ICCJ. Decizia nr. 3576/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3576/2009
Dosar nr. 1000/328/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 120 din 05 martie 2009 a Tribunalului Cluj s-a stabilit încadrarea juridică a faptei deduse judecăţii ca fiind tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului T.S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere la pedeapsa de 20 zile închisoare.
S-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente potrivit art. 33 lit. a) C. pen. şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, termenul de încercare fiind de 4 ani conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 şi urm., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea părţii civile C.T. domiciliată în Câmpia Turzii, str. S., judeţul Cluj a sumei de 1.500 RON cu titlu de daune materiale, în favoarea părţii civile C.M.C. domiciliată în Câmpia Turzii, str. P.M., judeţul Cluj a sumei de 4.300 RON cu titlu de daune materiale şi 1.000 RON daune morale, iar în favoarea părţii civile Ş.I.R. domiciliat în comuna Paraschia, judeţul Teleorman, cu reşedinţa în Câmpia Turzii, str. P.M., judeţul Cluj suma de 3.850 RON cu titlu de daune materiale şi 2.000 RON daune morale, respingând restul pretenţiilor.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi 84 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea Spitalului Municipal Câmpia Turzii suma de 382,45 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală începând cu data de 16 august 2007 şi până la data plăţii efective.
S-a respins cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părţilor civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda din Dosarul nr. 1552/P/2007, înregistrat iniţial la Judecătoria Turda sub nr. 1000/328/2008, a fost trimis în judecată inculpatul T.S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 12 august 2007 i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit de bucătărie în zona braţelor şi abdomenului părţii vătămate Ş.I.R., producându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale, la aceeaşi dată distrugând prin lovire cu mâinile şi picioarele mobilierul, aparatura electronică şi electrocasnică, precum şi instalaţiile sanitare din locuinţa situată în municipiul Câmpia Turzii, str. P.M., judeţul Cluj, bunuri aparţinând părţilor vătămate Ş.I.R., C.T. şi C.M.C.
Prin Sentinţa penală nr. 318 din 05 noiembrie 2008 a Judecătoriei Turda s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj întrucât s-a apreciat că inculpatul a săvârşit de fapt o infracţiune de tentativă la omor, infracţiune de competenţa tribunalului.
Partea vătămată Spitalul Municipal Turda s-a constituit parte civilă cu suma de 382,45 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate Ş., cu dobânda legală de la data de 16 august 2007 şi până la plata efectivă.
Partea vătămată C.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 RON daune materiale şi 5.000 RON daune morale, partea vătămată Ş.I.R. a solicitat suma de 6.480 RON şi diferenţa de salariu - daune materiale şi 20.000 RON daune morale, iar partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON daune materiale şi 5.000 RON daune morale.
În cauză s-au administrat de către instanţă următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor B.l.V., M.G.G., D.A.l., V.C., L.S., M.I., facturi fiscale, adresă privind veniturile părţii civile Ş. în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe şi mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţilor vătămate, planşe foto de cercetare la faţa locului, raport de constatare medico-legală, foaia de observaţie clinică generală a părţii vătămate, copia sentinţei civile de divorţ, declaraţia învinuitului, declaraţia martorului B.I.V., copia cazierului judiciar.
Din probele administrate în cauză instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată C.M.C. având împreună doi copii şi locuind în municipiul Câmpia Turzii str. P.M., judeţul Cluj. În cursul anului 2005 inculpatul a luat hotărârea de a pleca la muncă în Spania, astfel că locuinţa comună a fost închiriată la 3 persoane de sex masculin, cadre militare, printre care şi partea vătămată Ş.I.R., în timp ce soţia şi copii s-au mutat la domiciliul socrilor inculpatului. în Spania fiind, inculpatul lua legătura periodic cu familia sa şi trimitea bani acasă, inclusiv pentru plata unor rate la bancă. În cursul unei convorbiri telefonice, inculpatul a aflat de la fiul său mai mare că soţia sa era vizitată la domiciliul socrilor, în mod frecvent, de către partea vătămată Ş.I.R., unul dintre cei trei chiriaşi din locuinţa comună. A sunat-o pe soţia sa să o întrebe dacă are vreo legătură extraconjugală cu Ş., însă aceasta a negat cu vehemenţă, astfel că inculpatul l-a sunat şi pe presupusul amant al soţiei, care însă nu a negat legătura cu partea vătămată C.M.C.
Inculpatul a venit ulterior în ţară, ocazie cu care s-a deplasat la domiciliul socrilor pentru a discuta cu soţia sa, însă socrii săi l-au anunţat că el de fapt e divorţat de soţie şi nu mai are ce căuta la niciuna dintre cele două locuinţe, cea de pe P.M., care de drept aparţinea socrilor şi cea în care locuiau efectiv socrii. Cu acea ocazie inculpatul a mai aflat că fosta soţie locuieşte împreună cu partea vătămată Ş. şi că ar fi bine să partajeze bunurile.
Inculpatul s-a deplasat apoi la Judecătoria Turda unde a studiat dosarul de divorţ, constatând cu acea ocazie că toate citaţiile emise pe numele său fuseseră expediate la locuinţa de pe str. P.M. unde în fapt locuia Ş. Nu a dorit să atace sentinţa de divorţ deoarece în intervalul de timp în care s-a aflat în ţară a aflat că soţia lui i-a fost infidelă, având relaţii extraconjugale cu mai mulţi bărbaţi. L-a chemat apoi pe Ş. la un local pentru a discuta „ca între bărbaţi”, ocazie cu care cei doi nu s-au certat, discuţiile fiind pe cât se putea, în situaţia dată, amiabile.
Ulterior, inculpatul a încercat cu mai multe ocazii să ia legătura cu soţia sa, încercări soldate cu chemarea poliţiei şi amendarea sa contravenţională pe motiv că a tulburat ordinea şi liniştea publică prin injurii, după care a avut loc partajul, la domiciliul socrilor, unde foştii soţi, în prezenţa socrilor inculpatului şi a lui Ş. au împărţit bunurile, act consemnat şi într-un înscris. Inculpatul s-a deplasat apoi să îşi ridice bunurile, găsind garnitura de mobilă de cameră ce i-a revenit la partaj scoasă afară din locuinţă şi desfăcută cu levierul, lucru care l-a enervat pe motiv că aceasta ar fi trebuit desfăcută cu cheia, în modalitatea în care partea vătămată Ş. a procedat, mobila ajungând să fie degradată. Cu aceeaşi ocazie partea vătămată Ş. a menţionat că lui nu-i convin termenii partajului, exprimându-şi nemulţumirea că nu i s-a solicitat părerea, lucru care de asemenea nu i-a convenit inculpatului.
Apoi, au intervenit probleme cu programul de vizitare al minorilor şi din nou părţile au ajuns la discuţii. Totul a culminat însă cu momentul în care partea vătămată C.M. a transmis prin intermediul unei persoane, fostului soţ, notificarea de la bancă, datând din luna martie, prin care i se aducea la cunoştinţă inculpatului că este restant cu plata ratelor încă din perioada în care acesta trimisese bani din Spania soţiei pentru a le plăti.
Toate cele de mai sus l-au determinat pe inculpat ca în data de 12 august 2007, în jurul orelor 19,00 să se deplaseze la fosta locuinţă pentru a clarifica cu fosta soţie programul de vizitare al minorilor, problema ratelor la bancă şi probabil problema partajului care nu fusese finalizat astfel cum se înţeleseseră părţile.
Acesta a găsit uşa de la curte neasigurată şi întrucât poarta nu era prevăzută cu sonerie a intrat pur şi simplu în curte şi apoi în locuinţă pe uşa deschisă, afară fiind cald. Primul lucru pe care l-a văzut a fost un computer despre care a presupus că este cel pe care îl cumpărase pentru copii săi şi care ar fi trebuit să se afle la domiciliul socrilor, acolo unde erau copiii, iar apoi pe partea vătămată Ş. care se uita la un film pe calculator, având în mână un telefon mobil. Inculpatul nu a mai raţionat şi a luat un cuţit de bucătărie ce se afla pe bufet, în bucătărie, apoi s-a repezit spre partea vătămată cu intenţia declarată de a-l castra deoarece i-a distrus familia.
Partea vătămată Ş. s-a ridicat de pe pat şi a avut loc o învălmăşeală în cursul căreia inculpatul a produs două leziuni superficiale părţii vătămate cu cuţitul, una pe faţa dorsală a braţului şi una în partea dreaptă a abdomenului (hemiabdomen drept) şi o leziune mai profundă în hemitoracele dorsal stâng ce a interesat pleura. Potrivit raportului de constatare medico-legală partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător-tăietor (posibil cuţit), leziuni ce nu au pus în primejdie viaţa victimei, care s-au putut produce la data de 12 august 2009 şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.
Văzând că partea vătămată încearcă să scape, inculpatul l-a urmărit cu cuţitul în mână până la locuinţa vecină a martorului B., unde nu a mai fost lăsat să intre, intenţia declarată fiind aceea de a-l întreba pe Ş. dacă îi mai trebuie femeie măritată. Cu acea ocazie inculpatul i-a spus martorului că a făcut ce a făcut pentru că partea vătămată i-a distrus familia.
Apoi s-a întors furios în locuinţă şi a distrus o parte din bunurile aflate acolo prin lovire cu mâinile, picioarele şi răsturnare, respectiv a distrus calculatorul, maşina de spălat, mobila de bucătărie, chiuveta, a spart geamurile de la două biblioteci, o oglindă de cameră şi televizorul, distrugând şi instalaţia de apă, bunuri despre care a susţinut că ar fi trebuit să-i revină lui, ele sau contravaloarea lor, în urma partajului.
Martorul B. a chemat poliţia, aceasta l-a dus pe inculpat pentru a da o declaraţie, alte declaraţii în faza de urmărire penală nefiind posibile deoarece inculpatul a plecat în Spania din nou la muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul T.S.I. şi părţile civile C.T., C.M.C. şi Ş.I.R.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 62/A din 15 iunie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de către inculpatul T.S.I. şi de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 120 din data de 5 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o parţial, cu privire la greşita încadrare juridică a faptei inculpatului ca şi tentativă de omor, greşita reţinere de circumstanţe atenuante şi cu privire la cuantumul daunelor materiale acordate celor trei părţi civile şi a daunelor morale acordate părţii civile C.M.
Pronunţând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, în baza art. 181 alin. (1) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului T.S.I., la o pedeapsă de:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de:
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. proc. pen. a contopit pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpatul T.S.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
A menţinut suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, termenul de încercare fiind de 4 ani, conform art. 82 C. pen.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească părţii civile C.T. suma de 500 RON daune materiale pentru instalaţiile sanitare distruse, părţii civile C.M. suma de 1.400 RON daune materiale pentru mobila de bucătărie, vesela şi sticlăria, canapea şi oglinda distruse, iar părţii civile Ş.I.R. suma de 2.550 RON daune materiale pentru calculator, televizor, transport, medicamente, supraalimentaţie şi diferenţa de salariu, respingând restul pretenţiilor civile ca nedovedite.
A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON daune morale către partea civilă C.M.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile C.T., C.M. şi Ş.I.R. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit suma de 50 RON ca onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat G.H.T. sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat părţile civile C.T., C.M. şi Ş.I.R. să plătească suma de câte 150 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.
Totodată, s-a mai solicitat şi înlăturarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că ambele instanţe au reţinut corect situaţia de fapt. Cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat se constată însă că instanţa de fond a încadrat juridic corespunzător fapta săvârşită de inculpat la data de 12 august 2007.
Aşa fiind se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut din coroborarea probelor administrate în cauză că aplicarea celor trei lovituri cu cuţitul părţii vătămate (una pe faţa dorsală a braţului, una în partea dreaptă a abdomenului precum şi o lovitură ce a creat o leziune mai profundă în hemitoracele dorsal stâng) ce au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor în forma tentativei.
Lovirea cu intensitate a victimei într-o zonă vitală cu un obiect apt să producă moartea denotă intenţia inculpatului de a ucide.
Astfel se constată că instrumentul cu care s-a înarmat acesta a fost un cuţit de bucătărie cu o lamă de 20 cm lungime, apt să producă moartea.
De asemenea, inculpatul a lovit victima de mai multe ori, la întâmplare nimerind în zona abdominală, în zona dorsală a braţului drept şi în hemitoracele dorsal stâng. Această din urmă lovitură a fost aplicată într-o zonă vitală respectiv în dreptul inimii şi a plămânului stâng perforând pleura.
Se constată că inculpatul T.S.I. a acţionat cu intenţie indirectă, având reprezentarea suprimării vieţii victimei Ş.I.R., rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit a manifestat indiferenţă, acceptându-l.
Împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs din motive independente de voinţa inculpatului nu are niciun fel de influenţă asupra vinovăţiei acestuia şi nu poate determina încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei se constată că instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului atât din punct de vedere al cuantumului cât şi din punctul de vedere al modalităţii de executare a acesteia, apreciindu-se că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului.
Pentru considerentele arătate Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet privind pe inculpatul T.S.I., va casa decizia penală pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală de minori şi în rejudecare va menţine ca legală şi temeinică Sentinţa penală nr. 120 din 5 martie 2009 a Tribunalului Cluj, secţia penală.
Totodată, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală de minori, privind pe inculpatul T.S.I.
Casează decizia penală atacată şi în rejudecare menţine Sentinţa penală nr. 120 din 05 martie 2009 a Tribunalului Cluj, secţia penală.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3577/2009. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
