ICCJ. Decizia nr. 3490/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3490/2009

Dosar nr. 1009/114/2009

Şedinţa publică din 29 octombrie 2009

Asupra recursului penal de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 105 din 09 iunie 2009 a Tribunalului Buzău s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul I.M., fiul lui I. şi A., în prezent aflat în Penitenciarul Focşani, din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe termen de 6 ani.

A dispus degradarea militară a inculpatului I.M.

Pe durata executării pedepsei de 15 ani închisoare s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.M. şi a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 15 septembrie 2008 la zi.

A obligat pe inculpat la 167,81 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău.

A obligat pe inculpat la 16.696,745 cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale până la achitarea debitului către Spitalul Clinic de Urgenţă S.P. Bucureşti.

A obligat pe inculpat la 15.000 lei despăgubiri materiale şi 20.000 lei daune morale către partea civilă I.M.

A obligat pe inculpatul I.M. la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei onorariu apărător din oficiu la urmărirea penală şi instanţa de fond.

S-a reţinut că în seara zilei de 22 august 2008, victima Ş.V., aflată în stare avansată de ebrietate se deplasa pe jos în localitatea Zoreşti, com. Verneşti, unde venise împreună cu martorii S.G. şi L.I.

În jurul orelor 22,00, victima a ajuns în zona locuinţelor martorilor B.A., P.T. şi U.I. vorbind incoerent şi lovind în porţile cetăţenilor care au ieşit şi au încercat să-l îndrume spre comuna Merei unde spunea că locuieşte.

Victima Ş.V. a traversat strada de la poarte casei martorei P.T., spre poarta casei martorului U.I. care se afla împreună cu inculpatul I.M. Inculpatul a ieşit în întâmpinarea victimei Ş.V. pe centrul părţii carosabile şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei. Ca urmare a acestei lovituri, victima a fost proiectată pe spate, pe partea carosabilă şi a rămas în stare de neputinţă. Martorul B.A.T. a declarat că i-a sugerat inculpatului să-l ducă pe Ş.V. la marginea drumului spre a nu fi accidentat de autovehicule.

Inculpatul l-a prins pe Ş.V. de cămaşă şi pantaloni şi l-a aruncat la marginea drumului părţii carosabile, în dreptul locuinţei martorului U.I.

Ulterior, inculpatul I.M. a plecat spre locuinţă iar martorii B.A. şi U.I. au intrat în curte.

După aproximativ 5 minute martorul B.A.T. a ieşit în drum şi a constatat că victima îşi revenise, astfel încât a ajutat-o să se ridice şi i-a indicat în ce direcţie trebuie să se deplaseze pentru a ajunge în comuna Merei. Martorul a declarat că a constatat urme de sânge în zona capului şi la gură, că Ş.V. era dezorientat şi se deplasa în sensul opus celui pe care i l-a indicat.

În acest timp, inculpatul se afla în dreptul porţii casei sale şi a văzut că victima Ş.V. se deplasa spre el, adresându-i injurii pentru că l-a lovit. În aceste condiţii, inculpatul l-a întâmpinat pe Ş.V. în dreptul locuinţei martorei B.D., pe cealaltă parte a drumului, şi l-a lovit cu pumnul peste faţă, doborându-l din nou pe partea carosabilă.

Martorul B.A. a declarat că inculpatul l-a lovit pe Ş.V. cu picioarele în cap în timp ce acesta era căzut, rostogolindu-l apoi în şanţul marginal.

Martorii B.L. şi P.M. s-au deplasat în zona în care s-a produs agresiunea şi au sesizat telefonic organele de poliţie.

Victima Ş.V. a fost transportată la Spitalul Judeţean Buzău cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune" iar la data de 23 august 2008 a fost transferată la Spitalul Clinic de urgenţă S.P. Bucureşti unde a decedat la 10 septembrie 2008.

Din raportul medico-legal de necropsie, întocmit în cadrul I.N.M.L. Bucureşti a rezultat că moartea victimei Ş.V. a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranian cu hematom subdural, fractură mandibulă, luxaţie dinte nr. 11, plagă pericraniană şi echimoză buză superioară.

Mecanismul de producere a leziunilor traumatice constatate a fost acela de lovire cu şi de corp dur şi au avut legătură de cauzalitate cu decesul.

Fapta inculpatului I.M., astfel cum a fost reţinută întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul I.M. criticând ca nelegală şi netemeinică solicitând să se constate că instanţa de fond a încadrat greşit fapta pe care a comis-o în infracţiunea de omor calificat, faţă de probele administrate în cauză, din care rezultă că fapta a fost săvârşită în urma unei altercaţii spontane, pe fondul consumului de alcool din partea ambelor părţi, fără a avea relaţii de duşmănie cu victima, în urma loviturilor aplicate de părţi reciproc, el neintenţionând să-i facă vreun rău, precizând, totodată, că partea vătămată a decedat la un interval de peste 18 zile de la lovirea acesteia.

Drept urmare, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat sentinţa sub aspectul netemeiniciei acesteia, susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta şi persoana inculpatului.

Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum cer disp. art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., a reţinut următoarele:

Pe baza probelor şi mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de schiţe şi planşe fotografice, actele medicale privind pe victima Ş.V., foaia de observaţie clinică generală a victimei, raportul medico-legal de necropsie întocmit de I.N.M.L. M.M., declaraţiile martorilor B.L., B.A.T., U.I. şi declaraţiile inculpatului, prima instanţă a reţinut parţial corect situaţia de fapt, în sensul că în seara zilei de 22 august 2008, inculpatul, a lovit victima Ş.V. în mod repetat, într-un loc public, producându-i leziuni traumatice, în urma cărora aceasta a decedat.

Această situaţie de fapt a fost în mod constant recunoscută de către inculpat şi rezultă fără echivoc din coroborarea mijloacelor de probă şi a probelor la care s-a făcut referire anterior, că au fost complet analizate şi just apreciate de instanţa de fond.

Cu toate acestea, Curtea, apreciază că instanţa de fond nu a dat interpretarea corespunzătoare raportului de necropsie efectuat în cauză, din care rezultă cu certitudine că moartea victimei Ş.V. s-a produs la un interval de 19 zile de la data aplicării loviturilor de către inculpat, că lovirea victimei cu pumnul s-a produs numai în zona feţei, aceasta prezentând: fractură de mandibulă (unghi stâng-contentie rigidă intermaxilară) luxaţie dinte 11, plagă pericraniană (în regiunea parietală stângă) şi echimoză buză superioară faţă vestibulară, în timp ce traumatismul capului cu hematom subdural, evacuat operator şi zonele de hemoragie subarahnoidiane au fost urmarea lovirii de corpuri dure, prin mecanism asociat de lovire-cădere, în împrejurările agresiunii, ce rezultă din istoricul faptei.

Acelaşi raport de necropsie evidenţiază că decesul victimei a survenit urmare evoluţiei nefavorabile intraspitaliceşti prin complicaţie respiratorie, respectiv bronhopneumonie, medicul legist concluzionând că între leziunile traumatice ce au determinat internarea în spital şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate indirectă sau secundară, datorită complicaţiei infecţioase respiratorii.

Drept urmare, având în vedere proba ştiinţifică la care s-a făcut referire anterior şi care se coroborează întrutotul atât cu declaraţiile martorilor dar şi cu cele ale inculpatului, din care a rezultat, într-adevăr, că după aplicarea unei lovituri cu pumnul în faţă, victima a căzut cu capul de asfalt, iar după revenirea acesteia şi adresarea de injurii inculpatului, acesta din urmă i-a aplicat din nou o altă lovitură de pumn în zona feţei, după care victima a căzut, fiind ulterior internată la spital, supusă unei intervenţii chirurgicale pentru evacuarea hematomului subdural, şi care, în urma complicaţiei de bronhopneumonie a decedat, se apreciază că în mod greşit tribunalul a reţinut că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, acordând semnificaţie sporită zonei vitale vizate, respectiv, capul, cu ignorarea însă a naturii leziunilor produse, locului situării acestora şi mai ales, a caracterului neletal al celor cauzate prin lovirea victimei de către inculpat.

Spre aceeaşi concluzie conduce şi împrejurarea că incidentul s-a produs pe fondul stării avansate de ebrietate a victimei şi în condiţiile în care aceasta s-a manifestat violent faţă de bunurile vecinilor inculpatului şi faţă de acesta, căruia i-a adresat injurii şi că, la rândul său, inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, situaţie necontestată de acesta.

Nu în ultimul rând, se reţine, în lipsa unor dovezi contrarii, că incidentul dintre părţi a fost unul spontan, produs pe fondul consumului de alcool şi faţa de atitudinea necuviincioasă a victimei, inculpatul acţionând cu intenţia de a aplica acesteia o corecţie fizică.

În aceste condiţii, în opinia Curţii este pe deplin justificată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., fiind evident că sub aspectul laturii subiective inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, respectiv cu intenţie în comiterea infracţiunii de vătămare corporală şi din culpă în privinţa rezultatului produs şi anume moartea victimei.

Sub aspectul laturii subiective se au în vedere şi celelalte împrejurări în care s-a comis fapta, între părţile aflate în conflict neexistând relaţii de duşmănie anterioare, acestea necunoscându-se, incidentul fiind provocat de atitudinea necorespunzătoare a victimei.

În raport de considerentele expuse, Curtea apreciind ca fondat apelul declarat de inculpat, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., îl va admite şi după schimbarea încadrării juridice a faptei conform disp. art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în cea prev. de art. 183 C. pen., va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă corespunzătoare gradului ridicat de pericol social al faptei, determinat de consecinţa produsă, respectiv moartea victimei, dar şi faţă de persoana inculpatului, cu atitudine procesuală corectă.

La încadrarea juridică a faptei urmează a fi reţinută şi starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), atrasă de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1876/2003 a Judecătoriei Focşani.

Apelul declarat de inculpat se priveşte ca fondat şi în privinţa pedepselor accesorii şi complementare, având în vedere noua încadrare juridică a faptei, care este o infracţiune comisă cu praeterintenţie, aşa încât reţinând dispoziţiile cuprinse în art. 71 C. pen. şi Decizia în interesul legii nr. 74 din 05 noiembrie 2007 a I.C.C.J., prin evaluarea întregului material probator administrat în cauză, raportat la fapta comisă şi persona inculpatului, se apreciază că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege, nefacându-se dovada nedemnităţii acestuia în exercitarea dreptului constituţional prev. de art. 36 din legea fundamentală şi art. 3 din Protocolul 1 din C.E.D.O. şi nici a nedemnităţii în privinţa exercitării dreptului de a fi tutore sau curator, neexistând probe ori indicii în acest sens.

Ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpat se vor modifica pedepsele accesorii, în sensul limitării interzicerii drepturilor la cele prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., şi pentru aceleaşi considerentele şi faţă de cuantumul pedepsei şi a pedepsei complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata termenului de 6ani şi aceea a degradării militare.

Neexistând alte critici şi nefiind constatate nulităţi de ordine publică care să atragă reformarea hotărârii atacate, vor fi menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.

Reţinând, totodată, că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă şi în prezent, inculpatul prezentând pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării sale în libertate, faţă de gravitatea deosebită a faptei, în temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va menţine starea de arest a acestuia.

De asemenea, în baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 15 septembrie 2008 la zi.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 85 din 19 august 2009 a Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul I.M., fiul lui A., împotriva sentinţei penale nr. 105 din data de 09 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, şi în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa în parte, în latură penală, în sensul că în baza disp. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text în baza căruia a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

A înlăturat pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata termenului de 6 (şase) ani şi aceea a degradării militare.

A modificat pedepsele accesorii în sensul limitării interzicerii drepturilor la prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a computat detenţia preventivă la zi, începând cu data de 15 septembrie 2008.

A dispus plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă 200 lei din fondul M.J.L.C. în contul Baroului Prahova.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul I.M. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea deciziei penale atacate, în baza art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi, pe fond, reindividualizarea pedepsei inculpatului prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., întrucât acesta a săvârşit infracţiunea fiind provocat de manifestarea agresivă a victimei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de capul de casare indicat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul I.M. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, printr-un examen complet şi corespunzător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv raportul medico-legal de necropsie, certificatul medical constatator al decesului, copia foii de observaţie clinică a victimei, coroborat cu declaraţiile martorilor B.A.T., U.I., B.L., T.M.B., procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi planşele fotografice, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt imputată - constând în aceea că în seara zilei de 22 august 2008, victima Ş.V., aflată în stare avansată de ebrietate se deplasa pe jos în localitatea Zoreşti, com. Verneşti, unde venise împreună cu martorii S.G. şi L.I.

Inculpatul l-a prins pe Ş.V. de cămaşă şi pantaloni şi l-a aruncat la marginea drumului părţii carosabile, în dreptul locuinţei martorului U.I.

Ulterior, inculpatul I.M.a plecat spre locuinţă iar martorii B.A. şi U.I. au intrat în curte.

Martorul B.A. a declarat că inculpatul l-a lovit pe Ş.V. cu picioarele în cap în timp ce acesta era căzut, rostogolindu-l apoi în şanţul marginal.

Martorii B.L. şi P.M. s-au deplasat în zona în care s-a produs agresiunea şi au sesizat telefonic organele de poliţie.

Mecanismul de producere a leziunilor traumatice constatate a fost acela de lovire cu şi de corp dur şi au avut legătură de cauzalitate cu decesul.

Susţinerile recursului inculpatului relative la lovirea victimei Ş.V. ca urmare a injuriilor aduse de cea din urmă şi a faptului că l-ar fi lovit cu pumnul în abdomen nu pot avea consecinţa incidenţei în speţă a circumstanţelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) (scuza provocării) întrucât recurentul I.M. nu a suferit leziuni traumatice iar în raport de starea de ebrietate în care se afla victima, agresiunea a fost şi nu putea fi altfel decât unilaterală, din partea inculpatului asupra victimei.

Concomitent, în analiza cererii de reindividualizare a pedepsei de 10 ani închisoare aplicată de instanţa de apel urmare a schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în cea prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acesteia întrucât pedeapsa descrisă este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalizările definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului, dar şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni.

Totodată, aceeaşi pedeapsă este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret sporit al infracţiunii comise, urmarea socialmente periculoasă - desemnată de moartea victimei, circumstanţele de loc şi timp ale săvârşirii acesteia, cât şi în raport de datele care circumstanţiază persoana recurentului (studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, recidivist postexecutoriu în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) cu multiple condamnări - fila 77 dosar urmărire penală şi poziţie procesuală sinceră de recunoaştere a agresiunii comise).

Faţă de toate cele de mai sus se reţine inexistenţa unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite.

În baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va computa prevenţia de la 15 septembrie 2008 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 85 din 19 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 15 septembrie 2008, la 29 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3470/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3491/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3490/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3490/2009. Penal