ICCJ. Decizia nr. 3491/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3491/2009
Dosar nr. 2838/109/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 477 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost condamnat inculpatul P.E.R., fiul lui V. şi M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza disp. art. 862 C. pen. a fixat termen de încercare de 7 ani, stabilindu-se ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prev. la lit. a), s-a dispus să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, potrivit programului ce va fi stabilit de acest serviciu.
S-a atras atenţia inculpatului cu privire la disp. art. 864 C. pen.
În baza disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 30 iulie 2008 la zi.
S-a dispus condamnarea inculpatului S.I., fiul lui M. şi V., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 430/F din 31 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3024/2004 definitivă prin Decizia penală nr. 504 din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, dispunându-se executarea separată a acestei pedepse. S-a stabilit că în total inculpatul va executa 9 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen.
În baza disp. art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată de la 12 martie 2004 la 01 aprilie 2005 şi perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 30 iulie 2008 la zi.
În baza disp. art. 118 lit. f) şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpaţi cantitatea de 12,56 grame heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, aflată la I.G.P.R. - D.C.S.E.O. - Bucureşti (filele 68-70 dosar urmărire penală).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut din probele administrate următoarea situaţie de fapt:
În luna iulie 2008, învinuitul J.C.N. din municipiul Piteşti a fost contactat de o persoană din aceeaşi localitate care l-a întrebat dacă poate să facă rost de droguri pentru o prietenă de-a sa.
Învinuitul a sunat pe telefonul mobil al persoanei care insista pentru a face rost de droguri, pe prietenul său, inculpatul P.E.R. din Bucureşti; ulterior au mai avut loc şi alte discuţii telefonice între inculpatul P. şi persoana interesată de cumpărarea drogurilor, colaboratorul cu nume de cod l.A.
În urma discuţiilor telefonice, inculpatul P.E.R. a acceptat să efectueze demersurile necesare pentru a procura drogurile, iar în acord cu colaboratorul cu nume de cod l.A. au fixat data şi locul unde urmau să se întâlnească pentru stabilirea detaliilor tranzacţiei.
Astfel, la data de 29 iulie 2008, inculpatul P.E.R. s-a întâlnit cu colaboratorii desemnaţi în cauză, în restaurantul M.D. din incinta Magazinului U. din Bucureşti, iar în urma discuţiilor purtate s-au înţeles ca a doua zi să aibă loc tranzacţia.
Inculpatul P.E.R. urma să aducă cantitatea de 15 grame heroină, în schimbul căreia trebuia să primească suma de 2700 lei, iar pentru plata drogurilor investigatorul sub acoperire desemnat în cauză a înmânat suma de 2800 lei unuia dintre colaboratori, respectiv l.A., seriile bancnotelor fiind menţionate într-un proces verbal aflat la fila 5 d.u.p.
În ziua de 30 iulie 2008, inculpatul P.E.R. s-a întâlnit cu colaboratorii în aceeaşi locaţie; inculpatul P. a venit însoţit de către inculpatul S.l. care avea drogurile asupra sa.
Inculpatul S.l. a fost solicitat de inculpatul P. şi o altă persoană cunoscută sub numele M. pentru a procura droguri în vederea efectuării tranzacţiei; inculpatul S. a procurat drogurile de la o persoană cunoscută sub numele de N. pe care nu o poate identifica, după care s-a întâlnit cu inculpatul P. şi împreună au plecat spre locurile de întâlnire.
Deplasarea celor doi inculpaţi s-a efectuat cu autoturismul deţinut de inculpatul S.l. La locul de întâlnire inculpaţii şi colaboratorii s-au aşezat la o masă în restaurantul menţionat, iar după o scurtă discuţie, inculpatul S.l. a înmânat colaboratorului I.C. un săculeţ în care se aflau 3 punguţe din material plastic ce conţinea o substanţă pulverulentă.
Săculeţul a fost predat de către colaboratorul investigator sub acoperire, iar acesta l-a predat ofiţerului de caz, ulterior ajungând la procuror. În schimbul conţinutului din săculeţ, inculpatul P.E.R. a primit de la colaboratorul l.A. suma de 2700 lei pe care i-a numărat şi i-a pus în buzunarul de la pantalon. Suma de 100 lei ce nu a fost folosită a fost restituită investigatorului sub acoperire. După efectuarea tranzacţiei cei doi inculpaţi s-au îndreptat spre ieşirea din restaurant, moment în care au intervenit organele de politie.
La percheziţia corporală asupra inculpatului P.E.R. s-a găsit suma de 2700 lei bancnotele având seriile celor menţionate în procesul-verbal întocmit anterior realizării flagrantului, suma plătită pentru drogurile primite fiind recuperată.
Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 31 iulie 2008 al Laboratorului central de analiză şi profil al drogurilor precursori din cadrul I.G.P.R., substanţa pulverulentă din punguţele din material plastic cu o masă totală de 12,83 grame conţine heroină, substanţă ce face parte din tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.
Drogurile ridicate, respectiv heroina drog de mare risc, rămasă în urma analizelor de laborator, 12,56 grame, au fost predate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă (f. 70 d.u.p.).
S-a reţinut că, fapta inculpatului P.E.R., care la data de 30 iulie 2008, fără drept, împreună cu inculpatul S.l., au vândut unui colaborator desemnat în cauză, contra sumei de 2700 lei, cantitatea de 12,83 grame heroină, drog de mare risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru inculpatul S.l., s-a reţinut, de asemenea, săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanţă a reţinut atitudinea sinceră a inculpaţilor care au recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor.
Pentru inculpatul S.l. s-a mai avut în vedere şi comportamentul bun al acestuia anterior comiterii faptei.
În raport cu aceste criterii, instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea fiecărui inculpat şi a individualizat sancţiunile penale aplicate acestora.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul S.l.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că în mod greşit s-a reţinut de către prima instanţă circumstanţe atenuante în favoarea fiecărui inculpat cu consecinţa reducerii pedepsei. Un alt motiv s-a referit la faptul că în mod greşit s-a dispus pentru inculpatul P.E.R. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2009, inculpatul S.l. a declarat că îşi retrage apelul.
Prin Decizia penală nr. 12/ A din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 477 din data de 13 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 2838/109/2008.
S-a desfiinţat în parte sentinţa.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. pentru fiecare are inculpat.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi următoarele pentru inculpatul P.E.R.
S-au majorat pedepsele aplicate inculpaţilor P.E.R., şi S.l. la câte 10 ani închisoare.
S-a dispus ca inculpatul P.E.R. să execute 10 ani închisoare prin privare de libertate, în condiţiile prev. de art. 57 C. pen.
S-a dispus ca inculpatul S.l. să execute pedeapsa rezultantă de 14 închisoare, prin privare de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului P.E.R. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv pentru inculpatul S.l. şi s-a dedus în continuare din pedeapsă perioada executată.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.
S-a luat act de retragerea apelului inculpatului S.l.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, examinând sentinţa apelată din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp.art. 371 C. proc. pen., a constatat că apelul este fondat.
S-a reţinut că situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către aceştia au fost corect stabilite de către prima instanţă în raport cu probele administrate în cauză.
Astfel, fapta celor doi inculpaţi care la data de 30 iulie 2008 au vândut unui investigator sub acoperire cantitatea de 12,83 grame heroină, drog de mare risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a apreciat că în mod greşit prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea celor doi inculpaţi, în favoarea inculpatului P.E.R. prima instanţă reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., iar în favoarea inculpatului S.l. reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod constant practica judiciară a subliniat faptul că atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului penal, poate reprezenta o circumstanţă atenuantă în favoarea acestuia dacă a avut un rol important sau determinant la aflarea adevărului în cauza penală în care este implicat.
În speţă, atitudinea sinceră a celor doi inculpaţi pe parcursul procesului penal nu are însă relevanţa cerută de dispoziţiile art. 74 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a contribuit în mod semnificativ la stabilirea adevărului în această cauză.
Inculpaţii au fost surprinşi în flagrant atunci când încercau să vândă droguri unui investigator sub acoperire.
De asemenea, conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, în sensul prevăzut de art. 74 lit. a) C. proc. pen., trebuie să rezulte din probe în circumstanţiere administrate în cauză, şi nu numai din lipsa antecedentelor penale.
S-a apreciat că, în speţă, nu există probe relevante potrivit cărora inculpatul P.E.R. îndeplineşte aceste criterii pentru a se retine în favoarea sa circumstanţe atenuante.
S-a reţinut că apelul formulat de către parchet este fondat şi în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor.
În mod greşit prima instanţă a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat pentru inculpatul P.E.R. dacă se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării.
Conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea judiciară a pedepselor trebuie să se dea eficienţă juridică gradului de pericol social concret al infracţiunii săvârşite de inculpaţi.
În cauză, inculpaţii au săvârşit o infracţiune deosebit de gravă, încercând să comercializeze droguri de mare risc.
Prin urmare, scopul pedepsei poate fi realizat pentru fiecare dintre inculpaţi în condiţiile în care aceasta se va executa prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termenul legal, au declarat recurs inculpaţii.
Prin recursul declarat de inculpatul P.E.R. au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10 şi 14 C. proc. pen., susţinându-se că motivarea soluţiei este superficială, bazându-se pe generalităţi, instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la înscrisurile în circumstanţiere, care au fost admise ca mijloace de probă şi care se află la dosarul cauzei, precum şi cu privire la faptul că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinute de prima instanţă.
Recurentul inculpat S.l., prin motivele de recurs formulate oral de apărătorul său, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, dându-se o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute de instanţa de fond.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului S.l. este nefondat, iar recursul inculpatului P.E.R. este fondat.
Solicitarea recurentului inculpat S.l. de reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, nu poate fi admisă, întrucât pedeapsa aplicată de instanţa de apel este corect individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este de natură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea acesteia, faţă de gradul de pericol social al faptei şi starea de recidivă în care a fost săvârşită, aspect care demonstrează perseverenţa infracţională a inculpatului.
Criticile privind incidenţa cazurilor de casare prevăzute de pct. 9 şi 10 C. proc. pen., invocate de inculpatul P.E.R., nu pot fi reţinute, întrucât Decizia atacată respectă dispoziţiile art. 383 C. proc. pen., instanţa de apel analizând cererile inculpaţilor, mijloacele de probă şi apărările formulate de aceştia, neexistând nici o neconcordanţă între motivarea soluţiei şi dispozitiv, Decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluţia.
Înalta Curte constată însă că instanţa de apel nu a făcut o justă individualizare a pedepsei inculpatului P.E.R., în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sub acest aspect Decizia fiind supusă casării în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faptul că inculpatul a săvârşit o infracţiune gravă, care prezintă pericol social ridicat, nu poate înlătura reţinerea circumstanţelor atenuante, acolo unde acestea există şi pot fi reţinute.
Având în vedere datele referitoare la persoana inculpatului P.E.R., astfel cum rezultă din Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti (filele 86-60 dos. inst. fond), faptul că după punerea sa în libertate inculpatul a avut o atitudine corectă în societate, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că s-a încadrat în muncă şi aşteaptă un copil, Înalta Curte apreciază că se impune reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Cât priveşte stabilirea modalităţii de executare a pedepsei, Înalta Curte are în vedere că atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.
Fată de circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii, Înalta Curte apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei aplicate inculpatului P.E.R. poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.l. împotriva Deciziei penale nr. 12/ A din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar în baza art. 385 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.E.R.
Se va casa Decizia penală atacată, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.E.R., pe care o va reduce de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.l., perioada executată de la 12 martie 2004, la 1 aprilie 2005 şi durata reţinerii şi a arestării preventive în prezenta cauză de la 30 iulie 2008, la 29 octombrie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat S.l. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului, iar conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului P.E.R. rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.l. împotriva Deciziei penale nr. 12/ A din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Admite recursul declarat de inculpatul P.E.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Casează Decizia penală atacată, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.E.R., pe care o reduce de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.l., perioada executată de la 12 martie 2004, la 1 aprilie 2005 şi durata reţinerii şi a arestării preventive în prezenta cauză de la 30 iulie 2008, la 29 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat S.l. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3490/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3498/2009. Penal → |
|---|
