ICCJ. Decizia nr. 3414/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3414/2009
Dosar nr. 6871/3/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 592/F din 28 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6871/3/2009, al Tribunalului Bucureşti, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., condamnarea inculpatului O.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2008 până la zi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara de 24 septembrie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar împreună cu partea vătămată V.N., inculpatul O.C., l-a invitat la locuinţa sa, unde avea să rămână peste noapte. Întrucât soţia sa nu a fost de acord cu cazarea părţii vătămate, între cei doi a izbucnit un conflict, prilej cu care inculpatul a înjunghiat partea vătămată cu un cuţit în regiunea abdominală. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit plăgi abdominale - în regiunea hipocondrului drept, profundă, penetrantă în cavitatea abdominală, perforantă hepatic, în regiunea hipogastrului flancului stâng, profundă, penetrantă, în cavitatea abdominală, perforantă a intestinului subţire cu hemoperitoneu masiv, ce au necesitat pentru vindecare 35 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
Prin Decizia penală nr. 178/A din 20 august 2009 pronunţată în Dosarul nr. 6871/3/2009, al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.C., fiind menţinută starea de arest a acestuia. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport de fapta comisă şi de persoana sa.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Instanţele de fond şi de apel au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului O.C., atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracţiuni. Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
În speţa de faţă, a proceda în sensul reducerii pedepsei, aşa cum a solicitat inculpatul O.C., ar însemna ca pedeapsa să nu-şi mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. ceea ce, evident, nu este în spiritul legii.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave, ce vizează integritatea fizică şi viaţa persoanei.
Condiţiile concrete în care a fost săvârşită infracţiunea şi gradul de pericol social al faptei comise exclud posibilitatea de reevaluare a criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C..
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2008 până la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 20 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 26 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3699/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3428/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
