ICCJ. Decizia nr. 3594/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3594/2009
Dosar nr. 319/2/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 147 din 2 iunie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.E., menţinând ordonanţa procurorului din 12 noiembrie 2008 dată în Dosar nr. 658/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti – confirmată în procedura ulterioară de control administrativ prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluţia nr. 1963/II/2/2008 din 10 decembrie 2008 a procurorului general al organului judiciar sus-menţionat - prin care s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există") neînceperea urmăririi penale faţă de: (i) notarul public M.E.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen. şi faţă de: (ii) numiţii P.D. şi R.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) [prin aceiaşi ordonanţă în baza art. 38, 42, 45 alin. (1) şi 25 alin. (1) C. proc. pen. a fost dispusă disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe P.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti pentru a continua cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 217, 208, 209 şi 215 C. pen.].
Prin plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti/înregistrată sub nr. 319/2 din 13 ianuarie 2009 petenta S.E. a solicitat desfiinţarea ordonanţei de netrimitere în judecată din data de 10 decembrie 2008 emisă în Dosarul nr. 658/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei aceluiaşi organ în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunile sesizate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) şi (8) C. proc. pen. – pe considerentele că cercetările premergătoare efectuate în cauză au fost incomplete întrucât procurorul a acceptat concluziile unui raport de expertiză neconcludent, lipsit de rigoare ştiinţifică (expertul ar fi trebuit să examineze comparativ şi toate exemplarele originale ale contractului nr. 281 din 19 martie 2004, „act real întocmit cu mai puţin de o lună înainte la acelaşi notariat", pentru a ajunge la o concluzie temeinică asupra caracteristicilor reale ale scrisului defunctului S.C. din acea perioadă; expertul a reţinut caracteristicile generale ale semnăturilor defunctului având pe baza semnăturilor aplicate de aceasta pe alte acte la dosarul cauzei, fără să se prezinte imaginile întregi ale actelor avute în vedere/ lipsind imaginile foto ale semnăturilor de comparaţie în faţa procurorului; nu se face referire la obiectul de scris folosit sau la caracteristicile suportului de hârtie şi nici la aparatura foto utilizată; expertiza contestă ce a stat la baza soluţiei de netrimitere în judecată încalcă dispoziţiile recente art. 120 şi 121 C. proc. pen., întrucât expertul a scăpat din vedere la analiză lipsa din semnătura litigioasă a unui element extrem de particular, prezent la semnăturile comparative, şi anume platoul orizontal din partea superioară a primului corp de semnătură);cât priveşte actele premergătoare efectuate în mod nemijlocit de procurorul de caz, petenta a susţinut că era necesară efectuarea şi a unei confruntări a intimatei P.D.- care a negat iniţial existenţa contractului litigios - şi martorul prezent la încercarea de tranzacţie din luna iunie 2007.
Curtea, verificând ordonanţa atacată în raport cu motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de petiţionară în baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei – în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. – a constatat următoarele:
A. La data de 31 octombrie 2007 în calitate de persoană vătămată petenta S.E. din municipiul Brăila, a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei P.D., domiciliată în Bucureşti, pe motiv că, în calitate de fiică nelegitimă / moştenitoare testamentară a defunctului S.C., a înstrăinat, fără acordul său, suprafaţa de 1,61 ha teren arabil conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 326/2004 întocmit în cadrul Biroului Notarial Public R.E.M. cu sediul în municipiul Bucureşti; în esenţă, petenta a susţinut că sus-menţionatul contract de vânzare-cumpărare s-a întocmit fără ştirea sau acordul său, arătând că nu a semnat la rubrica „vânzătoare".
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti care, prin ordonanţa nr. 10135/p/2007 din 01 aprilie 2008 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin ordonanţa din data de 12 noiembrie 2008 emisă în Dosarul nr. 658/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale (i) faţă de notarul public M.E.R. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); (ii) cât şi în ceea ce priveşte pe numiţii P.D. şi R.D. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), infracţiuni pretins a fi fost săvârşite cu ocazia întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr. 326/2004 [prin aceeaşi ordonanţă. În ceea ce priveşte pe numita P.D. s-a dispus de asemenea şi soluţia de disjungere şi declinare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 217 C. pen., art. 208-209 C. pen. - reclamate ulterior - ca fiind comise cu ocazia defrişării unei parcele de pădure situată pe raza comunei Mîrşani, judeţul Dolj şi însuşirii, fără drept, a unei părţi de mase lemnoase, precum şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) în ceea ce priveşte inducerea în eroare a petentei cu prilejul acţiunii comune de revendicare a unei locuinţe, situate în comuna Mîrşani, judeţul Dolj].
Pentru a adopta soluţia amintită procurorul a avut în vedere constatările şi concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 287 din 16 octombrie 2008 prin care s-a stabilit că semnătura de la rubrica „vânzătoare" de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 326 din 02 aprilie 2004, autentificat la Biroul Notarului Public R.E.M. a fost executată de către titulara acesteia, numita S.E.
Soluţia procurorului de caz a fost menţinută prin rezoluţia din 10 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 1963/II-2/2008 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1963/II-2/2008 care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.E. preluând în totalitate considerentele Ordonanţei atacate.
B. Examenul propriu efectuat de instanţă a confirmat legalitatea şi temeinicia soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., contractul autentic de nr. 326 din 02 aprilie 2004 prin care petenta S.E. împreună cu intimata P.D. au vândut intimatului R.D. un teren arabil în suprafaţă de 1,61 ha situat în extravilanul comunei Mârşani, fiind încheiat cu respectarea în totalitate a condiţiilor de validitate prevăzute de art. 969 şi urm. C. pen.
Petenta a susţinut că acest contract s-a încheiat de către intimaţii P.D. şi R.D. fără ştirea şi acordul său iar semnătura de pe acest contract nu-i aparţine. În această situaţie, în mod corect procurorul care a instrumentat cauza a dispus efectuarea unei expertize criminalistice pentru a stabili dacă semnătura contestată a fost sau nu executată de petenta S.E.
Expertiza a fost efectuată de către I.N.E.C. – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice care a avut la dispoziţie mai multe acte semnate de către petenta S.E. (facturi fiscale, cereri semnate de aceasta şi depuse la dosarul cauzei, declaraţia dată de petentă în faţa procurorului în data de 09 iunie 2008 care conţine şi probe grafice, copia tip „xerox" a buletinului de identitate al petentei).
Prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 287 din 16 octombrie 2008 s-a reţinut că semnăturile provenite în mod cert de la S.E. sunt de două tipuri: unul literal, în care semnăturile sunt alcătuite din nume şi prenume redate în întregime şi altul neliterar, semnătura fiind alcătuită din două corpuri, în această din urmă situaţie semnăturile remarcându-se printr-o mare variabilitate în execuţie.
Examenul grafic comparativ dintre semnătura contestată, pe de o parte, şi semnăturile de tip neliterar executate de către S.E., pe de altă parte, a evidenţiat un număr mare de asemănări de ordin general şi particular (precizate în cuprinsul raportului, fila 18) concluzia fiind aceea că „semnătura de la rubrica „Vânzătoare" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 326 din 02 aprilie 2004 de către Biroul Notarului R.E.M. A Bucureşti a fost executată de către titulara acesteia, numita S.E."
Criticile petentei în sensul că expertul criminalist ar fi trebuit sa analizeze toate exemplarele contractului de vânzare-cumpărare nr. 326 din 02 aprilie 2004 şi ale contractului de vânzare cumpărare autentificaţi a acelaşi birou notarial sub nr. 281 din 19 martie 2004 au fost respinse ca nefondate în condiţiile în care la efectuarea expertizei au fost avute în vedere „scripte de comparaţie" dintr-o perioadă mare de timp (2004-2008) constând în înscrisuri recunoscute şi necontestate de către petentă, într-un număr suficient pentru a permite o concluzie ştiinţifică privind apartenenţa semnăturii contestate. De asemenea, contrar afirmaţiilor petentei, din „scriptele de comparaţie" menţionate la fila 2 din raport, expertul a avut în vedere şi probele grafice conţinute de declaraţia acesteia dată în faţa procurorului la 9 iunie 2008.
Din moment ce s-a constatat că semnătura de pe unul din exemplarele originale ale contractului contestat a fost executată de către petentă, era inutilă analiza şi a celorlalte exemplare originale ale contractului, aşa cum susţine petentă.
A mai arătat petentă că din semnătura în litigiu lipseşte unul dintre elementele grafice care se regăseşte la toate celelalte semnături ale sale şi anume, platoul orizontal din partea superioară a primului corp de semnătură, indicat la nr. 4 din fotografiile de comparaţie. Este adevărat că în fotografia semnăturii contestate de la fila 7 a copiei xerox de pe raportul de expertiză comunicat petentei nu este vizibil elementul grafic la care face referire petentă (fila 19 DUP) dar în fotografia din exemplarul original al raportului (fila 34 DUP) acel platou orizontal este vizibil, dar nu are aceeaşi intensitate ca restul elementelor grafice, însă se poate observa cu uşurinţă că acest aspect a fost determinat de presiunea insuficientă a instrumentului de scris pe suportul de hârtie (ceea ce a făcut ca în copia xerox a fotografiei să nu fie observabilă, apărând ca o întrerupere între laţul din partea superioară a primului corp al semnăturii şi elementul unghiular din partea superioară dreaptă).
În enumerarea semnelor grafice componente ale semnăturii în litigiu şi ale semnăturilor necontestate de petentă, constatate ca fiind asemănătoare de către expert se regăseşte şi „platoul din partea superioară a semnăturii" fiind, aşadar, unul dintre elementele care au determinat concluzia că petentă este cea care a executat semnătura. Cu privire la această semnătură, contestată de petentă, expertul constată următoarele „Grafismul acestei semnături este redat cu mare viteză şi o foarte, bună coordonare, semne ale unui stereotip dinamic bine consolidat. Traseul este de bună calitate şi nu prezintă accidente sau tremurături care ar putea ridica problema dacă semnătura nu a fost cumva contrafăcută, adică obţinută prin imitaţie liberă sau copiere. Aşa cum se prezintă, aceasta reflectă autenticitatea execuţiei" (fila 4 din raport, fila 31 DUP).
Critica petentei referitoare la neataşarea imaginilor întregi ale actelor avute în vedere a fost respinsă de asemenea ca nefondată rezultând clar atât din raportul de expertiză cât şi din adresa din 17 octombrie 2008 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice că expertul a avut la dispoziţie toate înscrisurile pe baza cărora a efectuat expertiza, după care le-a restituit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împreună cu raportul întocmit (fila 25 DUP); în conformitate cu dispoziţiile art. 123 C. proc. pen. în raportul de expertiză se arată materialul pe baza căruia s-a efectuat expertiza şi acesta se regăseşte integral în dosarul de urmărire penală.
Altă critică adusă de petenta expertizei criminalistice efectuate în cauză a fost aceea că expertul nu a făcut referire la obiectul de scris folosit la executarea semnăturii incriminate sau la caracteristicile suportului de hârtie şi nici la aparatura foto utilizată sau eventuale instrumente optice de mărit. Curtea a constatat că expertul a răspuns la singurul obiectiv impus de procuror şi care a fost acela de a se stabili dacă semnătura de la rubrica „Vânzătoare" de pe contractul de vânzare nr. 326 din 02 aprilie 2004 a fost executată de titulara acesteia, numita S.E., fără a i se cere precizările la care se referă petenta şi care sunt lipsite de relevanţă sub aspectul analizat, autenticitatea semnăturii fiind stabilită pe baza elementelor grafice asemănătoare.
Cât priveşte neindicarea de către expert a aparaturii foto folosite, Curtea a constatat că potrivit art. 123 C. proc. pen., care reglementează conţinutul raportului de expertiză, nu este obligatorie o asemenea menţiune.
Petenta a mai susţinut în plângerea sa că expertiza efectuată în cauză „încalcă flagrant prevederile art. 120 şi art. 121 C. proc. pen." fără însă a arăta în ce anume constă încălcarea acestor dispoziţii (art. 121 vizează drepturile expertului) şi fără a aduce nici un argument în sprijinul afirmaţiei sale, Curtea constatând că expertiza s-a desfăşurat în concordanţă cu normele legale.
Curtea a constatat de asemenea ca fiind neîntemeiate şi criticile petentei referitoare la neefectuarea unei confruntări între P.D., care ar fi negat iniţial încheierea contractului în litigiu cu „martorul prezent la încercarea de tranzacţie din luna iunie". Petenta nu a indicat numele acestui martor dar din actele dosarului rezultă că se referă la numitul U.T.M., vărul său, care a fost audiat de procuror şi care a declarat, într-adevăr, că ar fi asistat la o discuţie între petenta şi P.D. în cadrul căreia aceasta din urmă ar fi afirmat că „nu există nici un asemenea contract". Având în vedere, pe de o parte, gradul de rudenie în care se află martorul propus cu petenta, ceea ce face ca declaraţia acestuia să fie privită ca fiind lipsită de imparţialitate iar, pe de altă parte, că în speţă s-a stabilit pe baza unei probe obiective, ştiinţifice, constând în raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice din cadrul M.J., că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 326/2004 întocmit în cadrul Biroului Notarului Public R.E.M. a fost executată de titulara acesteia petenta S.E., efectuarea unei confruntări în sensul solicitat de către petentă s-a apreciat a fi neutilă şi neconcludentă.
Pentru considerentele anterior expuse Curtea a constatat că în mod legal şi temeinic s-a apreciat de către procuror că nu există indicii privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) - de către notarul public R.E.M. - respectiv de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) reclamate ca fiind comise de intimaţii P.D. şi R.D.
2. Recursul în termen declarat de petenta S.E. împotriva sentinţei penale nr. 147 din 02 iunie 2009 reiterând solicitarea adresată primei instanţe pentru desfiinţarea ordonanţei de netrimitere în judecată nr. 638/P/2008 din 12 noiembrie 2008 în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. pentru motivele arătate în plângerea introductivă, este nefondat urmând a fi respins ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În fapt S.E. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de P.D., care la Biroul Notarului Public M.E.R., a înstrăinat fără acordul său suprafaţa de 1,61 ha teren rămasă de pe urma defunctului S.C.
Petenta a afirmat că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat la biroul notarial, prin care se înstrăina suprafaţa de teren sus-menţionată către R.D., nu îi aparţine.
Expertiza efectuată în cauză de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti din cadrul M.J., în legătură cu semnătura incriminată de pe contractul de vânzare-cumpărare, a confirmat că aceasta aparţine numitei S.E. În aceste condiţii, în mod corect, nu s-a putut reţine în sarcina notarului săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi 289 C. pen. şi nici în sarcina numiţilor P.D. şi D.D., instigarea notarului public la săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.E. împotriva sentinţei penale nr. 147 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3590/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3603/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
