ICCJ. Decizia nr. 3452/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3452/2009
Dosar nr. 191/59/2009
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92/PI/25 martie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta M.M. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 şi ordonanţei de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
A desfiinţat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, în condiţiile legii, faţă de toţi făptuitorii şi sub aspectul tuturor infracţiunilor reclamate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 191/59/2009 din 10 februarie 2009, petenta M.M. a solicitat infirmarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 şi a ordonanţei de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, trimiterea cauzei la procuror cu obligarea acestuia să înceapă urmărirea penală pentru infracţiunile de abuz în serviciu, complicitate şi instigare la abuz în serviciu, precum şi pentru infracţiunea de înşelăciune.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 08 aprilie 2008, petenta M.M. a sesizat Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând tragerea la răspundere penală a avocatului C.R., a notarului public D.A. şi a funcţionarului public C.R.E. din Cadrul Biroului de Carte Funciară Timişoara pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, trafic de influenţă, fapte de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000, fals intelectual şi uz de fals.
Sesizarea a fost trimisă prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la data de 07 mai 2008, Serviciului Teritorial al D.N.A în vederea cercetării acuzelor aduse cu privire la comiterea unor fapte de corupţie.
Prin ordonanţa din 11 iulie 2008 dată de unitatea de parchet menţionată în Dosarul nr. 38/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum şi declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a competenţei de soluţionare a cauzei privind pe avocatul C.R., notarul public D.A. şi funcţionarul public C.R.E., în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288 şi 291 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul C.R., notarul public D.A. şi funcţionarul public C.R.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals prev. de art. 246, 288 şi 291 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 1137/II/2/2008 din 19 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a fost admisă plângerea petentei M.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, rezoluţia atacată a fost infirmată şi s-a dispus redeschiderea şi reluarea cercetărilor penale, motivându-se prin aceea că procurorul de caz nu a efectuat cercetări şi nu s-a pronunţat cu privire la avocatul C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. conform precizării plângerii penale de la fila 109, precum şi prin aceea că nu s-a verificat dacă activitatea funcţionarului C.F. C.R.E. respectă dispoziţiile Legii nr. 7/1996, dacă actele care au stat la baza rectificării cărţii funciare au fost de natură să lămurească fără echivoc că E. născută H. este aceeaşi persoană cu E. născută R., în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească acest lucru.
După reluarea cercetărilor în urma infirmării rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, prin ordonanţa nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), precum şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe C.R.E. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Examinând plângerea petentei prin prisma motivelor invocate şi a materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală şi la dosarul instanţei, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.
Astfel, prin plângerea penală precizată la datele de 16 septembrie 2008 şi 08 octombrie 2008 (filele 134-137, 50-51, 109-111 dosar de urmărire penală) petenta M.M. a solicitat cercetarea făptuitorilor avocat C.R., notar public D.A. şi funcţionar public C.R.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, 288 şi 291 C. pen., iar a avocatului C.R. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Prin rezoluţia nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul C.R., notarul public D.A. şi funcţionarul public C.R.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals prev. de art. 246, 288 şi 291 C. pen., procurorul de caz omiţând a efectua cercetări şi a se pronunţa cu privire la avocatul C.R. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Prin ordonanţa nr. 1137/II/2/2008 din 19 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a fost admisă plângerea petentei M.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, rezoluţia atacată a fost infirmată şi s-a dispus redeschiderea şi reluarea cercetărilor penale.
După reluarea cercetărilor în urma infirmării rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, procurorul de caz s-a limitat la efectuarea cercetărilor faţă de avocatul C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi la disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe C.R.E. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, omiţând să se pronunţe şi asupra făptuitorului notar public D.A. şi asupra celorlalte infracţiuni ce fac obiectul plângerii penale precizate (aspecte cu privire la care se pronunţase prin rezoluţia infirmată).
Procedându-se în acest mod, petenta este pusă în imposibilitatea de a ataca în faţa instanţei soluţia procurorului cu privire la făptuitorul notar public D.A. şi la celelalte infracţiuni ce fac obiectul plângerii penale precizate.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentei M.M. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 şi ordonanţei de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
A desfiinţat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, în condiţiile legii, faţă de toţi făptuitorii şi sub aspectul tuturor infracţiunilor reclamate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, şi intimaţii C.R.M. şi C.R.E.
Prin motivele de recurs, Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Sentinţa nu indică faptele şi împrejurările care urmează a fi constatate şi mijloacele de probă, încălcând în acest mod dispoziţiile legale prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
2. Instanţa a dispus începerea urmăririi penale faţă de intimatele C.R. şi D.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 288 C. pen. şi art. 291 C. pen., în condiţiile în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare pentru că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
3. Soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocatul C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) este corectă în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
4. Soluţia primei instanţe este nelegală şi în raport cu dispoziţiile art. 45, 42, 38, 25 alin. (1) C. proc. pen. cu privire la intimatul C.R.E. pentru care cauza a fost disjunsă şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Recurenta C.R. a criticat hotărârea primei instanţe întrucât nu au fost menţionate faptele, împrejurările şi mijloacele de probă ce urmează a fi constatate şi, respectiv, administrate.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de parchet şi C.R. (recurentul C.R.E. nu a formulat motive de recurs şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs deşi a fost legal citat), cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
După cum s-a menţionat anterior, petenta M.M. a formulat plângere penală împotriva intimaţilor C.R., avocat, D.A., notar public şi C.R.E., funcţionar public, solicitând tragerea acestora la răspundere penală.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, în temeiul art. 228 C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a), d), g) şi f) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 246, art. 288 şi art. 291 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 1137/II/2/2008 din 19 noiembrie 2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 220 C. proc. pen. şi art. 275-278 C. proc. pen., a admis plângerea petentei M.M. şi a infirmat rezoluţia dată în Dosarul nr. 334/P/2008 şi a dispus redeschiderea şi reluarea cercetărilor penale.
Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere că la fila 109 a dosarului se află precizarea petentei la plângerea penală, în care aceasta solicită efectuarea de cercetări faţă de avocata C.R. şi pentru art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
Procurorul nu a efectuat cercetări sub aspectul acestei infracţiuni şi nici nu s-a pronunţat cu privire la această faptă.
Soluţia este netemeinică deoarece, nu s-a verificat dacă activitatea funcţionarului CF C.R.E., respectă dispoziţiile Legii nr. 7/1996, dacă actele care au stat la baza rectificării CF au fost de natură să lămurească fără echivoc că E. născută H. este aceeaşi persoană cu E. născută R., în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească acest lucru.
Potrivit art. 202 C. proc. pen., organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia.
Petenta M.M. a solicitat în plângerea împotriva soluţiei să fie audiaţi martori, să se acvireze dosarele civile cu privire la care s-au săvârşit infracţiunile, efectuarea de cercetări faţă de avocatul C.R. pentru infracţiunea de înşelăciune, etc.
Procurorul general a dispus ca în cadrul procedurii de reluare a cercetărilor să fie administrate şi probele propuse de petentă.
Prin ordonanţa din 15 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 334/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus în baza art. 228 cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 42, art. 38 şi art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe C.R.E., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Plângerea formulată împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin ordonanţa nr. 43/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009.
Potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., când admite, prin sentinţă, plângerea celui vătămat împotriva soluţiei de neurmărire penală, instanţa desfiinţează actul atacat şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale.
În acest caz, potrivit legii, instanţa trebuie să arate în hotărâre motivele pentru care a dispus trimiterea cauzei procurorului, faptele şi împrejurările care urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.
Într-adevăr, prima instanţă nu a indicat expresis verbis faptele şi împrejurările care urmează a fi constatate şi prin ce mijloace de probă. Însă sintagma folosită de către instanţă referitoare la începerea urmăririi penale faţă de toţi făptuitorii şi sub aspectul tuturor infracţiunilor reclamate este în concordanţă cu dispoziţiile legale în condiţiile în care, în speţă, după infirmarea rezoluţiei nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, procurorul de caz nu a efectuat nici un act de cercetare penală şi nu a administrat nici o probă, în condiţiile în care procurorul general a dispus redeschiderea şi reluarea cercetării penale şi a indicat să fie administrate şi probele propuse de petentă.
Instanţa fondului a constatat că în cauză, prin rezoluţia atacată procurorul nu s-a pronunţat asupra infracţiunilor reclamate ca fiind săvârşite de intimata D.A., şi nici la toate infracţiunile reclamate a fi săvârşite de ceilalţi doi intimaţi (cu excepţia infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) în ceea ce o priveşte pe intimata C.R.), ceea ce echivalează, practic, cu nerezolvarea fondului cauzei, cu pronunţarea pur-formală a unei soluţii de neurmărire fără respectarea dispoziţiilor obligatorii ale procurorului ierarhic superior.
Înalta Curte constată că rezoluţia atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale, în condiţiile în care procurorul nu s-a pronunţat faţă de toţi făptuitorii şi cu privire la toate infracţiunile reclamate, nu a efectuat nici măcar acte premergătoare, deşi prin rezoluţia de infirmare s-a dispus să fie administrate şi probele solicitate de petentă.
În consecinţă, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este corectă, iar faptele şi împrejurările care urmează a fi constatate sunt infracţiunile descrise în plângerea penală, urmând ca procurorul să administreze probele utile şi pertinente cauzei.
Într-adevăr soluţia de disjungere nu poate face obiectul procedurii reglementate de art. 2781 C. proc. pen., însă în cauză soluţia iniţială a procurorului de caz a fost infirmată de către procurorul general, care a dispus reluarea cercetărilor şi faţă de C.R., astfel că şi dispoziţia de disjungere din rezoluţia atacată contravine cu indicaţiile obligatorii ale procurorului ierarhic superior.
În consecinţă, având în vedere că organul de urmărire penală nu a lămurit aspectele esenţiale ale cauzei cu care a fost investit, în mod corect prima instanţă a desfiinţat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 193 alin. (6) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de intimaţii C.R.M. şi C.R.E. împotriva sentinţei penale nr. 92/PI din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat şi la câte 750 lei cu acelaşi titlu către intimata M.M.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3095/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3610/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
