ICCJ. Decizia nr. 3621/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3621/2009
Dosar nr. 19263/3/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 579 din 5 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) - 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul L.P.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a-Il-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani de zile după executarea pedepsei principale.
În baza 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) - 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul L.P.V. la o pedeapsă de 1 (un) închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b C. pen., pe o durată de 3 ani de zile după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a-Il-a, b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate al pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin S. p. nr. 337/13. 05. 2008 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în Dosar nr. 2418/303/2008, definitivă prin neapelare, la 02 iunie 2008, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani de zile după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a-II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenţia de la 13 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,9 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 250 lei consemnată la CEC BANK Sucursala Victoria conform recipisei de consemnare nr. 2223624/1 din data de 06 mai 2009.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 26 martie 2009, numita C.M. (arestată în altă cauză pentru trafic de droguri) a formulat un denunţ în condiţiile art. 19 din Legea nr. 686/2002, prin care sesiza faptul că un individ cunoscut cu porecla V.S. (identificat ulterior în persoana inculpatului L.P.V.) vinde heroină la adresa din Bucureşti, sector 4.
În urma efectuării de verificări de către lucrătorii de poliţie s-a constatat că cele relatate de denunţătoare se confirmă, existând indicii că la adresa sus-menţionată se comercializează heroină, fiind identificat totodată şi un consumator de droguri care se aprovizionează cu doze de la persoana suspectă, şi anume martorul D.C.A.
Acesta din urmă a formulat la data de 06 aprilie 2009 un denunţ în condiţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, în care arăta că de 2-3 luni îşi procura dozele de heroină pentru consum propriu de la persoana suspectă şi că este de acord să colaboreze cu, poliţia pentru prinderea acesteia.
La data de 13 aprilie 2009 a fost organizată acţiunea de prindere în "flagrant a persoanei suspecte, după cum urmează:
Martorului D.C.A. i-a fost înmânată suma de 100 lei formată din bancnote înseriate, după care acesta, sub supravegherea poliţiştilor, s-a deplasat la adresa sa, unde anterior stabilise telefonic loc de întâlnire cu inculpatul L.P.V.
Cei doi s-au întâlnit în scara blocului, unde martorul a dat inculpatului L.P.V. suma de 100 de lei iar inculpatul i-a dat în schimb 2 doze de heroină.
Imediat după realizarea tranzacţiei inculpatul L.P.V. a fost imobilizat de către poliţişti, iar asupra lui a fost găsită suma de 100 de lei formată din bancnotele înseriate conform procesului verbal.
În continuare s-a procedat la efectuarea percheziţiei domiciliare, ocazie cu care în locuinţa din imobilul sus-menţionat, unde inculpatul L.P.V. locuia fără forme legale la concubina sa, martora M.M.G., au mai fost găsite un nr. de 13 doze de heroină, 2 seringi hipodermice, suma de 250 lei şi un telefon mobil al cărui nr. de apel corespundea cu cel pe care inculpatul fusese contactat anterior de martor. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 523200 din 13 aprilie 2009 rezultă că: cele 2 doze vândute de inculpatul L.P.V. martorului D.C.A. conţin 0,17 grame heroină; cele 13 doze găsite la percheziţia domiciliară conţin 1,04 grame heroină;în cele două seringi nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope.
Din probele dosarului, respectiv declaraţiile inculpatului L.P.V. şi ale martorei M.M.G. a rezultat că heroina provenea dintr-o cantitate de 5 grame procurată cu o zi înainte de către inculpat de la un individ cunoscut de ei cu porecla M., care locuieşte în zona SăIăjan.
Din această cantitate de heroină au consumat împreună o parte ar restul era destinată tot consumului propriu, mai puţin dozele vândute de inculpat pentru a obţine banii din care să procure din nou heroină pentru consumul lor.
Situaţia de fapt reţinută mai sus a fost probată cu următoarele mijloace de probă: denunţuri; proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante; proces verbal de percheziţie domiciliară; raport de constatare tehnico ştiinţifică; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut şi regretat infracţiunile puse pe seama sa prin actul de sesizare al instanţei arătând că, într-adevăr, în data de 13. 04. 2009, a vândut numitului D.C.A. pe care-l cunoştea sub numele de M. -2 doze de heroină contra sumei de 100 lei, vânzări pe care le mai tăcuse si anterior către acelaşi martor denunţător, iar cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa sa au mai fost găsite 13 doze de heroină destinate consumului propriu, două seringi hipodermice si suma de 250 lei, care nu provenea însă din traficul de droguri, recunoaştere care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală respectiv denunţuri; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; proces-verbale de percheziţie domiciliară; raport de constatare tehnico ştiinţifică; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului şi care formează convingerea instanţei că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor penale puse pe seama sa prin actul de sesizare şi care în drept, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.; deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Având în vedere faptul că atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, inculpatul a dat dovadă de sinceritate, recunoscând şi regretând infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social concret ale acestora, împrejurările şi urmările săvârşirii infracţiunilor, antecedenţa penală a inculpatului, infracţiunile fiind săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, precum şi celelalte criterii de individualizare prev de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a apreciat că scopul educativ şi preventiv al sancţiunii penale aplicată inculpatului poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum va fi sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reţinerea de circumstanţe atenuante) dar cu executarea în regim de detenţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.P.V., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate în raport de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.
Inculpatul a mai arătat că a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptei comise, că a furnizat date şi indicii privind identificarea altor persoane care se ocupă cu traficul de droguri.
Prin Decizia penală nr. 164 A din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Verificând hotărârile apelată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, stabilind în mod judicios atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică, cât şi o pedeapsă corespunzătoare care să atingă scopul educativ şi preventiv la care se referă art. 52 C. pen.
Astfel, nu este nici un dubiu că inculpatul L.P.V. a comis infracţiunile de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi de deţinere de droguri de mare risc prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de fond reţinând în mod corect, pe baza mijloacelor de probă administrate că de aproximativ 2-3 luni inculpatul i-a vândut martorului D.C.A. în mai multe rânduri droguri, iar la data de 13 aprilie 2009, data organizării flagrantului, i-a mai vândut acestuia două doze de heroină, contra sumei de 100 lei. Ulterior, după prinderea inculpatului cu suma de bani asupra, s-a efectuat o percheziţie domiciliară, la locuinţa concubinei acestuia unde locuia fără forme legale, ocazie cu care s-au găsit 13 doze de heroină, două seringi hipodermice, suma de 250 lei şi telefonul mobil pe care fusese contactat anterior de către martorul D.C.A. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 523200 din 13 aprilie 2009 rezultă că: cele 2 doze vândute de inculpat martorului D.C.A. conţin 0,17 grame heroină, iar cele 13 doze găsite la percheziţia domiciliară conţin 1,04 grame heroină.
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din mijloace de probă administrate în cauză, denunţuri; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; proces-verbale de percheziţie domiciliară; raport de constatare tehnico-ştiinţifică; declaraţiile martorilor, care se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Faţă de cele de mai sus, Curtea de Apel a constatat că în mod temeinic şi legal prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul L.P.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.; deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 37 lit. a) C. pen., ambele în stare de recidivă postcondamnatorie, faţă de condamnarea anterioară.
Astfel, din fişa de cazier a inculpatului rezultă că prin sentinţa penală nr. 337 din 13 mai 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen., pedeapsă ce a fost suspendată condiţionat în conform dispoziţiilor art. 81 - 82 C. pen.
De asemenea, se constată că Tribunalul a făcut o judicioasă individualizarea a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile generale prev. în art. 72 Cod pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel s-a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv de la 2 la 5 ani.
Totodată, se constată că prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudine de recunoaştere şi regret a acestuia, circumstanţe cărora le-a dat o eficienţă sporită, coborând pedepsele aplicate sub jumătatea minimului special pentru fiecare dintre infracţiuni.
Faţă de cele reţinute, în mod corect prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul L.P.V. la o pedeapsă cu închisoare de 5 ani, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev de art. 4 alin. (1) şi (2) din, Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 37 lit. a) C. pen., dând spre executare pedeapsa cea mai grea,de 5 ani închisoare.
Pedeapsa de 8 ani închisoare pe care inculpatul o va executa în final, a rezultat din revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 337 din 13 mai 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, care a fost adăugată la cea rezultantă de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.P.V., solicitând casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a acordării unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante reţinute de ambele instanţe, ţinându-se seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat,Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput şi analizat de către instanţele de fond şi apel,care au reţinut săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată,în condiţiile în care acesta a recunoscut în mod constant comiterea lor.
În ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea constată că inculpatul a beneficiat de clemenţa instanţei de fond,care a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante judiciare şi a coborât pedepsele sub minimul special,deşi aceasta nu era obligatorie,în condiţiile în care în cauză erau incidente şi cauze de agravare a pedepsei,respectiv starea de recidivă şi caracterul continuat al infracţiunii.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel,pedeapsa de executat,de 8 ani închisoare,este rezultatul cumulării aritmetice,în condiţiile art. 83 C. pen.,a pedepsei rezultante stabilite în speţă cu o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată anterior şi devenită executabilă ca efect al comiterii în termenul de încercare a infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză.
Curtea apreciază că pedepsele stabilite pentru infracţiunile comise de inculpat reflectă toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP),fiind apte să asigure prin cuantumul lor funcţiile şi scopul general al pedepse înscrise în art. 52 C. pen.,astfel încât o reducere a acestora nu este justificată,căci ar echivala cu ignorarea unora dintre criteriile de individualizare,respectiv a gradului de pericol social concret al faptelor comise şi a stării de recidivă în care inculpatul se află.
Prin urmare,recursul declarat de către inculpat este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b),cu deducerea la zi a prevenţiei.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat L.P.V. împotriva Deciziei penale nr. 164 A din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi a arestării preventive de la 13 aprilie 2009 la 5 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2009. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 3693/2009. Penal → |
|---|
