ICCJ. Decizia nr. 3346/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3346/2009
Dosar nr. 2889/109/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 446 din 28 octombrie 2008, Tribunalul Argeş, a condamnat pe inculpata T.I.A. la:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, republicată, art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate şi a fixat termen de încercare de 6 ani conform art. 862 C. pen.
A instituit în sarcina inculpatei măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), a obligat pe inculpată să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta.
A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată a inculpatei în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2473/109/2008 din data de 08 iulie 2008 al Tribunalului Argeş, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 07 iulie 2008 şi până la data punerii efective în libertate
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000. republicată a dispus confiscarea cantităţii de 6,83 grame heroină aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar, precum şi a sumei de 100 RON de la inculpată
A obligat inculpata la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în ziua de 24 iunie 2008 inculpata s-a deplasat din Municipiul Bucureşti în Municipiul Piteşti, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, cu numele de cod A.F. (P.) căruia i-a vândut două doze de heroină, primind în schimb suma de 100 RON, iar ulterior, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 07 iulie 2008, inculpata i-a mai vândut investigatorului sub acoperire un număr de 10 doze de heroină, primind suma de 600 RON.
A mai reţinut instanţa că la momentul intervenţiei organelor de cercetare, la data de 07 iulie 2008 inculpata avea în mâna dreaptă nouă doze de heroină, iar sub scaunul din dreapta faţă al autoturismului proprietatea sa, s-a mai găsit o doză de heroină.
Audiată fiind, inculpata a precizat că mai deţinea în vederea consumului propriu, la domiciliu, cantitatea de 5 grame heroină.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cele 10 doze cumpărate de investigatorul sub acoperire, de la inculpată, cântăreau 1,80 grame şi conţineau heroină, ca de altfel şi dozele de drog cântărind 1,51 grame identificate asupra inculpatei cât şi în autoturismul acesteia.
Acelaşi tip de drog de mare risc s-a constatat a fi şi substanţa identificată la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatei unde s-a găsit o cantitate de 3,90 grame.
Conform declaraţiei inculpatei, heroina găsită asupra sa şi în domiciliu, era destinată consumului propriu şi a fost procurată de la o persoană din Bucureşti pe care o cunoştea sub numele de „A.”.
Instanţa de fond a mai reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 faţă de împrejurarea că la data de 14 august 2008 inculpata a denunţat şi facilitat prinderea în flagrant a numitei V.E., care comercializa droguri în Bucureşti, aceasta fiind cercetată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 1057/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti.
După aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi reţinerea în favoarea inculpatei a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., prima instanţă a aplicat inculpatei pedepse situate sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpata T.I.A.
În apelul său inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., executarea pedepsei în regim de detenţie şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unora din drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia penală nr. 25/A din 17 martie 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva Sentinţei penale nr. 446 din 28 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. 2889/109/2008.
A desfiinţat în parte, sentinţa şi rejudecând cauza a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
A contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu executare prin privare de libertate prevăzută de art. 57 C. pen., şi pedeapsa complementară.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
A respins ca nefondat, apelul inculpatei T.I.A. şi a obligat pe inculpată la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de apel a constatat, că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe baza unor probe legal administrate şi corect interpretate, apreciind însă că prin aplicarea unor pedepse reduse ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. nu s-a avut în vedere gravitatea infracţiunilor comise şi nici dispoziţiile art. 52 C. pen.
S-a concluzionat în sensul că se impunea ca executarea pedepsei rezultante să aibă loc în condiţii privative de libertate şi să-i fie aplicată inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpata, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă, criticile invocate în apel şi a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatei şi a dispus ca executarea pedepsei să se facă prin privarea de libertate a acesteia.
Inculpata recurentă a solicitat, prin apărătorul său, reducerea pedepselor şi aplicarea în principal a dispoziţiilor art. 81 C. pen. iar în subsidiar a prevederilor art. 867 C. pen.
Recursul declarat de inculpată nu este întemeiat.
Susţinerea acesteia în sensul că instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă, care au permis coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de textul încriminator, nu este reală.
Potrivit dispozitivului deciziei penale recurate cuantumul pedepselor stabilite de instanţa de fond a fost menţinut ca de altfel şi pedeapsa principală rezultantă aplicată, de 3 ani închisoare, modificându-se doar modalitatea de executare în sensul aplicării art. 57 C. pen.
Este evident aşadar că instanţa de apel a menţinut circumstanţele atenuante recunoscute de prima instanţă şi a apreciat justificat, că în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, în speţă se impunea privarea de libertate a inculpatei.
Acordând eficienţa cuvenită tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa de apel a ajuns la o concluzie corectă, în sensul că scopul preventiv al pedepsei dar şi cel coercitiv astfel cum au fost avute în vedere de legiuitor în art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei de către inculpată în regim de detenţie.
Aşa fiind cererea inculpatei de a se dispune în principal suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în subsidiar aplicarea dispoziţiilor art. 867 C. pen. nu poate fi primită, astfel că recursul declarat de aceasta apare ca nefondat şi va fi respins ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3328/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2365/2009. Penal → |
|---|
