ICCJ. Decizia nr. 3470/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3470/2009

Dosar nr. 3331/122/2007

Şedinţa publică din 28 octombrie 2009

Asupra recursului penal de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 471 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Giurgiu,a fost respinsă - ca nefondată - cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alini, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore de la 18 ianuarie 2007 la 19 ianuarie 2007.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic P.D.T.B. Bucureşti şi a fost obligat inculpatul să plătească acestei părţi suma de 2.272,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că partea civilă Spitalul Bolintin Vale, judeţul Giurgiu nu s-a constituit parte civilă.

A fost respinsă - ca nefondată - acţiunea civilă formulată de partea vătămată V.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea dâ la inculpat a cuţitului cu mâner galben şi lama în lungime de 20 cm, obiect ce a fost ridicat de la acesta în baza procesului verbal din data de 04 noiembrie 2005, încheiat de Poliţia Bolintin Vale, judeţul Giurgiu.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut în fapt următoarea situaţie:

În ziua de 30 octombrie 2005, în jurul orei 1700, partea vătămată V.I. a fost înjunghiată în zona lombară stânga, în faţa barului A., de către inculpat.

Pe moment, partea vătămată nu a sesizat organele de poliţie şi la data de 31 octombrie 2005 s-a prezentat la Spitalul Bolintin Vale, unde s-a constatat că prezenta 4 (patru) plăgi superficiale, care au fost toaletate şi pansate.

La data de 02 noiembrie 2005, partea vătămată s-a prezentat la acelaşi spital şi de această dată i-a fost emis un Bilet de internare la Spitalul P.D.T.B. Bucureşti - Clinica de urologie, unde a fost internat la data de 03 noiembrie 2005, cu F.O. nr. 6803 în perioada 03-17 noiembrie 2005, timp în care s-a efectuat nefectromia rinichiului stâng.

La data de 04 noiembrie 2005, după externarea din spital, partea vătămată a depus o sesizare cu privire la cele întâmplate şi iniţial s-a prezentat la Serviciul Medico-Legal Giurgiu, care a emis două rapoarte medico-legale, raportul nr. 509/E din 11 noiembrie 2005, stabilind că pentru leziunile suferite partea vătămată necesita 15 zile de îngrijiri medicale şi că viaţa i-a fost pusă în primejdie, în timp ce raportul medico-legal din 29 noiembrie2005 a stabilit că au fost necesare pentru vindecarea leziunilor 30 zile de îngrijiri medicale, menţionându-se că leziunile i-au pus viaţa în primejdie şi că a pierdut un organ (rinichiul stâng).

Ulterior, având în vedere că existau două rapoarte medico - legale, s-a efectuat o nouă expertiză medico - legală, la I.N.M.L. Bucureşti, care a concluzionat că nefrectomia stânga reprezintă pierderea unui organ, leziunile i-au pus viaţa în primejdie şi că tratamentul aplicat la Spitalul Bolintin Vale, cât şi la Spitalul P.D.T.B. Bucureşti a fost corect şi este exclusă o culpă medicală.

Din cercetări, a rezultat că, în după - amiaza zilei de 30 octombrie 2005, partea vătămată şi martorul P.I. se aflau în faţa barului A. din oraşul Bolintin Vale, deci, în loc public, unde consumau bere. în drumul său spre casă, inculpatul S.M., a trecut pe lângă ei şi aflându-se într-o stare conflictuală mai veche cu partea vătămată, între inculpat şi aceasta a avut loc un schimb de cuvinte neprincipiale, fără a se exercita violenţe între ei. Inculpatul, locuind în apropierea barului, la cea 100 m, a mers acasă, a luat un cuţit de bucătărie cu lungimea lama de 20 cm şi a revenit în faţa barului.

Din declaraţia părţii vătămate, rezultă că inculpatul l-a lovit "din spate", fără a avea putinţa de a se apăra.

Din declaraţia martorului P.I. a rezultat că la întoarcerea inculpatului, între acesta şi partea vătămată a avut loc, mai întâi, o agresiune fizică şi ambii au căzut la pământ. Martorul a mai precizat că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat, a văzut în mâna acestuia un cuţit având lungimea lamei de cca. 20 cm, şi că, fiind prieteni de pahar, a preferat să plece şi nu ştie ce s-a mai întâmplat.

În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul S.M., audierea părţii vătămate V.I. neputându-se realiza de instanţă, deşi s-au făcut toate demersurile legale pentru a se asigura prezenţa acesteia, fiind citată la toate termenele de judecată cu toate că partea vătămată a fost prezentă la primul termen de judecată când audierea sa nu a fost posibilă, luând astfel termen în cunoştinţă.

Prin declaraţia dată în instanţă (f. 31 d.i.f.), inculpatul S.M. a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, precizând că pe data de 30 octombrie 2005, între el şi partea vătămată V.I. a avut loc o ceartă datorată faptului că partea vătămată ce locuia la el în casă i-a furat mai multe bunuri, furt pe care l-a reclamat la organele de poliţie fără a se lua însă nici o măsură de către acestea, motiv pentru care, în ziua arătată a întrebat partea vătămată, ce se afla împreună cu martorul P.I. în fata barului A. din localitatea Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, când îi va restitui bunurile sustrase, întrebare de care aceasta a fost deranjată şi a început să-i adreseze injurii, apoi să-l bruscheze, respectiv l-a împins, acţiune în urma căreia amândoi au căzut, partea vătămată peste el, de frică el scoţând cuţitul pe care îl avea băgat în interiorul unei cizme şi i-a aplicat patru lovituri de cuţit părţii vătămate.

În continuarea declaraţiei, inculpatul a mai arătat că, în ziua incidentului se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi că nu a intenţionat nici un moment să ucidă partea vătămată, ci a lovit-o pentru a se apăra, partea vătămată având o constituţie atletică.

La termenul de judecată din data de 28 mai 2007, inculpatul a solicitat - prin intermediul apărătorului său - proba cu înscrisuri şi proba cu martori, această din urmă probă fiind solicitată şi de reprezentantul parchetului şi apărătorul părţii vătămate, probe ce au fost încuviinţate de instanţă la termenul de mai sus.

În cauză a fost audiat martorul P.I. (fila 48 din dosar), martor ce a relatat că pe data de 30 octombrie 2005 se afla împreună cu partea vătămată la o grădină, moment în care de terasa unde se aflau s-a apropiat inculpatul ce a fost chemat de partea vătămată, care a început să-i adreseze injurii inculpatului în momentul în care acesta s-a apropiat de ei, inculpat ce nu a răspuns atitudinii părţii vătămate şi a plecat.

Prin declaraţie, martorul a mai arătat că după un timp, inculpatul s-a reîntors şi a început să-i adreseze injurii părţii vătămate, de fapt aceştia adresându-şi injurii reciproc, după care s-au luat la bătaie, tăvălindu-se pe jos, după ce s-au ridicat martorul precizând că a văzut un cuţit în mâna inculpatului S.M., ulterior aflând că partea vătămată fusese tăiată.

Martorul a mai precizat că atât partea vătămată cât şi inculpatul erau băuţi şi că între cei doi exista o mai veche relaţie de duşmănie.

Martorul A.Ş., martor propus de inculpat pe situaţia de fapt, prin declaraţia sa (f. 69 d.i.f.), a arătat că pe data de 30 octombrie 2005 a auzit gălăgie în curtea barului ce se afla în apropierea locuinţei sale, motiv pentru care s-a dus să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care a văzut că partea vătămată şi inculpatul se îmbrânceau unul pe altul, inculpatul căzând primul, după care şi partea vătămată a căzut peste acesta.

După ce s-au ridicat cei doi, martorul a precizat prin declaraţie că a auzit când partea vătămată a spus, "au! m-ai înţepat", după care fiecare a plecat spre casele lor, iar el a intrat în curte.

La rândul său, martorul P.Ş., martor propus tot de inculpat, a arătat prin declaraţia sa (f. 70 d.i.f.), că inculpatul şi partea vătămată erau prieteni, partea vătămată locuind la inculpat acasă, inculpat ce i-a spus că din casă i-au dispărut o serie de bunuri, motiv pentru care i-a interzis părţii vătămate să mai vină la el acasă, însă fără nici un rezultat, deoarece aceasta continua să vină la inculpat acasă, inculpatul spunându-i că nu mai ştie ce să facă, chiar doarme cu cuţitul asupra sa şi că o să facă ceva să scape de acasă la ore nepotrivite.

în cauză, s-a întocmit un referat de evaluare privind pe inculpatul S.M. de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu (filele 77-80), referat ce a concluzionat că şansele de reintegrare sociale ale inculpatului S.M. sunt medii.

Din cuprinsul caracterizării eliberată de Primăria oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, (fila 82 d.i.f.), s-a reţinut că inculpatul S.M. este un om liniştit, nu a creat probleme de ordin social sau moral, se achită de îndatoririle cetăţeneşti şi se bucură de respect în comunitate.

Coroborând întregul material probator administrat în cursul procesului penal, instanţa de fond a reţinut că pe data de 30 octombrie 2005, partea vătămată V.I. se afla împreună cu martorul P.I. în faţa barului A. din oraşul Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, unde consumau bere, când prin dreptul barului a trecut inculpatul S.M. şi întrucât între acesta şi partea vătămată exista o stare conflictuală mai veche, partea vătămată i-a adresat inculpatului injurii, fără a se trece la violenţe, după care inculpatul a plecat la locuinţa sa.

După un timp, inculpatul s-a reîntors la barul unde se afla partea vătămată, cei doi începând să-şi adreseze injurii reciproc, după care au început să se îmbrâncească, acţiune violentă în urma căreia ambii au căzut la pământ, inculpatul fiind prins sub partea vătămată, ocazie cu care i-a aplicat un număr de 4 lovituri cu cuţitul ce îl avea ascuns într-una din cizmele cu care era încălţat, cuţitul din mâna inculpatului fiind observat de martorul P.I., martor ocular la incident.

Este adevărat că acest martor nu a observat şi momentul lovirii părţii vătămate cu cuţitul de către inculpat, de altfel greu de sesizat de martor, dat fiind faptul că partea vătămată căzuse peste inculpat în urma îmbrâncelilor dintre aceştia, însă este de reţinut că inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată de mai multe ori cu cuţitul, declaraţiile acestuia .precum şi cele ale martorului P.I. coroborându-se şi cu declaraţiile martorului A.Ş. şi concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală din 06 decembrie 2006, întocmită de I.N.M.L. M.M. Bucureşti.

A concluzionat instanţa de fond că, fapta inculpatului S.M. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., tribunalul a reţinut că este nefondată, lovirea de către inculpat cu un cuţit a părţii vătămate, de mai multe ori, în zona lombară evidenţiază intenţia acestuia de a ucide.

Astfel, s-a apreciat că este de reţinut că pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la infracţiunea de omor sau ca vătămare corporală esenţiale sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată şi consecinţele cauzate.

A arătat instanţa de fond că, în speţă, inculpatul aplicând părţii vătămate mai multe lovituri, în zona abdominală, zonă vitală a corpului, cu un cuţit - obiect vulnerant, apt să provoace leziuni profunde şi totodată grave - partea vătămată pierzând ca urmare a leziunilor traumatice provocate rinichiului stâng, nu a urmărit doar vătămarea corporală a părţii vătămate, ci uciderea acesteia, în sprijinul intenţiei de a ucide pe care a avut-o inculpatul atunci când a lovit de mai multe ori partea vătămată venind şi comportamentul anterior al acestuia, inculpatul după un schimb de replici cu partea vătămată, s-a deplasat la locuinţa sa unde s-a înarmat cu un cuţit, obiect cu privire la care ştia că folosit împotriva unei alte persoane îi poate provoca acesteia leziuni extrem de grave, după care s-a reîntors la barul unde se afla partea vătămată, s-a apropiat de aceasta şi a redeschis incidentul deja închis cu consecinţe nefaste pentru partea vătămată.

De asemenea, tribunalul a mai apreciat că este nefondată şi cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii stării de provocare, prevăzute de art. 73 C. pen., în cauză inculpatul neacţionând sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii care să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă aşa cum cer prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Este adevărat că partea vătămată a fost cea care l-a chemat pe inculpat atunci când acesta a trecut prin dreptul terasei unde aceasta stătea cu martorul P.I. şi a început să-i adreseze injurii, însă conform probelor administrate, după această scurtă discuţie neprincipială, inculpatul a plecat la locuinţa sa unde s-a înarmat cu un cuţit, iar după un timp ce nu a putut fi cuantificat de martor, s-a reîntors la terasa unde se afla partea vătămată şi au început să-şi adreseze reciproc injurii, după care s-au îmbrâncit, totul culminând cu aplicarea loviturilor de cuţit de inculpatul din cauză părţii vătămate.

Prin urmare chiar dacă injuriile pe care partea vătămată i le-a adresat iniţial inculpatului ar fi fost de natură să-i provoace acestuia o stare de tulburare, nu se poate reţine că această stare de tulburare ar mai fi existat la momentul lovirii părţii vătămate cu cuţitul de către inculpat atâta vreme cât între momentul adresării injuriilor şi cel al agresării fizice a părţii vătămate de către inculpat a trecut o perioadă de timp ce a făcut să se estompeze eventuala tulburare ce ar fi putut fi produsă inculpatului de injuriile adresate acestuia de partea vătămată.

Pentru motivele arătate, tribunalul a respins ambele cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, faptă prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., respectiv în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa fondului a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la pericolul social al faptei săvârşite de inculpat, tribunalul a apreciat că acesta este extrem de ridicat, faţă de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracţiuni şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute esenţiale ale fiinţei umane, apoi degradarea permanentă a stării de sănătate a persoanei, cum este cazul în speţă, unde partea vătămată şi-a pierdut rinichiul stâng, integritatea corporală a acesteia fiind grav afectată, partea vătămată pentru desfăşurarea unei activităţi fiind nevoită să depună un efort mult mai mare.

Pe lângă pericolul social al faptei comise de inculpat, s-a avut în vedere şi persoana inculpatului - care este la prima abatere, acesta fiind infractor primar, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptei, precum şi împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea, inculpatul după o discuţie neprincipială cu partea vătămată ce se afla pe terasa unui bar unde consuma o bere, s-a deplasat la domiciliu unde s-a înarmat cu un cuţit, după care s-a reîntors la bar şi a redeschis incidentul cu partea vătămată, consecinţele fiind extrem de grave pentru aceasta din urmă.

Astfel fiind, tribunalul a apreciat că, în speţă, nu se impune aplicarea prevederilor art. 81, art. 82 C. pen., privitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reeducarea inculpatului putându-se realiza, dată fiind periculozitatea acestuia, doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie.

Având în vedere că inculpatul este totuşi un infractor primar, a recunoscut şi regretat sincer fapta comisă, s-a apreciat că, în cauză pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. la art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.

împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei reţinute în sarcina sa, respectiv greşita individualizare judiciară - în cuantum şi modalitate de executare - a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, prin Decizia penală nr. 174 din 26 iunie 2008 (Dosar nr. 333/122/2007) a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 471 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu, cu obligarea acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut următoarele:

Sentinţele penale, pronunţate de Tribunale - ca instanţe de fond, sunt supuse apelului, iar termenul de declarare a acestuia este de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare, pentru părţile lipsă.

Judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S.M. a avut loc în Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007, când acesta a fost prezent şi asistat de avocat ales.

Pronunţarea sentinţei a fost amânată, la cererea apărătorului inculpatului, pentru ca acesta să depună concluzii scrise, la data de 29 noiembrie 2007.

De la această dată, inculpatul personal sau prin reprezentant legal - avocatul ales - avea posibilitatea să atace sentinţa pronunţată de instanţa de fond cu apel.

Din viza existentă pe cererea de declarare a apelului formulată de inculpat, rezultă că aceasta a fost primită la Tribunalul Giurgiu la data de 11 decembrie 2007 şi înregistrată sub nr. 333/122/2007.

În conformitate cu dispoziţiile art. 186 C. proc. pen., „la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte".

Verificând acest aspect, Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat a fost făcut peste termenul prevăzut de lege şi anume în a 12-a zi, fapt ce duce la tardivitatea acestuia.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul S.M., care a criticat-o sub aspectul greşitei aprecieri ca tardiv a apelului, deşi acesta respecta toate condiţiile cerute de lege pentru declararea sa.

În subsidiar, a invocat motive ce ţin de fondul judecării cauzei, respectiv greşita încadrare juridică a faptei şi greşita individualizare, cu referire la solicitarea de reţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 412 din 6 februarie 2009, a admis recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.

Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a calculat corect termenul de apel, în raport de prevederile art. 186 C. proc. pen., ultima zi de declarare a apelului fiind 10 noiembrie 2007, dar nu a observat corect data declarării.

Conform art. 187 alin. (1) C. proc. pen., actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen.

Instanţa de apel a avut în vedere în calculul termenului data înregistrării apelului la Tribunalul Giurgiu, respectiv data de 11 decembrie 2007, fără să observe că cererea de apel a fost expediată prin poştă, la dosarul instanţei de fond, fila 110, aflându-se plicul prin care apărătorul inculpatului a trimis cererea de apel.

Pe acest plic scrie expres că vizează cererea de apel împotriva sentinţei nr. 471/2007, iar data poştei de pe această scrisoare recomandată este 10 decembrie 2007, dată ce se situează în cadrul termenului de apel, astfel cum s-a evocat mai sus.

Respingând greşit apelul inculpatului ca tardiv, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererilor inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. şi trimiterea spre rejudecare.

Analizând sentinţa apelată şi verificând motivele apelului inculpatului, cât şi probele administrate în cauză, Curtea constată şi reţine că apelul inculpatului este nefondat, fapt pentru care - în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va fi respins ca atare.

Sentinţa penală nr. 471 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Giurgiu este legală şi temeinică.

Considerentele de fapt şi de drept, avute în vedere de Curte la pronunţarea acestei decizii, sunt următoarele:

Tribunalul Giurgiu, ca instanţă de fond l-a condamnat pe inculpatul S.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Instanţa de fond a făcut faţă de inculpat aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen., reţinând circumstanţe favorabile.

După cum se poate constata din încheierea de şedinţă din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu (Dosar nr. 333/122/2007), inculpatul a fost prezent la judecarea cauzei, fiind asistat de avocat, pronunţarea hotărârii fiind amânată la cererea acestuia pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise, la data de 29 noiembrie 2007. De la această dată, inculpatul personal sau prin reprezentant legal avea posibilitatea să atace sentinţa pronunţată de instanţa de fond cu apel.

Inculpatul a declarat apel prin avocatul său, iar din ştampila poştei aplicate pe plicul prin care a fost expediată pe adresa Tribunalului Giurgiu, declaraţia de apel, rezultă data de 10 decembrie 2007.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 412, pronunţată în Dosarul nr. 333/122/2007, a admis recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, casând-o şi trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin Decizia penală nr. 120 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 471 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu, pronunţată în Dosarul nr. 333/122/2007, obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculaptul S.M., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.

Examinând Decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, aspecte care au condus la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.

Astfel, probatoriul administrat în cauză a dovedit că fapta inculpatului S.M. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prev. şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.

În acest sens, declaraţiile inculpatului, care a recunoscut că a lovit partea vătămată de mai multe ori cu cuţitul, se coroborează cu declaraţiile martorilor P.I., A.Ş., P.Ş., declaraţiile părţii vătămate, cât şi cu concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală din 06 decembrie 2006, întocmită de I.N.M.L. M.M. Bucureşti. Cu privire la motivul de recurs prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. şi pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere faptul că inculpatul a lovit cu un cuţit victima, de mai multe ori, în zona lombară, aspecte care evidenţiază intenţia de a ucide.

Înalta Curte apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice având în vedere că inculpatul a aplicat mai multe lovituri într-o zonă vitală a corpului, cu un obiect vulnerant (cuţit), apt să provoace leziuni profunde şi grave (partea vătămată a pierdut rinichiul stâng), ceea ce duce la existenţa intenţiei de a ucide, având în vedere şi faptul că inculpatul s-a înarmat cu acel cuţit şi s-a întors la locul unde era victima, continuând conflictul cu aceasta.

Este neîntemeiată şi cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. deoarece inculpatul nu a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii care să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, aşa cum prevede art. 73 lit. b) C. pen.

În speţă, chiar dacă injuriile adresate de partea vătămată inculpatului, iniţial, ar fi fost de natură să-i provoace acestuia o stare de tulburare, nu se poate concluziona că această stare de tulburare ar mai fi existat la momentul lovirii părţii vătămate cu cuţitul de către inculpat deoarece între momentul adresării injuriilor şi cel al lovirii a trecut o perioadă de timp ce a estompat eventuala tulburare produsă inculpatului prin injuriile adresate acestuia de partea vătămată.

Cu privire la motivul de recurs formulat în subsidiar şi prin care inculpatul solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea şi împrejurările concrete ale comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi persoana inculpatului (faptul că este infractor primar, că a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptei), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 120 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3468/2009. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3490/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3470/2009. Penal