ICCJ. Decizia nr. 3366/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3366/2009
Dosar nr. 518/39/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 66 din 3 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 518/39/2009 s-a dispus admiterea plângerii formulate de petiţionarul H.T.I..
A desfiinţat în parte Rezoluţia din 10 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 217/P/2007 şi Rezoluţia nr. 75/11/2009 din 11 martie 2009 dată de Procurorul General al aceluiaşi Parchet în ceea ce-l priveşte pe intimatul C.C. cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, persoana vătămată H.T.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a avocaţilor R.M.E. şi C.F.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare prev. de art. 193 C. pen. şi insultă prev. de art. 205 C. pen., constând în aceea că, în data de 31 mai 2006, aflându-se pe holul Judecătoriei Rădăuţi i-au adresat cuvinte jignitoare şi l-au ameninţat, spunându-i că s-a legat de cine nu trebuia, că până acum l-au iertat, dar în continuare vor avea grijă de el.
Prin aceeaşi plângere persoana vătămată a solicitat a se efectua cercetări şi faţă de C.C. - avocat în cadrul Baroului Rădăuţi pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă prev. de art. 205 C. pen. şi lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. - întrucât la data de 13 iunie 2006, în timp ce urca scările la Judecătoria Rădăuţi, acesta i-a adresat injurii şi l-a lovit la picior, cauzându-i un hematom la gamba stângă, leziuni care nu au necesitat îngrijiri medicale -, instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză procurorul a reţinut - în esenţă - că afirmaţiile făcute de numiţii R.M.E. şi C.F.A. nu au fost de natură a aduce atingere onoarei, ori reputaţiei persoanei vătămate şi nici nu i-a indus acesteia o stare de temere gravă.
De asemenea, procurorul a reţinut că faptele, pretins a fi fost săvârşite de numitul C.C., nu au fost dovedite.
Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), s-a reţinut că acestea nu există, deoarece prin Ordonanţa nr. 908/P din 25 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, M.V. (persoana în raport de care se susţine că au fost efectuate acte instigatoare în sensul de a nu declara adevărul în faţa organelor de urmărire penală) a fost sancţionat cu amendă administrativă în cuantum de 400 RON pentru că a făcut afirmaţii mincinoase cu ocazia audierii sale în calitate de martor, în Dosarul nr. 3152/285/2006 al Judecătoriei Rădăuţi.
Relativ la infracţiunea de insultă prevăzută de art. 205 C. pen., procurorul reţine că fapta a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2006.
Soluţia de netrimitere în judecată a fost confirmată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, prin Rezoluţia nr. 75/II/2/2009 din 11 martie 2009, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiţionarul H.T.I..
Împotriva rezoluţiei procurorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. pen., petiţionarul H.T.I. a formulat plângere la instanţa competentă solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de numitul C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că se impune, pentru stabilirea situaţiei de fapt, lărgirea probatoriului prin audierea petiţionarului, verificarea aspectelor invocate de intimat în apărarea sa, administrarea altor probe utile soluţionării cauzei.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs intimatul C.C. solicitând casarea sentinţei şi în rejudecare, respingerea plângerii formulate de petiţionarul H.T.I. împotriva Rezoluţiei nr. 217/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 10 octombrie 2008.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul declarat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 9 C. proc. pen., acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită în tot cursul procesului penal, fiind instrumentul juridic prin care persoana învinuită de săvârşirea unei infracţiuni este adusă în faţa autorităţilor judiciare pentru a răspunde penal.
Acţiunea penală poate fi pusă în mişcare dacă sunt întrunite două condiţii pozitive şi o condiţie negativă.
Condiţiile pozitive se referă la constatarea că s-a săvârşit o infracţiune, respectiv cunoaşterea persoanei sau a persoanelor care au săvârşit fapta prevăzută de legea penală.
Condiţia negativă obligă la constatarea că nu există vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare când a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului.
Prescripţia răspunderii penale este o cauză legală care înlătură răspunderea penală, lipsind astfel de obiect acţiunea penală.
În cauza dedusă judecăţii se reţine că petiţionarul a criticat rezoluţia procurorului numai în ceea ce-l priveşte pe intimatul C.C. şi numai sub aspectul infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
Din actele dosarului rezultă că pretinsa faptă de lovire a fost săvârşită la data de 13 iunie 2006 în timp ce părţile se aflau pe scările din incinta Judecătoriei Rădăuţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 180 alin. (1) C. pen., infracţiunea de lovire se sancţionează cu închisoare de la 1 lună la 3 luni sau cu amendă, iar potrivit art. 122 lit. e) C. pen., termenul de prescripţie - care se socoteşte de la data săvârşirii infracţiunii (art. 122 alin. (2) C. pen.) - este de 3 ani.
Raportându-ne la data comiterii faptei se constată că s-a împlinit termenul de prescripţie la 12 iunie 2009, existând astfel un impediment pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
De altfel, nici pe fond plângerea nu este întemeiată, rezoluţia fiind legală şi temeinică.
Actele premergătoare efectuate de procuror nu converg spre concluzia săvârşirii de către intimat a infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. pen., va admite recursul declarat de intimatul C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 66 din 3 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa sentinţa şi, în rejudecare, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. pen., va respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul H.T.I., împotriva Rezoluţiei nr. 217/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Va menţine rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul C.C., împotriva Sentinţei penale nr. 66 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa recurată, şi rejudecând:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul H.T.I. împotriva Rezoluţiei nr. 217/P/2007 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Menţine rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3353/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2421/2009. Penal → |
|---|
