ICCJ. Decizia nr. 3448/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3448/2009
Dosar nr. 2303/90/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 101/ F din 2 iulie 2008, l-a condamnat pe inculpatul F.V. (fiul lui G. şi A.) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a), c) şi art. 6 din Legea nr. 18/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi, conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, modificată, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu P.S.D., să restituie denunţătorului C.G. suma de 13.000 lei.
Inculpatul a fost obligat să plătească 3.500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că învinuitul F.V. deţine funcţia de secretar executiv a P.S.D. - Filiala Judeţeană Satu Mare. Conform statutului P.S.D., secretarul executiv face parte din Delegaţia Permanentă, acesta fiind al doilea semnatar, alături de preşedintele organizaţiei, al tuturor documentelor emanate de P.S.D. - Filiala Satu Mare, atât spre Consiliul Naţional cât şi către celelalte organizaţii.
Conform Hotărârii Biroului Executiv Judeţean al P.S.D. Satu Mare, învinuitul F.V. a avut în responsabilitate nemijlocită organizaţiile teritoriale din localităţile Oraşu Nou, Vama şi Certeze, având faţă de acestea, dar şi faţă de restul organizaţiilor teritoriale, competenţa generală conferită de atribuţiile funcţiei sale.
În perioada 1992-1997, învinuitul F.V. a deţinut funcţia de inspector şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Satu Mare, ocupând de-a lungul timpului şi alte funcţii de conducere în poliţie, atât în cadrul I.P.J. Satu Mare, cât şi în cadrul I.P.J. Maramureş.
În perioada 2001-2004, învinuitul F.V. a deţinut funcţia de şef al corpului de control din cadrul Prefecturii Satu Mare, iar din anul 2005 şi până în prezent a ocupat funcţia de şef al biroului senatorial - senator S.S., fiind în acelaşi timp, aşa cum s-a arătat, şi secretar executiv al P.S.D. - Organizaţia Judeţean Satu Mare.
Deţinând de-a lungul timpului aceste funcţii de conducere, învinuitul F.V. şi-a creat şi întreţinut imaginea unui om puternic şi influent, fiind perceput astfel şi de către opinia publică.
În cursul lunii decembrie 2004, martorul C.G. a denunţat la D.N.A. - Biroul Satu Mare că, în cursul anului 2004, a dat o importantă sumă de bani învinuitului F.V., pentru ca acesta, în baza influenţei pe care o are asupra unor funcţionari cu funcţii de conducere din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi a Gărzii Financiare Satu Mare, să intervină pentru a influenţa controalele care se desfăşurau la SC M. SRL Certeze, societate comercială administrată de denunţător.
Întrucât denunţătorul C.G. a ezitat în a depune un denunţ scris şi nu a dorit să dea multe amănunte despre starea de fapt reclamată, s-a decis înregistrarea unui dosar penal şi solicitarea de autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de către învinuitul F.V. şi denunţătorul C.G.
Astfel, în urma administrării probelor, s-a stabilit că denunţătorul C.G. este administrator la SC M. SRL Certeze, societate specializată în prestarea de servicii în construcţii.
Ca urmare a sesizării Gărzii Financiare Satu Mare, precum şi cea a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, privind tranzacţiile suspecte efectuate de SC M. SRL Certeze în perioada 13 octombrie 1999 - 20 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a înregistrat Dosarul penal nr. 458/P/2004, - având ca obiect cercetarea numitului C.G. - administrator la SC M. SRL Certeze, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani. În concret, s-a reţinut că administratorul SC M. SRL - Certeze ar fi cauzat un prejudiciu bugetului de stat de 13.415.573.255 lei, prin majorarea fictivă a cheltuielilor societăţii.
În acest context, în cursul anului 2004, denunţătorul C.G. a căutat diverse modalităţi de a interveni, fie direct, fie prin persoane interpuse, pe lângă funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare şi a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Satu Mare, în scopul încetării sau tergiversării controalelor şi obţinerea unui raport de control favorabil, care să nu atragă răspunderea penală.
Conform procesului verbal din 3 octombrie 2003, D.G.F.P.Satu Mare - Direcţia Controlului Fiscal a stabilit, în urma unui control efectuat la SC M. SRL Certeze, existenţa a numeroase obligaţii fiscale neachitate, precum şi a altor sume de bani datorate de această societate comercială bugetului de stat.
Ca urmare a acestui control fiscal, denunţătorul C.G. a început să caute soluţii pentru a scăpa de consecinţele controlului. În aceste împrejurări, în cursul lunii ianuarie 2004, denunţătorul C.G. a fost prezentat de către martorul D.G. (consătean al denunţătorului) învinuitului F.V., la acea dată şef al corpului de control P.S.D. - Filiala Satu Mare, direct răspunzător de Organizaţia Certeze P.S.D.
Conform actelor de la dosar, denunţătorul C.G. a semnat, la cererea învinuitului F.V., în data de 6 ianuarie 2004, o cerere de primire în partid (adeziune), fără a deveni însă şi membru de partid, conform prevederilor statutului P.S.D., care impunea că adeziunea să fie urmată de o Hotărâre a Biroului organizaţiei locale P.S.D. Certeze. Cu toate că, pe fişa de primire în partid exista o menţiune care se referă la o astfel de hotărâre, aceasta nu corespunde adevărului, întrucât la nivelul Organizaţiei Certeze a P.S.D. - Filiala Satu Mare nu s-a luat o astfel de hotărâre. De altfel, solicitându-se de la P.S.D. - Filiala Certeze o listă cu toţi membrii statuari din cadrul Organizaţiei Certeze, s-a constatat că denunţătorul C.G. (fiul lui I. şi M.) nu figurează ca membru.
Aşa cum declară denunţătorul C.G., „acesta a semnat adeziunea, după ce mi-am format convingerea, în baza discuţiilor avute cu învinuitul F.V., că acesta poate să intervină la funcţionarii din sistemul M.F., astfel încât SC M. SRL Certeze să nu mai aibă probleme cu organele fiscale".
Declaraţia denunţătorului C.G. în care arată că „din discuţiile purtate cu acesta (n.n., F.V.) am dedus că învinutiul F.V. era în relaţii bune cu persoane din conducerea D.G.F.P. Satu Mare, relaţii care aveau la bază apartenenţa la acelaşi partid" se coroborează cu declaraţia învinuitului F.V., în care acesta recunoaşte că „i-am spus denunţătorului C.G. că suntem colegi de partid" (n.n., cu L.G., director la D.G.F.P. Satu Mare).
În acest context, denunţătorul C.G. a fost de acord ca, la solicitarea învinuitului F.V., să-i dea acestuia suma de 3.000 lei, sumă care, conform chitanţei din 7 ianuarie 2004 a fost depusă de către învinuitul F.V. la sediul P.S.D. - Filiala Satu Mare, la martora M.C., care a şi eliberat chitanţa sus-menţionată. Aceasta declară că nu-l cunoaşte pe denunţătorul C.G., deşi este angajată de P.S.D. - Filiala Satu Mare, şi locul ei de muncă este la secretariatul partidului, însă, la cererea învinuitului F.V. a menţionat în chitanţă că suma provine de la C.G., cu titlu de cotizaţie de partid.
Urmare dării acestei sume (3.000 lei), denunţătorul C.G. declară că „am simţit că SC M. SRL Certeze se bucura de o oarecare protecţie, în sensul că nu s-a mai insistat cu controale de către funcţionarii din sistemul finanţelor". Acest lucru se coroborează cu actele de control făcute de D.G.F.P. Satu Mare şi Garda Financiară Satu Mare la SC M. SRL Certeze.
Astfel, din punct de vedere cronologic, de la data de 3 octombrie 2003 (dată la care D.G.F.P. Satu Mare a stabilit sume importante de bani datorate bugetului de stat de SC M. SRL Certeze) societatea nu a mai fost controlată decât în data de 20 iulie 2004 de Garda Financiară Satu Mare, ca urmare a unei sesizări venite din partea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, care solicita un control la SC M. SRL Certeze.
Nota de constatare nr. 6825 din 30 septembrie 2004 întocmită de Garda Financiară Satu Mare a concluzionat că denunţătorul C.G. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi evaziune fiscală, motiv pentru care, la 5 octombrie 2004, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi D.G.F.P. Satu Mare pentru definitivarea controlului şi stabilirea tuturor implicaţiilor de natură penală.
Ulterior datei de 5 octombrie2004, controalele la SC M. SRL Certeze s-au intensificat, astfel că denunţătorul C.G. a devenit îngrijorat şi a luat legătura cu martorul C.G., preşedinte al P.S.D. - Filiala Satu Mare, care însă l-a îndrumat să-l contacteze pe învinuitul F.V.
Ca urmare a intervenţiilor făcute de învinuitul F.V. şi făptuitorul C.G. la factori de decizie din cadrul D.G.F.P. Satu Mare şi Garda Financiară, mai precis chiar la conducătorii acestor instituţii, cele două instituţii au fost de acord cu amânarea controalelor la SC M. SRL Certeze pentru o perioadă de 30 de zile. Astfel, în data de 18 octombrie 2004, denunţătorul C.G. a depus la D.G.F.P. Satu Mare o cerere de amânare a controlului la SC M. SRL Certeze, cerere aprobată de martora V.E. - director executiv adjunct în cadrul D.G.F.P. Satu Mare, motivul fiind acela că soţia denunţătorului ar fi fost bolnavă şi necesita tratament.
Percepând această amânare ca o stopare a controalelor şi având promisiuni de la învinuitul F.V. că se va interveni şi cu alte ocazii, dacă va fi necesar, în după amiaza aceleiaşi date de 18 octombrie 2004, după ce s-a aprobat amânarea controalelor, denunţătorul C.G. s-a întâlnit cu învinuitul F.V. în faţa sediului P.S.D. - Filiala Satu Mare şi i-a dat acestuia suma de 10.000.
Această sumă, învinuitul F.V. a predat-o martorei M.C. - casieria P.S.D. - Filiala Satu Mare care, fără să-l întâlnească pe denunţătorul C.G., a consemnat că suma de 100.000.000 lei a fost depusă cu titlu de cotizaţie de către organizaţia P.S.D. Certeze, prin C.G.
După expirarea perioadei de amânare, controalele la SC M. SRL Certeze au fost reluate, aşa cum rezultă din probele administrate, denunţătorul C.G. fiind invitat în repetate rânduri la sediul D.G.F.P. Satu Mare sau chiar căutat la domiciliu. Crezând că suma de 100.000.000 lei pe care i-a dat-o învinuitul F.V. pentru că şi-a folosit influenţa la funcţionarii cu putere de decizie din cadrul D.G.F.P. Satu Mare nu este suficientă, denunţătorul C.G. l-a căutat pe învinuit la sediul Prefecturii Satu Mare, unde i-a mai dat suma de 1000 dolar SUA. Din probele administrate rezultă că această sumă nu a mai fost depusă la casieria P.S.D. - Filiala Satu Mare, fiind însuşită de către învinuitul F.V.
În perioada decembrie 2004 - februarie 2005, denunţătorul C.G. a luat legătura de mai multe ori cu învinuitul F.V. solicitându-i insistent să-şi exercite influenţa asupra funcţionarilor din D.G.F.P. Satu Mare pentru stoparea controlului. Realizând că învinuitul F.V. nu-l va mai ajuta aşa cum îi promisese, denunţătorul C.G. a început să-l ameninţe pe acesta şi pe făptuitorul C.G. şi chiar să le aducă reproşuri.
Învinuitul F.V. recunoaşte, indirect, în discuţia purtată cu denunţătorul C.G., din data de 07 februarie 2005, ora 11,02, primirea banilor, dar şi faptul că, aşa cum a promis, şi-a exercitat influenţa asupra funcţionarilor din sistemul financiar, pentru stoparea controlului.
Învinuitul F.V. nu recunoaşte învinuirea care i se aduce, însă recunoaşte parţial starea de fapt. Astfel, învinuitul F.V. recunoaşte primirea sumei de 3.000 RON+10.000 RON, în cursul anului 2004, de la denunţătorul C.G., însă neagă că această sumă ar fi avut vreo legătură cu promisiunea că va interveni la D.G.F.P. Satu Mare şi Garda Financiară Satu Mare pentru stoparea sau tergiversarea controlului la SC M. SRL Certeze. Învinuitul F.V. susţine că această sumă a fost dată de denunţătorul C.G. de bunăvoie şi din proprie iniţiativă la P.S.D. - Filiala Satu Mare, cu titlu de cotizaţie, din partea organizaţiei Certeze a P.S.D.
De asemenea, învinuitul F.V. recunoaşte şi că, în toamna anului 2004, mai precis în perioada campaniei electorale, după ce a aflat că denunţătorul C.G. are probleme cu organele fiscale, din proprie iniţiativă a luat legătura cu martorul L.G., director general la D.G.F.P. Satu Mare, dar că s-a interesat doar dacă societatea administrată de denunţătorul C.G., face sau nu obiectul unui control fiscal.
Învinuitul F.V. îşi motivează gestul prin aceea că „am vrut să aflu dacă acesta (n.n., C.G.) chiar are probleme de natură financiară sau este doar un motiv pentru a se înscrie în alt partid", suspectându-l pe denunţător că ar face un joc politic dublul, atât pentru P.S.D. cât şi pentru Alianţa D.A.
Interpretând probele administrate în cauză, respectiv interceptarea convorbirilor telefonice şi declaraţiile martorilor audiaţi, prima instanţă a concluzionat că, în opinia publică inculpatul era „privit" ca „Şef al Corpului de Control de pe lângă Prefectura Satu Mare fiind nu numai prieten cu Directorul General al D.G.F.P. Satu Mare, ci implica şi o anumită autoritate faţă de ceilalţi funcţionari publici, cum ar fi finanţele publice sau Garda Financiară.
Conform declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, „lăsa să se creadă că are influenţă asupra celorlalţi funcţionari publici", fiind şi coleg de partid cu aceştia, fapt ce a determinat pe cumpărătorul de influenţă, denunţătorul C.G., să apeleze la serviciile acestuia, fie pentru a tergiversa controlul asupra activităţii SC M. SRL Certeze, al cărei administrator este, fie obţinerea unui raport favorabil, pentru a se constata că această societate nu are datorii către stat sau că-şi desfăşoară activitatea conform „bunelor practici ale activităţii de comerţ".
Prima instanţă a motivat că sub aspectul laturii obiective infracţiunea de trafic de influenţă, s-a realizat prin una dintre cele trei acţiuni posibile şi anume, prin acceptarea de promisiuni de către inculpat, din partea cumpărătorului de influenţă, respectiv a depune de către acesta din urmă sume mari de bani „cu orice titlu", la casieria P.S.D. Satu Mare.
Cele două depuneri a sumelor de bani nu au fost acte benevole conform legii sponsorizării partidelor politice sau cotizaţii de partid, rolul acestor sume de bani fiind acela de stopare a controalelor efectuate asupra societăţii a cărei administrator era cumpărătorul de influenţă, denunţătorul C.G.
Împotriva sentinţei au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpatul F.V. şi P.S.D.
Prin apelul procurorului hotărârea a fost criticată ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece:
- în raport de gradul de pericol social concret, ridicat al faptei săvârşite de inculpat, împrejurările în care a fost săvârşită şi poziţia personală nesinceră a inculpatului se impunea aplicarea unei pedepse privative de libertate;
- greşit a fost introdus în cauză, în calitate de deţinător al sumelor date inculpatului, P.S.D. ca de altfel şi greşita obligare în solidar cu inculpatul la restituirea sumei de 13.000 lei către denunţător;
- greşit instanţa nu a reţinut că inculpatul a mai primit de la denunţător şi suma de 1.000 dolar SUA, bani pe care inculpatul trebuia să fie obligat să-i restituie denunţătorului.
P.S.D. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât, în mod greşit s-a dispus obligarea în solidar cu inculpatul la restituirea sumelor date de denunţător.
Inculpatul a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică susţinând, în esenţă, că printr-o greşită interpretare a probelor, prima instanţă l-a condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o. A susţinut că interceptarea convorbirilor telefonice s-a realizat în mod nelegal şi că nu există probe certe şi sigure de vinovăţie.
Prin Decizia nr. 45/ A din 22 mai 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile formulate de inculpat şi P.S.D. A desfiinţat în totalitate sentinţa şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a), c) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A respins, ca nefondat, apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti.
S-a motivat că infracţiunea de trafic de influenţă există numai în situaţia în care făptuitorul acceptă ori primeşte foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul cu scopul expres declarat sau implicit existent de a determina pe un funcţionar asupra căruia are sau pretinde că are influenţă să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
În concret, trebuie să se demonstreze prin probele administrate, că folosul necuvenit a fost acceptat de către făptuitor cu scopul de a determina pe un funcţionar public să-şi exercite sau nu atribuţiile de serviciu. Sub aspectul laturii subiective infracţiunea de trafic de influenţă constă în intenţia directă în scopul special de a interveni pe lângă un funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Prin urmare, nu este necesar ca acest scop să fie şi efectiv realizat, dar este obligatoriu sub aspectul reţinerii laturii subiective a infracţiunii ca făptuitorul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii sau pretinderii folosului ori în momentul acceptării promisiunii ori a darului.
Curtea a motivat că incontestabil în cauză există probe, la care tribunalul a făcut referire, că inculpatul F.V. a primit de la denunţător sumele de bani la care se face referire în actul de sesizare. De asemenea, din probele administrate, rezultă că inculpatul a încercat să intervină sau chiar a intervenit în diferite moduri pe lângă funcţionarii publici nominalizaţi pentru a crea denunţătorului o situaţie favorabilă. Cu toate acestea, în cauză, nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a primit sumele de bani cu scopul, respectiv intenţia directă de a trafica influenţa sa pe lângă un funcţionar public.
Împotriva deciziei a declarat recurs D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti care a criticat-o ca fiind netemeinică şi nelegală. S-a motivat că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă greşit individualizată şi a făcut o greşită aplicare a legii, cazuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., iar instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt având consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Dezvoltând motivele de recurs a reluat criticile din apel, iar cu privire la soluţia de achitare pronunţată de instanţa de apel, a susţinut în esenţă că:
- la stabilirea situaţiei de fapt au fost avute în vedere declaraţiile inculpatului, a martorilor M.V., D.G., M.E., L.G., H.R., V.E. care au confirmat că inculpatul s-a interesat de stadiul controalelor la firma denunţătorului, solicitându-le amânarea acestora.
Nereţinând ca mijloace de probă declaraţiile martorului denunţător C.G. şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, printre care în cea din 07 februarie 2005 la reproşul denunţătorului „eu am fost de folos şi am ajutat în campanie şi v-am dat tot felul", că nu au fost stopate în totalitate controalele şi a fost sesizat D.I.I.C.O.T. Bucureşti, inculpatul îi spune denunţătorului: „ce s-a putut, adică de mine de exemplu, eu am făcut", instanţa de apel a făcut abstracţie de prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. la pronunţarea soluţiei de achitare.
- în mod greşit a fost introdus în cauză P.S.D. în calitate de deţinător al bunului (suma de 13.000 RON) consecinţa fiind greşita obligare a P.S.D. în solidar cu inculpatul la restituirea sumei către denunţător.
- în cauză se impune obligarea inculpatului şi la restituirea către denunţător a sumei de 1.300 dolar SUA sau a c/v în lei, pe care inculpatul a primit-o ca urmare a traficării influenţei sale.
Recursul este fondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a dat faptei săvârşite de inculpat încadrarea juridică corectă.
Printr-o analiză completă a probelor administrate, declaraţiile martorilor D.G., M.V., V.E., HG, M.C., coroborate cu actele din dosar potrivit cărora denunţătorul C.G. nu figurează pe lista membrilor P.S.D. din judeţul Satu Mare - mai exact a organizaţiei din comuna Certeze cum şi cu convorbirile telefonice dintre inculpat şi denunţător, tribunalul a înlăturat motivat apărările inculpatului.
Prin Decizia supusă recursului de faţă, starea de fapt reţinută de prima instanţă, rămâne neschimbată. Astfel, curtea a motivat că incontestabil, în cauză există probe la care prima instanţă a făcut referire, că inculpatul a primit de la denunţător banii şi, de asemenea, din probele existente, rezultă că inculpatul a încercat să intervină sau chiar a intervenit în diferite moduri, pe lângă funcţionarii publici nominalizaţi pentru a crea denunţătorului o situaţie de fapt favorabilă.
Cu toate acestea, motivează instanţa de apel, în speţă nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a primit sumele de bani cu scopul, respectiv, intenţia directă de a trafica influenţa sa pe lângă un funcţionar public şi, deci, lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv intenţia directă a inculpatului de a primi foloase materiale pentru a trafica influenţă pe lângă un funcţionar public.
Că inculpatul s-a interesat şi a intervenit pe lângă funcţionari pentru a-l ajuta pe denunţător în problemele pe care societatea acestuia o avea cu Garda Financiară este de necontestat.
Cerinţele laturii subiective a infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. sunt întrunite numai dacă activitatea infracţională este săvârşită cu intenţie directă şi calificată prin scopul în vederea căruia făptuitorul a acţionat. Or, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice la 7 februarie 2005 între inculpat şi denunţător la reproşul denunţătorului, „eu am fost de folos şi am ajutat în campanie şi v-am dat tot felul", că nu au fost stopate controalele şi a fost sesizată D.I.I.C.O.T., inculpatul îi răspunde „ce s-a putut, adică de mine de exemplu, ce a depins, eu am făcut". Această justificare vine după ce în convorbirea telefonică din 15 decembrie 2004, la întrebarea adresată de denunţător „ce mai se aude", inculpatul răspunde „Ce să se audă? Am vorbit ieri cu omul nostru".
Coroborând această justificare a inculpatului cu celelalte probe care indică interesul manifestat de inculpat faţă de controalele financiare cum şi pentru amânarea acestora justificată sau nu, rezultă că există atât intenţia directă cât şi scopul special. Nu este necesar ca acest scop să fie efectiv realizat, este suficient ca făptuitorul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii folosului ori în momentul acceptării promisiunii.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de apel a comis o eroare gravă de fapt, apreciind că lipseşte latura subiectivă având drept consecinţă achitarea inculpatului.
Este de asemenea fondată şi critica privind greşita introducere în cauză a P.S.D. în calitate de deţinător al sumei de 13.000 lei dată de denunţător inculpatului, depusă de acesta cu titlu de cotizaţie.
Conform art. 1003 C. civ., când fapta ilicită este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ţinute solidar pentru repararea întregii pagube, or o asemenea situaţie nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii. Sub acest aspect este greşită obligarea dispusă de prima instanţă a P.S.D. la restituirea în solidar cu inculpatul a sumei deţinute de prima.
Motivul de recurs privind greşita individualizare a pedepsei - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este nefondat. Prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei apreciind justificat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte urmează să admită recursul, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze Decizia şi, rejudecând cauza, va menţine sentinţa penală nr. 101/ F din 2 iulie 2008 a Tribunalului Vâlcea, în ceea ce priveşte pedeapsa principală, pedeapsa accesorie şi modalitatea de executare.
Va fi înlăturată din sentinţă dispoziţia de obligare a P.S.D. în solidar cu inculpatul la restituirea sumei de 13.000 lei către denunţătorul C.G., restituirea sumei urmând să fie făcută de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 45/ A din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat F.V.
Casează, în totalitate Decizia penală atacată şi, rejudecând:
Menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 101/ F din 2 iulie 2008 a Tribunalului Vâlcea referitoare la pedeapsa principală, pedeapsa accesorie şi modalitatea de executare.
Înlătură obligarea în solidar cu inculpatul a P.S.D. la restituirea sumei de 13.000 lei, către denunţătorul C.G.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale sus-menţionate.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3443/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3468/2009. Penal → |
|---|
