ICCJ. Decizia nr. 3577/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3577/2009
Dosar nr. 291/84/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 38 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj au fost condamnaţi inculpaţii:
- L.M. (fiul lui S. şi al D., născut la data de 28 februarie 1953 în jud. Sălaj, domiciliat în municipiul Satu Mare, în prezent deţinut în Penitenciarul Satu Mare), la câte 10 luni închisoare pentru comiterea a 3 infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 9 decembrie 2008, la zi.
- P.G. (fiul lui A. şi al F., născut la data de 7 iunie 1982 în jud. Sălaj, recidivist, domiciliat în jud. Sălaj, cercetat în stare de libertate) la două pedepse de câte 10 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) şi c), art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 1.900 RON de la inculpatul L.M. şi a sumei de 8.800 RON de la inculpatul P.G., sume la care au fost obligaţi către stat.
Totodată, s-a dispus anularea permiselor false nr. X, deţinut de M.D. şi nr. Y, deţinut de L.Z. şi s-a restituit permisul de conducere nr. Z, inculpatului L.M..
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii L.M. şi P.G. s-au cunoscut în luna noiembrie 2008 în Cazinoul din oraşul Jibou.
Cu această ocazie inculpatul P.G. a afirmat că are asupra sa un dosar cu actele necesare pentru obţinerea permisului de conducere auto, iar coinculpatul L.M. s-a oferit să-i rezolve obţinerea permisului fără să dea examen, sugerându-i să mai găsească patru persoane care doresc acelaşi lucru în schimbul unor sume de bani.
Inculpatul L.M. a precizat în cadrul discuţiilor avute că obţinerea permiselor de conducere se realizează prin intermediul unui lucrător de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie Satu Mare, stabilind preţul de 4.500 RON pentru fiecare permis de conducere.
În zilele următoare inculpatul L.M. i-a comunicat lui P.G. că acea persoană de la Inspectoratul de Poliţie Satu Mare a fost arestată, dar că rezolvă obţinerea permiselor prin intermediul altui poliţist de la Inspectoratul de Poliţie Timiş, în condiţiile arătate anterior.
Urmare a acestor discuţii, inculpatul P.G. l-a contactat pe numitul M.D., neştiutor de carte, căruia i-a spus că prin intermediul unui poliţist de la Inspectoratul de Poliţie Satu Mare îi facilitează obţinerea permisului de conducere fără examen, pentru suma de 5.800 RON.
M.D., dorind să aibă permis de conducere, i-a dat inculpatului P.G. suma de 1.800 RON, urmând ca diferenţa să-i fie remisă cu ocazia predării permisului.
La sfârşitul lunii noiembrie 2008, în prezenţa martorei C.M., concubina lui M.D., la domiciliul acestora i-a fost dată inculpatului P.G. suma de 4.000 RON, iar acesta din urmă i-a predat lui M.D. permisul de conducere auto.
Martorul M.D. a vrut să verifice că nu a fost indus în eroare, s-a deplasat cu inculpatul P.G. la o staţie Peco din oraşul Jibou, unde se afla coinculpatul L.M..
Comunicându-le martorilor M.D. şi C.M. că acela este cel ce a rezolvat obţinerea permisului şi că lucrează la Poliţia Satu Mare, afirmaţie făcută la sugestia inculpatului L.M..
În continuare inculpatul P.G. i-a cerut lui M.D. să-i dea permisul de conducere pentru a-l arăta lui L.Z., cumnatul acestuia şi în urma discuţiilor purtate L.Z. i-a dat inculpatului suma de 4.700 RON, în prezenţa martorilor L.G. şi F.R., pentru obţinerea permisului de conducere, fără examen, prin intermediul Comandantului Poliţiei Satu Mare.
La data de 1 decembrie 2008, inculpatul P.G. a adus permisul de conducere acasă la martorul L.Z., cu privire la care acesta din urmă a declarat că poza de pe permis era a lui şi că nu ştie ce scria deoarece nu ştie carte. Diferenţa de 1.300 RON care trebuia achitată nu a mai fost dată întrucât L.Z. s-a dus la Poliţie pentru a verifica autenticitatea permisului, ocazie cu care a constatat că este un fals, la fel ca şi al numitului M.D..
S-a mai reţinut că permisele de conducere au fost cumpărate de inculpatul L.M. cu suma de câte 100 euro de la o persoană din Timişoara pe numele Dana. La o altă deplasare în municipiul Timişoara inculpatul L.M. a fost însoţit de coinculpatul P.G., însă acesta a fost lăsat în centrul oraşului cu motivarea că lucrătorul de poliţie nu doreşte să fie cunoscut.
La data de 9 decembrie 2008, inculpatul L.M. urma să se întâlnească cu inculpatul P.G., pentru a-i da actele şi suma de 500 euro pentru un alt permis de conducere, în aceleaşi condiţii, fără examen.
În prezenţa martorului M.T.E. s-au inscripţionat trei bancnote a câte 100 euro cu menţiunea ";trafic de influenţă"; şi s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului într-o pizzerie aparţinând de S.C. G. S.R.L., judeţul Sălaj.
Instanţa de fond a reţinut că şi în condiţiile în care inculpatul L.M. nu a dezvăluit numele persoanei care a emis permisele de conducere, fără examen, faptele acesteia constând în afirmaţii privind modalitatea şi posibilitatea procurării unor astfel de acte, procurarea efectiv a două permise de conducere auto, preluarea dosarului şi încasarea unei sume de bani pentru al treilea permis sunt elemente care se circumscriu în sfera de atribuţie ale unei persoane abilitate să emită permise de conducere, faptele comise de L.M. întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza planşelor foto executate în cauză, a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental, a procesului-verbal de prindere în flagrant, a proceselor-verbale de confruntare, a declaraţiilor martorilor M.D., L.Z., C.M., L.A., M.T.E., F.R., L.Ş., C.L., R.A. şi M.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 83/A din 15 septembrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi în baza art. 257 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 1.900 RON de la inculpatul L.M. şi a sumei de 8.800 RON de la inculpatul P.G..
Totodată, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii L.M. şi P.G..
Împotriva acestei decizii inculpatul P.G. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen., cu referire la art. 22 C. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin al 3-lea motiv de recurs inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 215 alin. (1) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul P.G. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni de trafic de influenţă, iar pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv pe baza declaraţiilor inculpatului, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.
La data de 9 decembrie 2008, în urma unei declaraţii a inculpatului P.G. s-a organizat prinderea în flagrant a coinculpatului L.M., scop în care, în prezenţa martorului M.T.E., au fost marcate cu 3 bancnote de câte 100 euro şi 4 bancnote a câte 50 euro, cu ";Invizibile Detection Marker"; cu inscripţia ";Trafic de influenţă";.
Bancnotele marcate, cartea de identitate şi fotografiile martorului M.T.E., au fost înmânate inculpatului P.G. care s-a întâlnit cu L.M. şi căruia i-a înmânat suma de 500 euro, acesta din urmă fiind oprit, identificat şi percheziţionat corporal, găsindu-se asupra lui bancnotele înseriate.
Cu privire la această infracţiune de trafic de influenţă cu ocazia prinderii în flagrant s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală deoarece, după descrierea primelor două fapte, inculpatul P.G. s-a desistat, parchetul făcând aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) C. pen.
Primele două infracţiuni de trafic de influenţă (părţi vătămate M.D. şi L.Z.) se consumaseră anterior datei de 9 decembrie 2008 şi cu privire la care nu sunt îndeplinite cerinţele art. 22 alin. (1) C. pen.
Potrivit acestui text de lege, este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
Desistarea constă în renunţarea anterior la săvârşirea faptei, a cărei executare se află în curs; ea trebuie să fie voluntară şi să se producă mai înainte ca executarea să se fi terminat.
În speţă, desistarea a intervenit doar pentru că cea de-a treia faptă, aflată în desfăşurare, în urma căreia a fost prins în flagrant inculpatul L.M., primele două infracţiuni de trafic de influenţă se consumaseră anterior, motiv pentru care în mod corect parchetul l-a trimis în judecată pe P.G. pentru două infracţiuni de trafic de influenţă, iar instanţa l-a condamnat doar pentru aceste două fapte prevăzute de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Şi cea de-a doua critică formulată de inculpat împotriva deciziei atacate este nefondată, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, sub aspectul laturii obiective, este necesar ca influenţa de care se prevelează făptuitorul să se refere la un funcţionar ale cărui activităţi sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretenţiilor celui care solicită intervenţia. În speţă, inculpatul a solicitat şi a obţinut de la două persoane, diverse sume de bani, promiţându-le că prin intermediul unui poliţist de la Inspectoratul de Poliţie Satu Mare - Serviciu permise auto - le poate procura permise de conducere, categoria B, fără examen. Or, este incontestabil că referirea la o persoană din cadrul unei instituţii abilitate să emită permise de conducere auto la care făptuitorul a promis că va interveni pentru ca aceasta să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, realizează elementul material al laturii obiective al infracţiunii de trafic de influenţă.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia făptuitorului îmbracă forma intenţiei directe, deoarece acesta a avut reprezentarea şi a urmărit să vândă celor două părţi vătămate pretinsa influenţă pe lângă un lucrător de poliţie, urmărind crearea stării de pericol pentru buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu, motiv pentru care elementul subiectiv al infracţiunii este îndeplinit.
Cum, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă sunt îndeplinite în cauză, urmează ca şi acest motiv de recurs să fie respins.
Ultimul motiv de recurs privind greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. şi solicitarea de a se dispune schimbarea acestuia în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) este, de asemenea, nefondat.
Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., există infracţiunea de trafic de influenţă nu numai în cazul în care făptuitorul are o influenţă reală asupra unui funcţionar, ci şi în situaţia în care lasă să se creadă că are o astfel de influenţă, deşi această împrejurare nu este adevărată.
Prevalarea de o influenţă inexistentă constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, deci o acţiune care se regăseşte în elementul material al infracţiunii de înşelăciune, dar, prin voinţa legiuitorului, această acţiune a fost incriminată în mod special, ca infracţiune de trafic de influenţă, în capitolul referitor la infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, care, spre deosebire de înşelăciune (infracţiune contra patrimoniului) există şi dacă nu s-a cauzat o pagubă materială.
Aşadar, atunci când făptuitorul va afirma sau va lăsa să se creadă că are influenţă, deşi în realitate nu are, pe lângă un funcţionar competent să îndeplinească un act, pentru a putea să primească bani în scopurile arătate în art. 257 C. pen., este vorba de infracţiunea de trafic de influenţă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că fapta inculpatului P.G. de a pretinde şi primi sume de bani de la M.D. şi L.Z. pretinzând cu are influenţă asupra unui poliţist din cadrul Inspectoratului de Poliţie Satu Mare, pe care să-l determine să elibereze permise de conducere categoria B, fără examen, chiar dacă în realitate inculpatul nu avea o astfel de influenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. şi nu pe cele ale infracţiunii de înşelăciune.
Prin urmare, încadrarea juridică dată faptei este corectă, iar hotărârile pronunţate nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi Cod, va respinge recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 15 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3576/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1184/2009. Penal → |
|---|
