ICCJ. Decizia nr. 3180/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3180/2009
Dosar nr. 7097/99/2006
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 468 din 15 august 2008 a Tribunalului Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. C.C.G. (în prezent arestat preventiv în altă cauză) pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (9 acte materiale săvârşite în perioada 18 iunie 2004 – 30 iulie 2005, descrise la pct. 1, 3, 7, 11, 13-17 din rechizitoriu), prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din 9 (nouă) infracţiuni de tâlhărie prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (1) şi (2), lit. c) C. pen. – 7 infracţiuni, de art. 211 alin. (1) şi (2), lit. b) şi c) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi urm., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. P.C.B. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tăinuire (săvârşită la data de 18 iunie 2004, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu), prevăzută şi pedepsită de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;
- instigare la tâlhărie (săvârşită la data de 4 ianuarie 2005, descrisă la pct. 3 din rechizitoriu) prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi
- tăinuire (săvârşită la data de 23 februarie 2005, descrisă la pct. 6 din rechizitoriu), prevăzută şi pedepsită de art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracţiunea de furt calificat (săvârşită la data de 18 martie 2005) prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), e) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1992 din 21 aprilie 2006 al Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la 20 mai 2006.
În baza dispoziţiilor art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1992 din 21 aprilie 2006 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la 20 mai 2006.
În baza dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin prezenta sentinţă şi prin sentinţa penală nr. 1992 din 21 aprilie 2006 al Judecătoriei Iaşi, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
3. V.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tâlhărie (5 acte materiale săvârşite în perioada 3 ianuarie 2005 – 26 februarie 2005, descrise la pct. 2-5 şi 8 din rechizitoriu) prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din 5 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., art. 211 alin. (1) şi (2), lit. b) şi c) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi urm.), la pedeapsa de 4 ani închisoare;
- tăinuire (săvârşită la data de 23 februarie 2005, descrisă la pct. 6 din rechizitoriu) prevăzută şi pedepsită de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
4. M.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (săvârşită la data de 23 februarie 2005, descrisă la pct. 6 din rechizitoriu) prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C . pen. şi art. 40 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) şi g C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.) la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 12 ianuarie 2007 a Judecătoriei Iaşi şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:
-1 an şi 6 luni închisoare stabilită ca urmare a concursului dintre infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. (săvârşită la data de 11/12 martie 2005), pentru care a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 859 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin neapelare, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare (măsură ce a fost revocată prin sentinţa penală nr. 72 din 12 ianuarie 2007 a Judecătoriei Iaşi) şi infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (săvârşită la data de 18/19 martie2005), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 40 C. pen., care a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1992 din 25 aprilie 2006 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 158 din 19 octombrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- 2 ani închisoare, cumulată ca urmare a menţinerii revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, ce a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 2436/20 mai2004 a Judecătoriei Iaşi.
S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. e) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 40 C. pen. (săvârşită la data de 23 februarie 2005) este concurentă cu infracţiunile:
- prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. (săvârşită la data de 11/12 martie 2005) pentru care a fost aplicată, prin sentinţa penală nr. 859 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin neapelare, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare (măsură ce a fost revocată prin sentinţa penală nr. 72 din 12 ianuarie 2007 a Judecătoriei Iaşi) şi
- prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), g) şi i) C. pen. (săvârşită la data de 18/19 martie 2005), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 40 C. pen. şi art. 40 C. pen., pentru care a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1992 din 25 aprilie 2006 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 158 din 19 octombrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (1) raportat la art. 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului minor pedeapsa cea mai grea de 1 (un ) an şi 6 (şase) luni închisoare, pe care o sporeşte cu 6 (şase) luni, pedeapsa totală fiind de 2 (doi) ani închisoare.
S-a menţinut măsura revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 2436 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Iaşi şi, în consecinţă, s-a cumulat această pedeapsă de 2 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită mai sus concursului de infracţiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 4 (patru) ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa de executat, durata deja executată, respectiv de la 21 februarie 2006 la 04 decembrie 2007 (dată la care inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 12 ianuarie 2007 a Judecătoriei Iaşi).
5. M.E.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (4 acte materiale săvârşite în perioada 20 martie 2005 – 01 iunie 2005, descrise la pct. 7-10 din rechizitoriu), prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din 4 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (1) şi (2), lit. c) C. pen. – trei infracţiuni şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi urm.), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
S-a constatat că infracţiunea de tâlhărie dedusă judecăţii, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., este concurentă cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (săvârşită la data de 18 aprilie 2005), pentru care, prin sentinţa penală nr. 859 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare, i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, prevăzută de art. 104 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi art. 34 C. pen., s-a aplicat sancţiunea cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa de executat, durata deja executată, respectiv, de la 27 martie2006 la zi.
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 859 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare, şi emiterea unui nou mandat de executare, potrivit prezentei.
6. B.R.V. (nume avut anterior A.) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (săvârşită la data de 20 martie 2005, descrisă la pct. 7 din rechizitoriu), prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm.), la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
7. C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (3 acte materiale săvârşite în perioada 23 mai 2005 – 29 iunie 2005, descrise la pct. 12-14 din rechizitoriu), prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (prin schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni de tâlhărie prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. şi complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1) şi (2), lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a constatat că infracţiunea de tâlhărie (săvârşită în perioada 23 mai 2005 – 29 iunie 2005) pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracţiunea de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. a) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. (săvârşită la data de 01 decembrie 2004) pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 2091 din 28 aprilie 2006 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin retragerea apelului la data de 30 noiembrie 2006.
În baza dispoziţiilor art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2091 din 28 aprilie 2006 a Judecătoriei Iaşi.
În baza dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei stabilite prin prezenta sentinţă şi prin sentinţa penală nr. 2091 din 28 aprilie 2006 a Judecătoriei Iaşi, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
8. În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. pen. s-a constatat că părţile vătămate C.M., C.I., F.S., T.M. şi C.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză, prejudiciile fiind recuperate, integral sau parţial, prin restituire.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de inculpaţii C.C.G. a sumei de 108,33 lei RON; V.M. a sumei de 8,33 RON şi de la P.C.B. a sumei de 8,33 RON.
9. În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 998-999, art. 1000 alin. (2) şi 1003 C. civ. au fost obligaţi:
a) inculpatul V.M. să plătească, în solidar, cu părţile responsabile civilmente V.D. şi V.D. părţilor civile B.A. şi C.O.A. suma de 1700 lei RON.
b)inculpaţii V.M., M.A.D. şi P.C.B., să plătească, în solidar, fiecare în solidar şi cu părţile responsabil civilmente V.D. şi V.D., P.P. şi P.A.M.;
c)inculpaţii C.C.G., M.E.I. şi B.R.V., să plătească în solidar, fiecare în solidar şi cu părţile responsabil-civilmente C.I. şi C.V., M.D. şi M.C.P., B.N.(A.) şi B.M.(A.), părţii civile C.B. suma de 391 lei RON;
d)inculpatul M.E.I. să plătească, în solidar, cu părţile responsabil-civilmente M.D. şi M.C.P., părţilor civile M.A. suma de 150 lei RON şi B.M. suma de 500 lei RON.
e)inculpatul C.C.G. să plătească, în solidar, cu părţile responsabil-civilmente C.I. şi C.V., părţilor civile A.A. suma de 90 lei RON, N.F. suma de 600 lei, P.E., suma de 500 lei RON şi L.F. suma de 450 lei RON.
f)inculpaţii C.C.G. şi C.D. să plătească, în solidar, minorul în solidar şi cu părţile responsabil civilmente C.I. şi C.V., părţii civile M.V., suma de 500 lei RON.
g)inculpatul C.D. să plătească părţii civile B.E.A., suma de 150 lei RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpaţii C.C.G., P.C.B., L.R.M., V.M., N.F., M.A.D., M.E.I., B.R.V., au vârsta între 15 şi 17 ani, au abandonat, majoritatea, cursurile şcolare, sau au absentat o perioadă lungă de timp de la şcoală, provin din familii dezorganizate, iar în perioada 18 iunie 2004 – 10 iulie 2005, individual şi în grupuri, împreună şi cu inculpatul major C.D. au comis pe raza municipiului Iaşi, mai multe fapte, după cum urmează:
1. În ziua de 18 iunie 2004, în jurul orelor 15,00, inculpatul C.C.G. a plecat de acasă cu intenţia de a merge în cartier pentru a se întâlni cu prietenii săi. Chiar în faţa blocului s-a întâlnit cu inculpaţii P.C.B. şi L.R.M., stabilind, de comun acord cu aceştia, să meargă împreună în zona tonetelor situate în apropierea magazinului F. din cartierul Tătăraşi, pentru a sustrage bani şi bunuri de la diferite persoane.
În timp ce se deplasau spre magazinul F., inculpatul C.C.G. a observat în faţa unei tonete o femeie în vârstă, respectiv partea vătămată C.M. în vârstă de 68 de ani, care avea în mână un portofel şi se uita la bunurile expuse la tonetă.
Inculpaţii P.C.B. şi L.R.M. au mers în spatele tonetelor, dar au văzut când inculpatul C.C.G. s-a apropiat de partea vătămată C.M. şi, profitând de neatenţia acesteia, a lovit-o peste mâna în care avea portofelul, împrejurare în care partea vătămată a scăpat portofelul din mână.
Inculpatul C.C.G. s-a aplecat şi a luat portofelul, după care a fugit printre blocuri, la scurt timp întâlnindu-se cu inculpaţii P.C.B. şi L.R.M.
Împreună cu aceştia, s-a deplasat până în apropierea unei grădiniţe din zonă. Aici, inculpatul C.C.G. a verificat portofelul sustras de la partea vătămată, găsind suma de 230.000 lei, un buletin de identitate şi o legitimaţie R.A.T.C., a luat suma de 230.000 lei, iar portofelul cu acte l-a aruncat.
Inculpatul C.C.G. i-a dat inculpatului P.C.B. suma de 100.000 lei, oprindu-şi pentru sine tot 100.000 lei. Cu suma de 30.000 lei a cumpărat o sticlă cu suc.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate C.M. a fost în valoare de 230.000 lei şi a fost recuperat integral, drept pentru care aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză. Astfel, de la numita I.A.M. – mama inculpatului P.C.B. a fost ridicată, pe bază de proces verbal, suma de 230.000 lei, ce a fost restituită părţii vătămate C.M., iar de la martora D.M., a fost ridicat un portofel (în care se aflau o carte de identitate şi un abonament R.A.T.C. pe numele C.M., precum şi o chitanţă), ce a fost găsit de martoră în spaţiul verde din apropierea blocului în care locuieşte.
Inculpaţii au avut o poziţie procesuală sinceră în faza de urmărire penală, recunoscând comiterea faptei. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul C. s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar inculpatul P.C.B. s-a sustras de la judecată, neprezentându-se la nici un termen.
2. În ziua de 03 ianuarie 2005, în jurul orelor 16,20, partea vătămată C.I., în vârstă de 62 de ani, se deplasa pe strada din municipiul Iaşi, cu intenţia de a ajunge la domiciliu.
Inculpatul V.M., zis C., care se afla în aceeaşi zonă, a observat că partea vătămată avea în mână o borsetă şi o sacoşă şi s-a hotărât să sustragă aceste bunuri.
Astfel, a mers în spatele părţii vătămate, iar în momentul în care aceasta a intrat într-un gang, situat în apropierea magazinului 2 C., inculpatul s-a apropiat şi a smuls borseta din mâna părţii vătămate, după care a fugit spre cartierul O.
În timp ce alerga, inculpatul V.M. a deschis borseta şi, din interior, a luat un telefon mobil, marca P., după care a aruncat borseta.
În aceeaşi seară, în jurul orelor 20,00, inculpatul V.M. s-a deplasat la locuinţa numitei S.J., pe care o cunoştea şi a rugat-o să îl lase ca în acea noapte să doarmă la ea.
Sus-numita a fost de acord şi, observând că inculpatul, are un telefon mobil, despre care afirmase că îi aparţine, i-a solicitat să o lase să dea un telefon.
A doua zi dimineaţă, inculpatul V.M. a plecat de la locuinţa numitei S.J., lăsând telefonul mobil în locuinţa acesteia.
La data de 5 ianuarie 2005, organele de poliţie au ridicat de la locuinţa numitei S.J. telefonul mobil, marca P. şi l-au restituit părţii vătămate Cobuz Ioan, pe bază de dovadă, care a declarat că nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul V.M. a fost audiat în faza de urmărire penală cu privire la fapta ce i se reţine în sarcină, ocazie cu care acesta a recunoscut că, prin smulgere, a deposedat partea vătămată de o borsetă, din care a sustras un telefon mobil, marca P., în valoare de 600.000 lei vechi, în faza cercetării judecătoreşti menţinându-şi aceeaşi poziţie procesuală.
De asemenea, partea vătămată C.I. l-a recunoscut din grup de persoane pe inculpatul V.M., ca fiind autorul faptei.
3. În seara zilei de 04 ianuarie 2005, în jurul orelor 18,00, inculpaţii C.C.G., V.M. şi P.C.B. s-au întâlnit în cartierul C. şi au hotărât să se deplaseze în zona D., cu intenţia de a sustrage bunuri de la femei în vârstă. Cei trei s-au plimbat un timp prin zona D., după care au plecat spre fostul complex alimentar F. În apropierea acestui complex s-au întâlnit cu inculpatul N.F., căruia i-au povestit ce intenţionează să facă. În timp ce discutau cu acesta, au observat că pe lângă ei a trecut o femeie în vârstă, respectiv partea vătămată F.S., în vârstă de 68 de ani, care avea în mână o poşetă.
Inculpaţii V.M. şi P.C.B. i-au făcut semn inculpatului C.C.G. să o urmărească şi să-i sustragă poşeta. Deoarece acesta a refuzat, inculpaţii V.M. şi P.C.B. l-au ameninţat, iar inculpatul P.C.B. l-a lovit cu pumnul în spate.
Inculpatul C.C.G. a plecat după partea vătămată F.S., iar ceilalţi trei inculpaţi au mers în scara unui bloc, unde, la scurt timp, a venit şi inculpatul C.C.G.
Acesta le-a spus că a smuls geanta din mâna părţii vătămate F.S. şi că, din poşetă, a sustras suma de 250.000 lei şi un telefon mobil, după care a aruncat poşeta într-o scară de bloc.
Din suma de bani sustrasă, inculpatul C.C.G. şi-a oprit suma de 50.000 lei, 100.000 lei i-a luat inculpatul V.M., iar suma de 100.000 lei şi telefonul mobil au fost luate de către inculpatul P.C.B.
Inculpatul V.M. i-a dat suma de 40.000 lei inculpatului N.F.
Cu ocazia cercetărilor efectuate, inculpatul C.C.G. a indicat locul comiterii faptei, precum şi locul unde a abandonat geanta, iar inculpatul P.C.B. a predat organelor de poliţie telefonul sustras, acesta fiind restituit părţii vătămate F.S., pe bază de dovadă.
Partea vătămată F.S. a declarat că nu se constituie parte civilă, deşi din prejudiciul cauzat, în valoare totală de 1.750.000 lei, aceasta şi-a recuperat doar telefonul mobil.
Audiaţi fiind în faza urmăririi penale, inculpaţii C.C.G., V.M., P.C.B. şi N.F. au recunoscut săvârşirea faptei. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul C. s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.C.B. s-a sustras de la judecată, neprezentându-se la nici un termen, iar inculpatul V.M. a declarat că nu-şi mai aminteşte despre această faptă (fila 472, dos .inst.).
4. În seara de 14 februarie 2005, în jurul orelor 20,00, inculpatul V.M., împreună cu numiţii P.C.B. şi C.C.G., se plimbau prin cartierul C., din municipiul Iaşi, unde aceştia locuiesc.
La un moment dat, inculpatul V.M. a observat-o pe partea vătămată B.A., în vârstă de 60 de ani, ce era însoţită de către fiica sa, numita D.E.A.
Inculpatul V.M. a observat că partea vătămată ţinea o poşetă în mână şi, cum „avea o sensibilitate deosebită faţă de genţilor unor femei în vârstă" (potrivit propriilor declaraţii), fără a avea vreo înţelegere cu ceilalţi doi, s-a apropiat în fugă de partea vătămată, iar în momentul în care a ajuns lângă aceasta, a apucat cu ambele mâini de geantă şi a tras cu putere, reuşind să o smulgă din mâna părţii vătămate. Inculpatul a continuat să alerge, oprindu-se într-un parc.
Ajuns aici, inculpatul V.M. a verificat conţinutul genţii, constatând că în interior se afla suma de 700.000 lei, o pereche de ochelari, chei, un portofel şi o agendă. Inculpatul a luat din geantă doar banii, geanta cu celelalte bunuri fiind abandonată în parc.
De precizat este faptul că numiţii P.C.B. şi C.C.G. au sesizat momentul sustragerii genţii de către inculpatul V.M., precum şi faptul că fizionomia inculpatului nu a putut fi observată de către partea vătămată B.A. şi fiica sa, întrucât totul s-a petrecut foarte repede şi era şi o oră înaintată.
Partea vătămată B.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 250 lei noi, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Audiat fiind, în faza urmăririi penale, inculpatul V.M. a recunoscut fapta săvârşită, iar în faza cercetării judecătoreşti a declarat că nu-şi aminteşte să fi comis această faptă.
5. În după amiaza zilei de 26 februarie 2005, numiţii M.A.D. şi P.C.B. s-au deplasat în satul Vulturi, comuna Popricani, judeţul Iaşi, la reşedinţa părinţilor inculpatului V.M., invitându-l pe acesta în municipiul Iaşi, pentru a merge să mănânce câte o pizza, în cartierul T.V.
Cei trei s-au deplasat în municipiul Iaşi cu un taxi, oprindu-se mai întâi în cartierul C., de unde urmau să plece în complexul T.V.
La un moment dat, inculpatul V.M. a observat-o pe partea vătămată C.O.A., în vârstă de 65 de ani, care ţinea o geantă în mână.
Fără a discuta ceva cu ceilalţi doi, şi fără vreo înţelegere prealabilă cu aceştia, inculpatul V.M. s-a desprins de cei doi, s-a apropiat în fugă de partea vătămată şi, în momentul în care a ajuns lângă aceasta, a apucat geanta cu ambele mâini şi a tras cu putere, reuşind să o smulgă. Din cauza forţei cu care a tras, partea vătămată C.O.A. s-a dezechilibrat, a căzut, lovindu-se la genunchiul stâng.
Imediat după sustragerea genţii, inculpatul V.M. a verificat conţinutul genţii, găsind suma de 17.000.000 lei, bani pe care şi i-a însuşit, după care a aruncat geanta, cu bunurile ce se mai aflau în interior, lângă o centrală termică din cartierul C.
Inculpatul V.M. a cheltuit banii în interes personal.
Partea vătămată C.O.A. s-a constituit parte civilă în cauza cu suma de 1700 lei noi, sumă pe care o avea în geantă în momentul smulgerii.
Fiind audiat, în faza urmăririi penale, inculpatul V.M. a recunoscut săvârşirea faptei. Dar, momentul sustragerii a fost sesizat şi confirmat de către martorii P.C.B. şi M.A.D., precum şi de către martorul C.M., pe lângă care a trecut inculpatul V.M. la foarte scurt timp de la comiterea faptei.
6. În seara de 23 februarie 2005, inculpaţii V.M., M.A.D. şi P.C.B. s-au întâlnit în cartierul Tătăraşi şi s-au deplasat în zona Dispecer. În momentul în care au ajuns în faţa blocului G., au observat pe partea vătămată B.A., în vârstă de 16 ani, care avea în mână un telefon mobil, marca N.
Partea vătămată era însoţită de martorii S.R. şi I.C.
Inculpatul M.A.D. a mers la partea vătămată B.A. şi i-a cerut telefonul mobil, dar aceasta a refuzat să i-l înmâneze, şi a ţinut toate acestea coroborate cu declaraţiile de recunoaştere a comiterii faptei date pe tot parcursul procesului penal de către inculpatul V.M., în continuare, telefonul în mână.
Profitând de neatenţia părţii vătămate, inculpatul M.A.D. i-a luat acesteia telefonul din mână şi, în timp ce se uita la el, i-a cerut părţii vătămate să-i arate cum se deblochează tastele, totodată, întinzându-i telefonul.
În acest moment a intervenit inculpatul P.C.B. care a afirmat că ştie el să facă acest lucru, motiv pentru care inculpatul M.A.D. a retras mâna în care avea telefonul luat de la partea vătămată.
În continuare, inculpatul V.M. a vândut telefonul sustras de la partea vătămată B.A. unei persoane, rămasă neidentificată, cu suma de 2.000.000 lei, iar din banii obţinuţi, le-a dat inculpaţilor M.A.D. şi P.C.B. câte 650.000 lei, restul oprindu-şi-l pentru sine.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate B.A.G., în valoare de 6.000.000 lei vechi nu a fost recuperat, motiv pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Audiaţi fiind, în faza urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul M.A.D. s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (f. 473, dos.urm.pen.), iar inculpatul P.C.B. s-a sustras de la judecată,neprezentându-se la nici un termen de judecată.
7. În seara de 20 martie 2005, inculpaţii C.C.G., M.E.I., B.R.V. s-au întâlnit la o sală de internet, situată în zona P.R. şi, după ce au cheltuit toţi banii, au plecat în cartierul T., în apropierea şcolii I.T.
La un moment dat, ei trei au văzut-o pe partea vătămată C.B., în vârstă de 66 ani, care intenţiona să intre în scara unui bloc. De comun acord, cei trei inculpaţis-au hotărât să sustragă geanta, pe care partea vătămată o ţinea în mână, şi astfel au intrat în scara blocului după partea vătămată. S-au apropiat de ea, moment în care inculpatul M.E.I. a prins cu mâna de geantă şi a tras, până ce cureluşa s-a rupt, reuşind să sustragă geanta.
În timp ce partea vătămată striga după ajutor, inculpaţii C.C.G. şi B.R.V. l-au tras pe inculpatul M.E.I., spre ieşirea din scara blocului, după care au alergat spre lacul Veneţia, unde au controlat în geantă, găsind în interior suma de 11.000.000 lei, un telefon mobil marca N. şi diferite acte.
În timp ce inculpaţii îşi împărţeau banii între ei, au fost surprinşi de un echipaj de poliţie care, cu ocazia percheziţiei corporale sumare, asupra celor trei inculpaţi, au găsit banii părţii vătămate. Întrebaţi fiind cu privire la provenienţa acestei sume, inculpaţii M.E.I., C.C.G. şi B.R.V. au recunoscut fapta comisă, arătând modul în care au sustras geanta.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate C.B., în valoare totală de 14.7100.000 lei vechi, a fost recuperat parţial,nefiind restituit părţii vătămate telefonul sustras, în valoare de 3.910.000 lei vechi.
În cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată C.B. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 391 lei noi.
Audiaţi fiind, în faza urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul C. s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (f. 471 dos.urm.pen.), iar inculpaţii M.E.I. şi B.R.V. şi-au menţinut poziţiile procesuale din faza de urmărire penală (f. 423 şi 474 dos. inst.).
8. În după-amiaza zilei de 12 mai 2005, inculpaţii M.E.I. şi V.M. s-au întâlnit în cartierul C. din municipiul Iaşi şi au stabilit împreună „să fure ceva" pentru a face rost de bani.
Astfel, în jurul orelor 16,00-17,00, inculpatul V.M. a observat-o pe partea vătămată T.M., în vârstă de 63 de ani, ce se deplasa împreună cu numita T.S. şi care purta la gât un lănţişor din aur cu medalion.
Imediat, inculpatul V.M. l-a atenţionat pe inculpatul M.E.I., cu privire la acest aspect, spunându-i, totodată, să meargă să-l sustragă.
Astfel, în timp ce inculpatul V.M. a rămas de pază pentru a-l atenţiona pe inculpatul M.E.I. „dacă vine cineva", acesta s-a apropiat de partea vătămată, i-a smuls lanţul de la gât, după care a fugit, fiind urmat de inculpatul V.M.
La scurt timp după comiterea faptei, inculpaţii V.M. şi M.E.I. s-au deplasat la Casa de Amanet R. SRL Iaşi, unde i-au oferit lănţişorul sustras numitei R.M. pentru suma de 750.000 lei, bani pe care aceştia i-au cheltuit în interes personal.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate T.M., în valoare de 250 RON, a fost recuperat integral, prin restituire, drept pentru care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Audiaţi fiind, în faza urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul M.E.I. şi-a menţinut poziţia procesuală din faza de urmărire penală (f. 474 dos. inst.), iar inculpatul V. a declarat că nu-şi mai aminteşte de această faptă.
9. În ziua de 29 mai 2005, inculpatul M.E.I. se deplasa în cartierul T., ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată M.A., în vârstă de 68 de ani, care căuta locuinţa unei cunoştinţe. Inculpatul a intrat în vorbă cu partea vătămată întrebând-o ce bloc caută, şi, profitând de neatenţia acesteia, i-a smuls lanţul din aur pe care îl purta la gât, după care a fugit.
Partea vătămată M.A. a început să ţipe, fapt pentru care lângă ea au venit minorii O.B.M., M.I. şi C.A.M., care i-au spus că tânărul care i-a smuls lănţişorul se numeşte M.E.I.
Acesta, imediat după comiterea faptei, s-a deplasat la o casă de amanet din zona Metalurgiei, unde s-a întâlnit cu martorul B.M., pe care l-a rugat să amaneteze lanţul pe numele lui, motivând că el nu are buletin de identitate, fără să-i spună despre provenienţa ilicită a lănţişorului.
Întrucât nici numitul B.M. nu avea buletinul de identitate, a luat lănţişorul de la inculpatul M.E.I. şi l-a dat numitului T.C., care participase la discuţie. Acesta din urmă, a amanetat lanţul cu buletinul său, primind suma de 82,4 RON pe care i-a dat-o inculpatului M.E.I.
Din banii primiţi, inculpatului i-a dat numitului B.M. suma de 5 RON pentru serviciul făcut, după care a plecat acasă.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate M.A., în valoare de 150 RON, nu a fost recuperat, drept pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu această sumă.
Audiat fiind, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul M.E. a avut o poziţie procesuală sinceră, recunoscând săvârşirea faptei.
10. La data de 01 iunie 2005, inculpatul M.E.I. se deplasa pe o alee, situată în vecinătatea blocului de pe str. C. – ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată B.M., în vârstă de 40 ani, care se deplasa pe aceeaşi alee, dar în sens opus şi care avea la gât un lănţişor de aur cu medalion. Inculpatul a luat hotărârea să-l sustragă pentru a-l vinde şi a face rost de bani.
Astfel, când partea vătămată B.M. a ajuns în dreptul său, inculpatul M.E.I. a prins cu mâna dreaptă de medalion şi lănţişor şi a tras cu putere, însă lănţişorul nu s-a rupt. Inculpatul a mai tras încă o dată cu putere de lănţişor până ce partea vătămată a căzut în genunchi şi, deşi lănţişorul s-a rupt, a rămas tot la gâtul părţii vătămate.
Inculpatul M.E.I. a fugit de la locul săvârşirii faptei, iar când s-a uitat în palmă, a văzut că are doar cheiţa de la lanţ, pe care a pus-o în buzunar.
Ajuns în faţa blocului unde locuieşte, inculpatul M.E.I. a fost reţinut de un echipaj de poliţie, iar cu ocazia percheziţiei corporale, a fost găsită cheiţa de la lănţişor.
Audiat fiind, inculpatul M.E.I. a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că nu a luat şi medalionul de la partea vătămată, pe care l-a căutat la locul faptei, dar nu l-a găsit.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate B.M., în valoare de 500 RON, reprezentând contravaloarea medalionului, nu a fost recuperat, drept pentru care partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu această sumă.
11. În ziua de 30 mai 2005, partea vătămată A.A., în vârstă de 15 ani, se întorcea de la şcoală împreună cu numitul Toma Andrei, partea vătămată având asupra sa suma de 90 RON, bani pe care i-a primit de la colegii de clasă pentru organizarea banchetului.
În timp ce se deplasau pe str. V.L. din cartierul Tătăraşi, în faţa blocului, partea vătămată şi martorul au fost ajunşi din urmă de inculpatul C.C.G. Acesta a prins de mână partea vătămată, i-a cerut suma de 1 RON, după care a întrebat-o ce are în buzunare, partea vătămată răspunzându-i că are banii strânşi pentru banchetul clasei şi că nu-i poate da.
În acest moment, inculpatul C.C.G. a prins pe partea vătămată A.A. cu mâna de după gât şi a tras-o în jos, spunându-i că, dacă nu îi dă banii, o va lovi cu pumnul peste gură. Fiindu-i frică, partea vătămată a scos banii din buzunar, iar inculpatul C.C.G. i-a luat, după care a plecat înspre Complexul F.
Martorul T.A. a văzut cele întâmplate, confirmând faptul că partea vătămată a vrut să plece, însă inculpatul C.C.G. a prins-o de după gât, ameninţând-o că dacă nu îi dă banii o va lovi cu pumnul în faţă, împrejurare în care partea vătămată a scos banii din buzunar şi i-a arătat inculpatului, care i-a luat din mână şi a plecat.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate A.A., în valoare de 90 RON, nu a fost recuperat, drept pentru care partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu această sumă.
Audiat fiind, în faza urmăririi penale, inculpatul C. a recunoscut săvârşirea faptei, iar în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (f. 471 dos.urm.pen.).
12. În ziua de 23 mai2005, în jurul orelor 19,00, partea vătămată B.E.A., în vârstă de 30 de ani, se deplasa pe str. V.L. din cartierul Tătăraşi, îndreptându-se spre blocul B, unde are o cameră la subsolul blocului. În momentul în care a ajuns în apropierea garajelor situate lângă C., a fost acostată de doi tineri necunoscuţi, care, după ce i-au aplicat mai multe lovituri, i-au sustras două inele din aur şi o verighetă din argint.
Cu ocazia cercetărilor efectuate, partea vătămată B.E.A. a recunoscut după planşa foto pe numitul P.C.D., despre care a declarat că anterior momentului în care a fost agresată şi deposedată de bunuri, sus-numitul s-a aflat în compania altor doi tineri şi este posibil să-i cunoască pe autori.
Fiind audiat, numitul P.C.D. a declarat că, în ziua de 23 mai 2005, în jurul orelor 19,00-19,30, după ce a coborât în faţa blocului unde locuieşte, a văzut pe scările de la intrarea în bloc – respectiv, partea vătămată B.E.A., care consuma bere.
La scurt timp, aici a venit şi inculpatul C.D., însoţit de numitul P.A.I., cei trei discutând între ei.
La un moment dat, partea vătămată le-a oferit acestora bere şi, întrucât au refuzat, partea vătămată le-a adresat injurii, după care a plecat înspre P.T.
Martorul precizează că, după ce partea vătămată a plecat, inculpatul C.D. le-a propus „să se răzbune" pe acea femeie, în sensul de „a-i lua inelele de pe mână", inele pe care le văzuse şi martorul P.C.D. Imediat, inculpatul C.D., însoţit de numitul P.A.I., au plecat după partea vătămată.
Martorul P.C.D. a refuzat să meargă împreună cu ei, dar s-a ridicat în picioare şi s-a deplasat aproximativ 10 metri în aceeaşi direcţie în care plecase şi inculpatul C.D., după care s-a oprit, iar, din locul în care se afla, aproximativ 15 metri faţă de inculpatul C.D., a văzut când acesta i-a aplicat părţii vătămate B.E.A. mai multe lovituri cu pumnii, împrejurare în care partea vătămată a căzut, însă martorul nu a mai văzut ce s-a întâmplat în continuare.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate B.E.A., în valoare de 150 RON, reprezentând contravaloarea a două inele, nu a fost recuperat, drept pentru care partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu această sumă.
Inculpatul C.D. a fost audiat cu privire la aspectele reclamate de către partea vătămată B.E.A., însă acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei. În faza cercetării judecătoreşti inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (f. 470, dos.urm.pen.).
Dar, în cauză, au fost efectuate investigaţii la Casa de Amanet E. & CO" SRL din Iaşi, unde a fost identificat contractul de împrumut cu amanet nr. 10049 din 23 mai 2005 încheiat cu numitul C.D., prin care acesta a amanetat două inele din aur de 14 k, obţinând suma de 700.000 lei, aspect care dovedeşte nesinceritatea declaraţiilor inculpaţilor C.D.
13. În ziua de 14 iunie 2005, în jurul orelor 16,00, partea vătămată N.F., în vârstă de 44 ani, se deplasa pe str. H.T. din Iaşi, iar când s-a aflat în dreptul ultimei scări de la blocul Z, a fost acostată de un tânăr necunoscut – identificat ulterior ca fiind inculpatul C.C.G., care i-a smuls de la gât un lănţişor din aur cu cruciuliţă, după care a fugit.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul C.C.G. a recunoscut săvârşirea faptei şi a precizat că, după sustragerea bunului, s-a întâlnit cu inculpatul C.D., căruia i-a spus că a sustras un lanţ – şi i-a solicitat să amaneteze lanţul pe numele său.
În acest sens, cei doi inculpaţi s-au deplasat la Casa de Amanet SC E.G. & CO SRL Iaşi, unde inculpatul C.D. a amanetat lanţul cu suma de 3.400.000 lei, bani pe care i-a dat inculpatului C.C.G.
Din banii obţinuţi, inculpatul C.D. a primit de la inculpatul C.G. suma de 200.000 lei.
Ulterior, inculpatul C.D. a întrebat-o pe numita C.G. dacă doreşte să cumpere un lanţ din aur pe care el îl amanetase şi nu mai avea bani să-l răscumpere. Întrucât martora C.G. nu avea bani, a întrebat-o acelaşi lucru pe numita C.C., care a fost de acord. A doua zi, martora C.G., împreună cu inculpatul C.D., s-au deplasat la casa de amanet, au răscumpărat lanţul cu suma de 355.000 RON, iar inculpatul C.D. i-a mai dat suma de 95 RON, acesta afirmând că lanţul îi aparţine.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate N.F., în valoare de 600 RON, reprezentând contravaloarea unui lănţişor şi a unei cruciuliţe, nu a fost recuperat, drept pentru care partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu această sumă.
14. În ziua de 29 iunie 2005, în jurul orelor 11,45, partea vătămată M.V., în vârstă de 61 de ani, se deplasa pe str. V.L. din cartierul T. înspre zona D.B. Când a ajuns în zona magazinului F. a fost observată de inculpatul C.C.G. Atenţia inculpatului a fost atrasă de lanţul cu medalion în formă de inimă pe care partea vătămată îl purta la gât, inculpatul hotărându-se să sustragă acel lanţ.
Astfel, după ce partea vătămată a trecut pe lângă el, inculpatul C.C.G. a urmărit-o până când în zonă nu s-a mai aflat nici o altă persoană, apoi a mers în faţa părţii vătămate şi, cu o mişcare bruscă, i-a smuls acesteia lanţul de la gât, după care a fugit.
În continuare, inculpatul C.C.G. l-a căutat pe inculpatul C.D. pe care l-a găsit într-un parc, şi i-a solicitat acestuia să meargă să amaneteze lanţul sustras. Împreună, s-au deplasat la Casa de amanet SC R. SRL Iaşi, unde inculpatul C.D. a amanetat lanţul cu suma de 1.800.000 lei, primind de la inculpatul C.C.G., suma de 100.000 lei. Inculpaţii C.C.G. şi C.D. au recunoscut săvârşirea faptei în primele declaraţii date în faţa organelor de poliţie, implicit şi faptul că inculpatul C.D. cunoştea că bunul ce l-a amanetat provine din furt, dar au revenit, în declaraţiile ulterioare, asupra acestui din urmă aspect, negând că inculpatul C.D. a avut vreo cunoştinţă despre provenienţa lanţurilor amanetate. În faţa instanţei, ambii inculpaţi au refuzat să dea declaraţii prevalându-se de dreptul la tăcere (f. 470 şi 471 dos. inst.).
Instanţa va reţine ca exprimând adevărul primele declaraţii, având în vedere că declaraţiile ulterioare sunt neveridice şi lipsite de orice suport probator, precum şi faptul că din împrejurările comiterii faptei rezultă, fără echivoc, că inculpatul C.D. cunoştea de preocupările infracţionale ale inculpatului C.C.G. (acest din urmă inculpat avea o situaţie materială precară, era lipsit de supraveghere din partea familiei, nu avea mijloace licite de venit, era prieten cu inculpatul C., care cunoştea specializarea acestuia în sustragerea de lănţişoare) şi urmează a le înlătura.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate M.V., în valoare de 500 RON, nu a fost recuperat, drept pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu această sumă.
15. În ziua de 30 iunie 2005, în jurul orelor 15,00, partea vătămată P.E., în vârstă de 62 de ani, se deplasa din zona D. către casă, ajungând pe o alee dintre blocurile situate pe str. C. Când a ajuns în dreptul blocului B, a fost acostată de către un tânăr necunoscut, identificat ulterior ca fiind inculpatul C.C.G. care, printr-o mişcare bruscă, i-a smuls lanţul de la gât.
Partea vătămată a reuşit să-l prindă pe inculpat de mână, însă acesta a tras mâna şi a fugit printre blocuri.
Imediat după ce i-a fost smuls lanţul, partea vătămată P.E. a căutat în acea zonă şi a găsit medalionul şi cheiţa de la lanţ.
După identificarea inculpatului C.C.G., pe care partea vătămată P.E. l-a recunoscut din grup de persoane, acesta a fost audiat, ocazie cu care a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că la scurt timp după comiterea faptei a pierdut lanţul sustras.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate P.E., în valoare de 500 RON, nu a fost recuperat, drept pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu această sumă.
Audiat fiind, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar în faza cercetării judecătoreşti, a refuzat să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere.
16. În ziua de 10 iulie 2005, în jurul orelor 19,00 inculpatul C.C.G. se afla în zona D. din cartierul T., împreună cu un alt tânăr B.
La un moment dat, inculpatul a observat-o pe partea vătămată L.F., în vârstă de 39 de ani, care se deplasa pe aleea din faţa blocului G, de pe str. V.L., spre intersecţia cu str. D.S. Fără a-i spune ceva numitului B., inculpatul C.C.G. a plecat după partea vătămată, observând că aceasta are la gât un lanţ din aur, şi, imediat, a luat hotărârea de a sustrage lanţul.
În acest sens, inculpatul s-a apropiat prin lateral de partea vătămată, a prins cu mâna de lănţişor şi a tras cu putere, reuşind să-l sustragă, după care a fugit prin tonetele din zonă, spre zona C.
Apoi, inculpatul C.C.G. s-a deplasat în complexul studenţesc T.V. şi a vândut lănţişorul sustras unui tânăr necunoscut cu suma de 200 RON, bani pe care i-a cheltuit în interes personal.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate L.F., în valoare de 450 RON, nu a fost recuperat, drept pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu această sumă.
Audiat fiind pe tot parcursul procesului penal, inculpatul C.C.G. a recunoscut săvârşirea faptei, iar în faza cercetării judecătoreşti a refuzat să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere.
17. În ziua de 30 iulie 2005, în jurul orelor 15,00, inculpatul C.C.G. se afla singur, în zona tonetelor din apropierea magazinului F., din cartierul T., ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată C.A., în vârstă de 46 de ani şi, totodată, că aceasta purta la gât un lanţ din aur.
Inculpatul C.C.G. s-a hotărât să-i sustragă lanţul, motiv pentru care s-a apropiat de partea vătămată prin spatele acesteia, a prins cu mâna dreaptă de lănţişor şi a tras cu putere, reuşind să-l sustragă după care a fugit spre zona D. Aici, s-a întâlnit cu numitul I.D. şi mama acestuia, I.L., împreună cu care s-a deplasat la Casa de amanet SC N. SRL, unde a amanetat lanţul sustras pe numele martorei I.L., fără a-i preciza acesteia provenienţa bunului, obţinând suma de 1.200.000 lei.
Din aceşti bani, inculpatul C.C.G. i-a dat martorei I.L. suma de 200.000 lei, pentru serviciul făcut, restul cheltuindu-l în interes personal.
Cu ocazia cercetărilor efectuate, martora I.L. a răscumpărat bunul, care a fost predat părţii vătămate.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate T.M., în valoare de 200 RON, a fost recuperat integral, prin restituire, drept pentru care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Aşa fiind, instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor:
I. C.C.G., pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de tâlhărie (9 acte materiale săvârşite în perioada 18 iunie 2004 – 30 iulie 2005, descrise la pct. 1,3,7,11,13-17 din prezenta hotărâre), prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
Trebuie precizat că, prin actul de inculpare inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a nouă infracţiuni de tâlhărie, dar având în vedere intervalele scurte de timp în care acesta a comis aceste fapte, respectiv în decurs de un an, precum şi că acestea întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni de tâlhărie, tribunalul a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aplicabile fiind dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitoare la unitatea infracţiunii continuate.
Totodată, în ceea ce priveşte actul material de sustragere a unei genţi de la partea vătămată C.B., împreună cu inculpaţii M.E.I. şi B.R.V., la data de 20 martie 2005, tribunalul a constatat că acţiunea inculpatului C., precum şi cea a inculpatului B.R.V., prezintă conţinutul infracţiunii de tâlhărie, dar nu în formă de coautorat, ci de complicitate, având în vedere că aceşti inculpaţi nu au comis nici un fel de violenţă, activitatea acestora mărginindu-se la sprijinirea morală a autorului infracţiunii, respectiv a inculpatului M.E.I.
În consecinţă, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din 9 (nouă) infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (1) şi (2), lit. c) C. pen. – 7 infracţiuni, de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi urm., într-o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
II. P.C.B., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tăinuire (săvârşită la data de 18 iunie 2004, descrisă la pct. 1 din prezenta), prevăzută şi pedepsită de art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;
- instigare la tâlhărie (săvârşită la data de 04 ianuarie 2005, descrisă la pct. 3 din prezenta), prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., şi
- tăinuire (săvârşită la data de 23 februarie 2005, descrisă la pct. 6 din prezenta) prevăzută şi pedepsită de art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Activitatea infracţională a inculpatului se caracterizează printr-o pluralitate de infracţiuni, sub forma concursului real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.
III. V.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tâlhărie (5 acte materiale săvârşite în perioada 03 ianuarie 2005 – 26 februarie 2005, descrise la pct. 2-5 şi 8 din prezenta), prevăzută de art. 211 alin. (1) şi 2 lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
Trebuie precizat că prin actul de inculpare, inculpatul V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de tâlhărie (3 în forma de participaţie a autoratului, una în forma de participaţie a instigării şi una în forma de participaţie a complicităţii), dar având în vedere intervalele scurte de timp în care acesta a comis aceste fapte, respectiv în decurs de o lună, precum şi că acestea întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni de tâlhărie, tribunalul a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aplicabile fiind dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitoare la unitatea infracţiunii continuate.
În consecinţă, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din 5 infracţiuni de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi urm., într-o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
- tăinuire (săvârşită la data de 23 februarie 2005, descrisă la pct. 6 din prezenta), prevăzută şi pedepsită de art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Activitatea infracţională a inculpatului se caracterizează printr-o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
IV. M.A.D., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (săvârşită la data de 23 februarie 2005, descrisă la pct. 6 din prezenta) prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
V. M.E.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (4 acte materiale săvârşite în perioada 20 martie 2005 – 01 iunie 2005, descrise la pct. 7-10 din prezenta) prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
Trebuie precizat că prin actul de inculpare inculpatul M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de tâlhărie, dar având în vedere intervalele scurte de timp în care acesta a comis aceste fapte, respectiv în decurs de 3 luni, precum şi că acestea întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni de tâlhărie, tribunalul a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aplicabile fiind dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitoare la unitatea infracţiunii continuate.
În consecinţă,s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din 4 infracţiuni de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. – trei infracţiuni şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., într-o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
VI. B.R.V. (nume avut anterior A.) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (săvârşită la data de 20 martie 2005, descrisă la pct. 7 din prezenta), prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Trebuie precizat că prin actul de inculpare inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie în forma de participaţie a coautoratului, dar având în vedere că acest inculpat nu a comis nici un act care intră în elementul material al infracţiunii de tâlhărie, respectiv, vreun act de furt sau de violenţă, activitatea acestuia, precum şi a coinculpatului C. (ce a fost mai sus-amintită) mărginindu-se la sprijinirea morală a autorului infracţiunii, respectiv a inculpatului M.E.I., tribunalul a constatat că forma de participaţie corectă este cea a complicităţii, drept pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.
VII. C.D., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (3 acte materiale săvârşite în perioada 23 mai 2005 – 29 iunie 2005, descrise la pct. 12-14 din prezenta) prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Trebuie precizat că prin actul de inculpare inculpatul C.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de tâlhărie (2 în forma de participaţie a autoratului, una în forma de participaţie a complicităţii), dar în vedere intervalele scurte de timp în care acesta a comis aceste fapte, respectiv în decurs de o lună, precum şi că acestea întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni de tâlhărie, tribunalul a apreciat că inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aplicabile fiind dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitoare la unitatea infracţiunii continuate.
În consecinţă, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni de tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. şi una de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
Sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost apelată de inculpaţii C.D. şi M.A.D. şi criticată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile formulate de inculpatul apelant C.D., prin apărătorul ales, vizează următoarele aspecte:
- nulitatea absolută a urmăririi penale şi, pe cale de consecinţă, nelegalitatea sesizării instanţei determinată de modul de efectuare a actelor procesuale şi procedurale înainte de începerea urmăririi penale (lipsa procesului verbal prin care se constată efectuarea actelor premergătoare);
- neregularitatea actului de sesizare în condiţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., prin încălcarea prevederilor art. 263 C. proc. pen. (în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului sunt menţionate două fapte, aflate în concurs, iar în partea descriptivă se face referire la trei fapte).
În raport de aceste motive apelantul a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, respectiv, refacerii rechizitoriului.
- încălcarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. care prevăd obligativitatea instanţei de a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare şi de a atrage atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea, încălcare prin care s-a adus o vătămare intereselor inculpatului şi care este de natură să atragă nulitatea hotărârii pronunţate.
Raportat la aceste aspecte s-a apreciat că se impune desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.
Pe fondul cauzei, sub aspectul netemeiniciei, apelantul a susţinut că soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond este rezultatul unei greşite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susţin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În susţinerea motivelor de apel inculpatul C.D. a formulat cereri de probatorii în scopul dovedirii neimplicării sale în activitatea de sustragere a unor bunuri prin folosirea violenţei asupra părţilor vătămate.
Instanţa de control judiciar a admis audierea părţii vătămate B.E. care nu s-a prezentat în faţa primei instanţe şi a respins cererea privind reaudierea inculpatului C.C.G. şi audierea mamei inculpatului C.D. ca fiind lipsite de relevanţă sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt.
Nu s-a putut proceda la audierea inculpatului C.D. în conformitate cu prevederile art. 378 alin. (2) teza 1 C. proc. pen., acesta prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. privind dreptul la tăcere.
În ce priveşte pe apelantul M.A.D., instanţa de control judiciar, verificând termenul de exercitare a căii de atac, a invocat şi a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii apelului declarat, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 364 C. proc. pen. privind repunerea în termenul de apel (inculpatul, prezent la dezbateri, care au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iulie 2008 – pronunţarea fiind amânată la data de 15 august 2008 -, a declarat apel la data de 5 septembrie 2008, cu depăşirea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 8 din 7 mai2009 a Curţii de Apel Iaşi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.D. împotriva sentinţei penale nr. 468 din 15 august 2008 a Tribunalului Iaşi.
Totodată, s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.A.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul C.D., în ziua de 23 mai 2005, în timp ce se afla în loc public, prin violenţă a deposedat partea vătămată B.E.A. de două inele din aur şi o verighetă din argint, bunuri în valoare totală de 150 lei, iar în cursul lunii iunie 2005, în mod repetat, a primit bani din valorificarea unor bunuri, cunoscând că acestea provin din comiterea unor fapte penale.
Analizând modul în care a fost efectuată urmărirea penală în cauză, se constată că, la data de 20 iulie 2005 s-a început urmărirea penală faţă de învinuiţii C.C.G. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. şi C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. şi complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. (părţile vătămate M.V., N.F., B.E.A. şi P.E.), cu respectarea dispoziţiilor art. 228 alin. (3)1 C. proc. pen. privind confirmarea procesului verbal de începere a urmăririi penale de către procurorul care a exercitat supravegherea activităţii de cercetare penală.
Examinându-se fiecare etapă de desfăşurare a urmăririi penale – efectuarea actelor premergătoare, începerea urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală, trimiterea în judecată, precum şi actele de urmărire penală întocmite în cauză, specific fiecărei etape, prin raportare la dispoziţiile procesual penale ce prevăd în mod expres regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal şi condiţiile de validitate a actelor procesuale întocmite, se constată că, în speţă, organele de urmărire penală au respectat dispoziţiile art. 90-91 C. proc. pen., ale art. 224, art. 228, art. 250 şi art. 263 C. proc. pen., privind cuprinsul şi forma proceselor verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare de începere a urmăririi penale, de prezentare a materialului de urmărire penală, de trimitere în judecată.
Astfel, se constată că parte din actele procedurale efectuate în cauză s-a realizat înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, iar după începerea urmăririi penale s-au administrat probe şi s-a procedat la audierea învinuiţilor, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea lor în judecată.
În legătură cu actele premergătoare se observă că datele şi elementele de fapt constatate de organul care a efectuat cercetarea sau care a efectuat actul procedural sunt consemnate în procese verbale. În cazul în care în procesul verbal s-a consemnat o declaraţie (făptuitor, martor, etc.), datele consemnate fac dovada ca declaraţie de făptuitor sau de martor şi nu ca înscrisuri, întrucât nu provin din constatările personale ale celui care a încheiat procesul verbal.
În concluzie, se constată caracterul legal al mijloacelor de probă obţinute de procuror în cursul urmăririi penale, ce constituie fundamentul trimiterii în judecată a inculpatului.
De altfel, aprecierea caracterului legal sau ilegal al mijloacelor de probă obţinute de procuror în cursul urmăririi penale este atributul instanţei, care se pronunţă, însă, prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătoreşti şi după dezbateri, fără a constitui temei de restituire a cauzei la procuror, stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului făcându-se în contextul ansamblului probator administrat în cauză.
Extinzând obiectul verificării şi la actul de sesizare întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, se constată că acest act respectă, prin formă şi conţinut, toate cerinţele legii, prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.D. pentru infracţiuni pentru care au fost efectuate cercetări (a se vedea, în acest sens, declaraţii de făptuitor, declaraţii de învinuit, ocazie cu care i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, fiind consemnată activitatea infracţională, procese verbale de confruntare între învinuit şi martorii P.C.D., P.A.I. şi S.I.).
Împrejurarea că, în dispozitivul rechizitoriului sunt menţionate două fapte aflate în concurs – tâlhărie şi complicitate la tâlhărie (prin tăinuire repetată), iar în partea descriptivă se face referire la trei acte materiale – o faptă de tâlhărie şi două fapte de tăinuire – nu atrage nelegalitatea actului de sesizare în întregul său, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.
Indicarea unei încadrări juridice greşite, dar cu descrierea corectă a faptelor comise (sesizarea se face în rem) nu echivalează cu încălcarea în mod flagrant a dreptului de apărare al inculpatului prin lipsirea de posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale, de a-şi organiza apărarea în raport de săvârşirea de noi infracţiuni şi nici cu nelegala sesizare a instanţei.
În acest context, motivele de nelegalitate invocate de inculpatul C.D. ce ar impune restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii urmăririi penale, respectiv, refacerii rechizitoriului nu sunt fondate.
Fiind legal investită cu soluţionarea cauzei, instanţa de fond, prin analiză atentă şi coroborarea probelor administrate prin înlăturarea declaraţiilor vădit nesincere, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la o justă încadrare în drept a faptelor şi la împrejurările comiterii acestora, fiind evidenţiate aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor şi probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunţate.
De asemenea, prima instanţă a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpaţilor, argumentând soluţia de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia de condamnare dispusă, făcând astfel posibil controlul judiciar.
Curtea a constatat că, în cauză, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, instanţa reţinând, în mod corect şi real, situaţia de fapt.
Pe baza probelor ce au rezultat din ansamblul mijloacelor de probă dispuse şi administrate, prima instanţă a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului C.D. în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în calitate de autor şi complicitate la tâlhărie prin tăinuire repetată, soluţia de condamnare fiind fundamentată pe declaraţiile părţii vătămate B.E. date pe parcursul procesului penal, certificatul medico-legal întocmit de I.M.L. Iaşi, declaraţiile martorilor P.C.D., S.I., P.A.I., procesul verbal de recunoaştere după planşa foto a martorului P.C.D., procesele verbale de confruntare, declaraţiile numitului C.C.G., copii ale contractelor de împrumut cu amanet.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie instituită în persoana inculpatului şi să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei şi vinovăţia acestuia.
În afara declaraţiilor părţii vătămate B.E. există şi alte probe directe în dovedirea acuzaţiei inculpatului în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Împrejurările relatate de partea vătămată privind prezenţa martorului P.C. – recunoscut după planşa foto în grupul de tineri ce se afla la scara blocului A de pe strada V.L. din cartierul T., discuţia contradictorie pe care a avut-o cu aceştia, la plecare fiind urmărită de doi tineri, ce au lovit-o şi i-au sustras două inele din aur, sunt confirmate de depoziţiile martorilor P.C.D. şi S.I. care au precizat că inculpatul C.D. a plecat după partea vătămată cu intenţia de a se răzbuna pentru că i-a vorbit urât, iar în momentul în car a ajuns-o din urmă, a lovit-o cu pumnii şi picioarele, trântind-o la pământ, după care a fugit, revenind la scara blocului după aproximativ 10 minute.
Martorii au fost constanţi în declaraţiile date chiar şi cu ocazia confruntării efectuate cu inculpatul C.
Agresiunile fizice la care a fost supusă partea vătămată B.E., în scopul sustragerii de bunuri sunt confirmate şi de concluziile medicilor specialişti care au efectuat examinarea medico-legală a părţii vătămate şi au constatat existenţa de echimoze, hematom supurat genian dr. şi fractura latero-facială anterioară dr. fără deplasare, concluzionând că partea vătămată necesită pentru vindecare un număr de 17-19 zile de îngrijiri medicale, leziunile fiind produse prin lovire cu mijloace contondente.
De asemenea, şi copia contractului de împrumut cu amanet nr. 100049 din 23 mai 2005, încheiat pe numele inculpatului C.D. (bunurile amanetate fiind două inele din aur de 14 k) confirmă prezenţa inculpatului la locul faptei şi sustragerea celor două inele de la partea vătămată B.E., prin exercitarea de violenţe.
De altfel, inculpatul C.D. nu a negat nici un moment împrejurarea că a amanetat mai multe bunuri, iar semnătura de pe contractul de împrumut cu amanet îi aparţine, însă a încercat să acrediteze ideea că a răspuns solicitărilor unor persoane cunoscute ce nu posedau acte de identitate, sau solicitărilor inculpatului C.C., primind în schimb anumite sume de bani.
Astfel, în raport de considerentele expuse, tribunalul a interpretat corect şi coroborat probatoriul administrat, având în vedere toate împrejurările şi datele ce conduc la o reală stabilire a situaţiei de fapt şi la formarea convingerii că în cauză sunt întrunite atât obiectiv cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., atitudine adoptată şi în faţa instanţei de fond, şi, ulterior, în faţa instanţei de apel.
Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 69 alin. (1) C. proc. pen. şi a înlăturat, în mod just, aspectele din declaraţiile inculpatului prin care acesta prezintă alte variante ale situaţiei de fapt, lipsite de suport probator şi, mai mult, infirmate de celelalte probe.
Analizând toate elementele de fapt, prima instanţă, în mod just, a constatat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.D. se circumscrie conţinutului infracţiunii de tâlhărie.
Pentru considerentele expuse anterior, instanţa de control judiciar constată că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat şi coroborat de prima instanţă, avându-se în vedere toate împrejurările şi datele ce converg spre o reală stabilire a situaţiei de fapt şi a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat.
În concluzie, soluţia de condamnare dispusă de prima instanţă este corectă, criticile formulate de inculpatul apelant sub aspectul neadministrării tuturor probelor necesare şi reţinerea unei situaţii de fapt nereale, ce au condus la o greşită condamnare, se dovedesc a fi neîntemeiate.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor se constată că, în raport de situaţia de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanţă cu conţinutul constitutiv al normelor de incriminare.
În mod corect, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul C.D. la o singură infracţiune continuată de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Omogenitatea juridică pe care o implică infracţiunea continuată nu exclude posibilitatea ca, în conţinutul unei asemenea infracţiuni să intre, cu valoare de părţi componente, acte de participare neomogene, de autorat, de instigare, de complicitate, atâta vreme cât se raportează la acţiuni ce realizează fiecare în parte conţinutul aceluiaşi tip particular de infracţiune şi au fost săvârşite în baza unei rezoluţii unice.
Conform prevederilor art. 334 C. proc. pen., cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din actul de trimitere în judecată prin care se indicau două fapte, una de complicitate (prin tăinuire repetată) şi alta de autorat.
Prin schimbarea încadrării juridice nu au fost încălcate drepturile procesuale ale inculpatului, care a lipsit la termenul din data de 29 iulie 2008 (deşi citat cu mandat de aducere), fiind reprezentat de apărătorul său şi având, astfel, posibilitatea de a-şi susţine apărările faţă de noua evaluare juridică a faptelor ce constituie obiectul judecăţii; apărătorul inculpatului a precizat poziţia acestuia cu privire la faptele reţinute, solicitând, totodată, amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.
Mai mult, aspectele de nelegalitate invocate – neîncadrându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. (modificat prin art. 1 pct. 174 din Legea nr. 356/2006) – nu reclamă trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii dispoziţiilor relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sub obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Chiar dacă prima instanţă ar fi caracterizat în mod greşit activitatea infracţională desfăşurată de inculpat – pe care a luat-o în considerare în toată întinderea ei – ca o unitate naturală colectivă, şi nu ca o pluralitate de infracţiuni, instanţa de control judiciar, în conformitate cu regula de bază a rolului activ, prevăzută în art. 4 C. proc. pen., precum şi cu dispoziţiile art. 287 alin. (1) şi art. 371 alin. (2) C. proc. pen., ar fi fost obligată să ia în considerare orice temei de fapt sau de drept – fără a fi posibilă schimbarea încadrării juridice a faptelor prin aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
În raport de cele menţionate mai sus, se constată că instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice cu respectarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., critica formulată de inculpat în sensul încălcării dreptului la apărare, încălcare ce ar atrage nulitatea hotărârii pronunţate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, nu este întemeiată.
Analizând hotărârea pronunţată şi sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat inculpatului, Curtea a constatat că în operaţiunea de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), analizând complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecăţii, elementele obiective şi subiective ce au condus la săvârşirea infracţiunii, perseverenţa inculpatului şi necesităţile procesului penal de reeducare şi resocializare.
Împotriva deciziei penale nr. 8 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Creţu Dumitru, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpatul arată că prima instanţă a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în absenţa sa, deşi prezenţa inculpatului era obligatorie, acesta având dreptul să ceară un termen în vederea pregătirii apărării.
În al doilea rând, inculpatul critică hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea de tâlhărie în formă continuată prevăzută de art. 211 alin. (1) şi 2 lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere că, din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de tâlhărie, iar în ceea ce priveşte cele două infracţiuni de complicitate la tâlhărie pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, nu s-a dovedit că există o înţelegere prealabilă între inculpaţi, iar inculpatul C. nu cunoştea provenienţa banilor.
La termenul din 9 octombrie 2009, inculpatul C.D., prin apărător, a solicitat casarea ambelor hotărâri, întrucât au fost încălcate normele privind competenţa materială, având în vedere infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, competenţa în acest caz aparţinând judecătoriei.
Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr. 1005/P/2004 din 31 martie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- C.C.G. pentru săvârşirea unui număr de şapte infracţiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (pct. 1, 11, 13, 14,15, 15, 17 din rechizitoriu), infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (pct. 3 rechizitoriu) şi infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (pct. 7 din rechizitoriu);
- P.C.B. pentru săvârşirea a două infracţiuni de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi instigare la tâlhărie prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele;
- V.M. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), o infracţiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), o infracţiune de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi o infracţiune de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP);
- M.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;
- M.E.I. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi o infracţiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;
- B.R.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;
- C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. şi două infracţiuni de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen.
La data investirii instanţei cu soluţionarea cauzei competenţa revenea într-adevăr Tribunalului Iaşi în conformitate cu dispoziţiile art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Ulterior, prin art. 1 pct. 6 din Legea nr. 356/2006 dispoziţiile legale menţionate au fost modificate, competenţa pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii revenind judecătoriei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 356/2006 cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit legii.
Prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 a Curţii Constituţionale s-a constatat însă că dispoziţiile art. III alin. (2) şi alin. (2) teza I din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea C. proc. pen. sunt neconstituţionale.
În această ipoteză, având în vedere şi dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 47/1992 modificată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, competenţa de a soluţiona prezenta cauză revenea judecătoriei şi nu tribunalului, conform modificărilor aduse dispoziţiilor art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei este sancţionată cu nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.
Procedând la soluţionarea cauzei cu încălcarea normelor ce reglementează competenţa după materie, instanţele au pronunţat hotărâri supuse casării în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., motiv pentru care Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa ambele hotărâri şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 8 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 468 din 15 august 2008 a Tribunalului Iaşi şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3164/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3368/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
