ICCJ. Decizia nr. 3610/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3610/2009
Dosar nr. 458/64/2009
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. 1. La data de 15 ianuarie 2008 petentul U.A. (actualmente U.A.), fost director executiv al D.A.P.L. din Primăria mun. Braşov, a formulat o plângere penală împotriva numiţilor G.I., fost consilier local şi preşedinte al şedinţei Consiliului Local din data de 22 noiembrie 2004 (la data formulării plângerii deputat în Parlamentul României) şi P.N., secretar al Primăriei Municipiului Braşov), prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constând în esenţă în aceea că cei doi au falsificat, cu ocazia întocmirii ei, Hotărârea Consiliului Local nr. 584/2004, denaturând voinţa consilierilor care au votat-o, faptă ale cărei consecinţe se pot răsfrânge asupra petentului conform încheierii nr. 16 din 4 iulie 2007 a Camerei de Conturi Braşov, care a stabilit că răspunderea pentru aplicarea hotărârii menţionate revine primarului, petentului (în calitatea de director executiv pe care o avea în acea perioadă) şi a altor doi funcţionari care au aplicat-o.
Plângerea petentului a fost înregistrată la data de 15 ianuarie 2008 sub nr. 59/P/2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La data de 3 iulie 2008, petentul a depus la acelaşi parchet o completare la plângerea iniţială, solicitând tragerea la răspundere a intimaţilor şi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., arătând, în susţinerea acestei plângeri, că cei doi şi-au încălcat cu bună ştiinţă atribuţiile care le reveneau în calităţile lor, ceea ce a condus la adoptarea unei hotărâri nelegale care a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al instituţiei şi o pagubă în patrimoniul acesteia.
2. Prin rezoluţia din 15 august 2008 adoptată de procuror în Dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii G.I. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 248 şi 289 C. pen., dispunându-se totodată neînceperea urmăririi penale şi faţă de numiţii S.G., S.D. şi O.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen., întrucât faptele nu există.
În motivarea rezoluţiei adoptate, procurorul a arătat, în esenţă, că faptele de care sunt acuzaţi intimaţii G.I. şi P.N. nu au corespondent în realitate, întrucât nu a existat o activitate infracţională a celor doi inculpaţi de falsificare a H.C.L. 584/2004 cu prilejul întocmirii acestuia, act care în fapt nici nu a fost redactat de cei doi, ci doar semnat de aceştia şi care a fost adoptat de către Consiliul Local în această formă tocmai datorită referatului de specialitate al Serviciului Buget din cadrul primăriei, care preciza că nu se puteau acorda finanţări ale unor cheltuieli în folosul personal al salariaţilor, ci numai finanţarea unor cheltuieli de funcţionare a administraţiei publice locale conform OUG 45/2003.
De asemenea, s-a arătat în rezoluţia procurorului că cei doi intimaţi nu au comis nici una dintre activităţile care se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., astfel încât nici sub acest aspect nu se poate reţine că faptele imputate ar avea corespondent în realitate; adoptarea unor hotărâri ale Consiliului Local, asupra cărora planează unele suspiciuni referitoare la temeinicie şi legalitate nu presupune în mod automat antrenarea răspunderii penale a persoanelor implicate în procedura de adoptare şi redactare.
3. Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul U.A., plângere înregistrată sub nr. 8947/5383/II/2/2008la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia din 22 septembrie 2008. În motivarea acestei din urmă rezoluţii, s-a arătat că din cercetarea efectuată în cauză de către procuror, care este suficientă şi completă, nu rezultă existenţa indiciilor privind săvârşirea de către numiţii G.I. şi P.N. a vreuneia dintre infracţiunile reclamate; actele dosarului nu relevă faptul că numiţii G.I. şi P.N., în calităţile avute în cadrul Consiliului Local al municipiului Braşov, şi-ar fi exercitat abuziv sarcinile de serviciu, cu prilejul desfăşurării activităţii vizate prin plângerea formulată de petent, iar hotărârea contestată este rezultatul unei decizii colective, fiind adoptată cu votul majorităţii membrilor prezenţi, aspect ce rezultă din declaraţiile persoanelor audiate şi a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
4. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 9035/1/2008 petentul a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea rezoluţiei dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 15 august 2008 în Dosarul nr. 59/P/2008, prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii G.I. (la acel moment deputat în Parlamentul României) şi P.N. (secretar al Primăriei Municipiului Braşov) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 248 şi 289 C. pen. şi S.G., S.D. şi O.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 248 C. pen., precum şi a rezoluţiei din data de 22 septembrie 2008 dată de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 8947/5383/II-2/2008 prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei menţionate; s-a arătat că în urma desfiinţării celor două rezoluţii menţionate se impune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor G.I. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 248 şi 289 C. pen.
În motivarea plângerii petentul a arătat, în esenţă, că în şedinţa ordinară din data de 22 noiembrie 2004 a Consiliului Local al Municipiului Braşov - condusă de preşedintele de şedinţă I.G., având ca secretar pe N.P. - a fost adoptată Hotărârea nr. 584/2004 prin care s-a alocat suma de 6.880.000.000 lei, în limita fondurilor existente la capitolul „autorităţi publice-cheltuieli materiale", pentru finanţarea unor cheltuieli în vederea funcţionării administraţiei publice locale; intimaţii au falsificat în realitate conţinutul acestei hotărâri cu ocazia întocmirii ei, astfel încât ea nu reflectă voinţa celor care au votat-o în şedinţa publică, faptă care întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar prin încălcarea cu ştiinţă a atribuţiilor care le reveneau cei doi intimaţi se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiune prevăzută de art. 248 C. pen.
În plângerea adresată instanţei s-a mai arătat că procurorul a efectuat o cercetare superficială, nu a înţeles modalitatea în care au fost comise infracţiunile de către cei doi inculpaţi, nu a ţinut cont de înscrisurile pe care le-a depus în probaţiune în susţinerea plângerii penale formulate şi nu a motivat în mod corespunzător soluţia pe care a dat-o în dosar, astfel încât se impune desfiinţarea acestei rezoluţii şi trimiterea dosarului procurorului pentru efectuarea de cercetări suplimentare şi începerea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori pentru infracţiunile reclamate.
Prin sentinţa penală nr. 301 din 16 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul 9035/1/2008, plângerea formulată de petentul U.A. a fost trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Braşov, unde a fost înregistrată sub nr. 458/64/2009.
Petentul a precizat în faţa Curţii de Apel Braşov că nu a formulat niciodată plângere penală împotriva numiţilor S.G., S.D. şi O.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 248 C. pen., că nu a contestat niciodată H.C.L. 111/2004 pe care a menţionat-o doar cu titlu de exemplu şi că prin plângerea adresată instanţei nu critică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de S.G., S.D. şi O.M.
Prin sentinţa penală nr. 72/F din 31 august 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul U.A. împotriva rezoluţiei din 15 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul 59/P/2008 şi menţinută prin rezoluţia din 22 septembrie 2008 dată de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul 8947/5383/II-2/2008, privind neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii G.I. şi P.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 248 şi 289 C. pen., pe care o menţine. A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat şi la câte 595 lei către intimaţii G.I. şi P.N.
În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că, la cererea Sindicatului Liber al Salariaţilor din Primăria Braşov, înregistrată sub nr. 53513 din 19 noiembrie 2004 (fila 229 dosar parchet) şi având în vedere referatul de specialitate al Direcţiei Servicii Interne, Serviciul Buget din Cadrul Primăriei mun. Braşov din 22 noiembrie 2004 (fila 227 dosar parchet), a fost întocmit un proiect de hotărâre a Consiliului Local privind alocarea sumei de 6.880.000.000 lei pentru finanţarea unor cheltuieli de funcţionare a administraţiei publice locale (fila 228 dosar parchet). Conform procesului verbal al şedinţei ordinare a Consiliului Local al mun. Braşov din data de 22 noiembrie 2004 (fila 226 dosar parchet), proiectul de hotărâre a fost adoptat cu majoritate de voturi, situaţie în care a fost întocmită Hotărârea 584 din 22 noiembrie .2004 a Consiliului Local Braşov prin care s-a aprobat alocarea sumei de 6.880.000.000 lei în limita fondurilor existente la capitolul „autorităţi publice – cheltuieli materiale", pentru finanţarea unor cheltuieli în vederea funcţionării administraţiei publice locale, detaliindu-se în cuprinsul hotărârii în concret sumele care revin Primăriei Braşov, Direcţiilor de Servicii Sociale şi respectiv Fiscală Braşov şi celorlalte servicii; hotărârea a fost întocmită de către L.S. şi tehnoredactată de A.S., fiind semnată de către I.G., în calitate de preşedinte de şedinţă şi contrasemnată de secretarul N.P.
Urmare a raportului intermediar de control întocmit de către Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Braşov, Direcţia de control financiar ulterior Braşov, nr. 277 din 1 noiembrie 2005, în care se arăta că alocarea şi plata sumelor prevăzute printre altele şi de H.C.L. 584/2004 către salariaţi nu au o bază legală, Consiliul Local Braşov a adoptat H.C.L. nr. 76/2006 prin care s-a hotărât restituirea de către salariaţii din aparatul propriu al Consiliului Local, precum şi a celor din instituţiile publice din subordinea Consiliului Local al municipiului Braşov a sumelor de bani primite cu titlu de „cheltuieli de funcţionare" a administraţiei publice locale pentru instituţiile publice din subordinea Consiliului Local al municipiului Braşov prin H.C.L. 111/2004, 124/2004 şi 584/2004.
Hotărârea nr. 76/2006 a Consiliului Local Braşov a fost însă atacată în instanţă de către Sindicatul Liber al Salariaţilor din Primăria municipiului Braşov iar prin sentinţa civilă nr. 1930/C din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Braşov, menţinută prin Decizia nr. 87/R din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Braşov, s-a dispus anularea ei.
Prin încheierea nr. 16 din 4 iulie 2007, Curtea de conturi a României, Camera de Conturi Braşov, Direcţia de control financiar ulterior, urmare a controalelor efectuate în cursul anilor 2005 şi respectiv 2007, a sesizat Tribunalul Braşov în vederea stabilirii răspunderii juridice civile pentru prejudicii aduse bugetului local al Unităţii Administrativ Teritoriale a oraşului Braşov, constând în plăţi fără bază legală în sumă totală de 3.026.876.000 rol, reprezentând cheltuieli de întreţinere şi funcţionare a administraţiei publice locale, de care a beneficiat personalul din aparatul propriu al Primăriei municipiului Braşov, în baza H.C.L. nr. 111/2004 şi 584 din 22 noiembrie 2004, apreciind că în ceea ce priveşte plăţile efectuate în baza acestei din urmă hotărâri a Consiliului Local Braşov răspunderea revine: primarului municipiului Braşov: S.G., şefului Serviciului buget: O.M., consilierului în cadrul Serviciului de contabilitate S.D.M. şi petentului U.A., director D.A.P.L.
Cauza se află în prezent în curs de soluţionare, prin sentinţa civilă nr. 573 din 19 mai 2009 a Tribunalului Braşov pronunţată în Dosarul 5308/62/2007 fiind respinsă, în primă instanţă, sesizarea Curţii de Conturi pentru stabilirea răspunderii juridice civile pentru prejudicii aduse bugetului local al Mun. Braşov.
Faţă de starea de fapt reţinută şi expusă, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a mai reţinut că, în mod judicios, a apreciat procurorul că în speţă nu există indiciile unei activităţi infracţionale a intimaţilor G.I. şi P.N. de falsificare a H.C.L. nr. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei şi nici o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ale acestora în legătură cu modalitatea în care a fost aprobată această hotărâre.
Între proiectul de hotărâre supus aprobării şi hotărârea adoptată (H.C.L. 584/2004) nu există, în primul rând, diferenţe de conţinut ci doar unele de formă, fiind preluată în dispozitivul hotărârii sintagma folosită de iniţiatorii proiectului în titlul acesteia cu privire la destinaţia sumelor alocate: „cheltuieli în vederea funcţionării administraţiei publice locale" şi nu „Cheltuieli de funcţionare de care vor beneficia salariaţii", aşa cum este menţionată în proiect; hotărârea cuprinde de asemenea şi menţiunea că alocarea sumei menţionate se va face „în limita fondurilor existente la capitolul „autorităţi publice - cheltuieli materiale". Potrivit procesului verbal al şedinţei Consiliului Local din data de 22 noiembrie 2004 a fost luat în discuţie în forma: (pct. 34) „Proiect de hotărâre privind aprobarea unor cheltuieli de funcţionare pentru aparatul propriu al Consiliului Local şi serviciile publice subordonate Consiliului Local Braşov".
De asemenea, din nici o probă de la dosar nu rezultă ca vreunul dintre cei doi intimaţi, cu intenţie, să fi falsificat conţinutul H.C.L. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări (hotărâre care de altfel nici nu a fost întocmită sau redactată de ei) şi nici nu rezultă că ar fi dat dispoziţie altor persoane să efectueze astfel de operaţiuni.
Pe de altă parte, dincolo de aspectele de netemeinicie sau nelegalitate ale unei astfel de hotărâri, care puteau forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, hotărârea în discuţie a fost adoptată de către consilierii locali şi ea este rezultatul unei decizii colective, expresia unor manifestări de voinţă despre care nu există indicii că ar fi viciate şi al cărei conţinut nu este contestat de către consilierii care au votat-o; din actele dosarului, nu rezultă ca, în procedura de adoptare a H.C.L. 584/2004, vreunul dintre intimaţi să-şi fi exercitat în mod abuziv sau defectuos atribuţiile de serviciu, astfel încât activitatea lor nu se circumscrie dispoziţiilor art. 248 C. pen., chiar dacă hotărârea, prin conţinutul ei, ar putea fi considerată la un moment dat nelegală şi ar putea produce o pagubă în bugetul Consiliului Local; or, verificarea modului de adoptare a hotărârii contestate şi a legalităţii acesteia excede cadrului procesual de faţă.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul U.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 278/1 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimaţi cu ocazia adoptării H.C.L. 584/2004, între proiectul de hotărâre supus aprobării şi hotărârea adoptată neexistând diferenţe de conţinut, fiind preluată în dispozitivul hotărârii sintagma folosită de iniţiatorii proiectului în titlul acesteia cu privire la destinaţia sumelor alocate: „cheltuieli în vederea funcţionării administraţiei publice locale" iar nu „cheltuieli de funcţionare de care vor beneficia salariaţii", aşa cum este menţionată în proiect; pe de altă parte, respectiva hotărâre este rezultatul unei decizii colective, expresia unor manifestări de voinţă despre care nu există indicii că ar fi viciate şi al cărei conţinut nu a fost contestat de către consilierii care au votat-o. Împrejurarea că respectivi consilieri au adoptat ulterior H.C.L. nr. 76/2006 nu înseamnă că H.C.L. nr. 584/2004 nu a exprimat voinţa lor, aşa cum pretinde petentul; de altfel, H.C.L. nr. 76/2006 a fost anulată de instanţa de contencios administrativ.
Totodată, în mod corect s-a reţinut că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă ca vreunul dintre intimaţi, cu intenţie, să fi falsificat conţinutul H.C.L. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei sau că ar fi dat dispoziţie altor persoane să efectueze astfel de operaţiuni, astfel că, în raport de toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu rezultă existenţa faptelor reclamate de către petent în sarcina intimaţilor, deoarece aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, nu au falsificat conţinutul H.C.L. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări şi nici nu au dat dispoziţie altor persoane să efectueze astfel de operaţiuni.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul U.A. împotriva sentinţei penale nr. 72/F din 31 august 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3452/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3103/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
