ICCJ. Decizia nr. 3703/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3703/2009
Dosar nr. 25136/3/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 1493 din 16 decembrie 2008, în baza art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 11 aprilie 2008 la 27 mai 2008 (Încheierea nr. 177, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală).
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.G.C. la pedeapsa de 6 (şase) luni pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare, calculat conform art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 11 aprilie 2008 la 21 aprilie 2008.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 255 alin. (5) C. pen., a fost obligat inculpatul C.M.F. la restituirea către denunţătorii C.R. şi G.V., ambii domiciliaţi în Tg. Jiu, jud. Gorj, a sumei de 200 RON.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti întocmit la data de 20 iunie 2008 în Dosarul nr. 929/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor C.M.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 şi B.G.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a arătat că inculpatul C.M.F. a pretins şi a primit de la G.V. şi de la mama acestuia, C.R., în perioada martie - aprilie 2008, direct şi prin intermediul inculpatului B.G.C., suma de 1.550 RON, sub pretextul de a fi restituiţi părţii civile şi pentru a propune soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de G.V., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt în Dosarul nr. 622/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6.
Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile numiţilor C.R. şi G.V.; declaraţiile martorului P.I.; înregistrările video şi audio a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental, interceptate în baza Autorizaţiei nr. 241/A.I./2008; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental; înscrisuri; declaraţiile inculpaţilor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 25136/3/2008.
Fiind audiat inculpatul C.M.F. a declarat iniţial că nu a pretins denunţătorilor vreo sumă de bani însă ulterior datorită insistenţelor acestora a acceptat să primească şi să reţină banii remişi acestuia în scopul achitării de către G.V. a prejudiciului cauzat prin fapta de furt comisă.
Ulterior, inculpatul a declarat că era presat de datorii la diverse bănci iar banii solicitaţi martorilor-denunţători urmau să fie folosiţi pentru achitarea acestora după care i-ar fi restituit la momentul la care lua salariul. A mai declarat că inculpatul B. George nu are nicio vină, că acesta nu a cunoscut nimic din ceea ce coinculpatul C. a discutat şi stabilit cu martorii-denunţători şi că acesta ar fi ştiut că banii pe care urma să-i primească de la cei doi martori aveau ca destinaţie acoperirea prejudiciului în cauza în care era cercetat G.V..
Inculpatul B.G.C. a declarat că din anul 2006 a fost detaşat la compartimentul la care lucra coinculpatul C., că nu se ocupa efectiv de activitatea de cercetare penală, ci doar îi ajuta pe colegii săi la întocmirea de citaţii, cercetare la faţa locului, consemnări de plângeri. A arătat că pe martorul-denunţător G.V. l-a cunoscut cu ocazia deplasării efectuate la domiciliul acestuia împreună cu coinculpatul în scopul înmânării unei citaţii în cauza în care martorul era cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, de cauza respectivă ocupându-se coinculpatul C.. A mai declarat că a fost solicitat de coinculpatul C. să primească de la martorul G.V. suma de 500 RON spunându-i-se de către coinculpat că aceşti bani sunt destinaţi acoperirii prejudiciului cauzat prin fapta de furt săvârşită de denunţător. A arătat inculpatul că iniţial a negat faptul că ar fi primit banii dintr-un sentiment de teamă inexplicabil.
Prima instanţă i-a audiat pe martorii G.V., C.R., P.I., B.D. şi D.C., ultimii doi propuşi de inculpaţi în circumstanţiere şi a reţinut că inculpaţii au săvârşit cu vinovăţie faptele.
A motivat că faptele inculpatului C.M.F. - care în perioada martie - aprilie 2008 a primit de la denunţătorii C.R. şi G.V. direct şi prin intermediul inculpatului B.G.C., suma de 1.550 RON - sub pretextul de fi restituiţi părţii civile şi pentru a propune soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de G.V., cercetat pentru furt, în Dosarul nr. 622/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (inculpatul avea atribuţii de urmărire a infractorilor).
În ce-l priveşte pe inculpatul B.G.C. prima instanţă a reţinut şi motivat că fapta de a primi la 8 aprilie 2008 de la denunţători suma de 500 RON, pentru a-i remite celuilalt inculpat, cunoscând şi acceptând că banii reprezentau foloase ce nu i se cuveneau agentului C., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepselor, a avut în vedere conduita bună a inculpaţilor, modul de săvârşire a infracţiunilor, atitudinea corectă în familie şi societate, faptul că inculpaţii sunt angajaţi în muncă, că inculpatul C. este tatăl unui copil minor, şi reţinând circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. proc. pen., a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul B.G.C..
Prin apelul procurorului sentinţa a fost criticată ca fiind nelegală şi netemeinică deoarece:
- prima instanţă a omis să indice pedepsele accesorii aplicate inculpatului;
- a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP);
- instanţa a reţinut greşit circumstanţele atenuante şi se impune schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. în locul art. 81 C. pen.
Inculpatul B., a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi a cerut achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., cu motivarea că nu a cunoscut ce intenţiona să facă inculpatul C., iar el fiind angajat de puţină vreme nu avea atribuţii de a efectua acte de urmărire penală şi pe denunţător l-a cunoscut doar în momentul în care l-a însoţit pe inculpat pentru a executa un mandat de aducere privind pe G.V..
Prin Decizia penală nr. 60 din 12 martie 2009 pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A fost desfiinţată în parte sentinţa şi în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 6 C. pen., pedepse accesorii a căror execuţie a fost suspendată în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.
A fost respins apelul declarat de inculpatul B.G.C.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumit şi de această hotărâre inculpatul B. a declarat, în termen legal, recurs. Prin motivele de recurs scrise a criticat decizia ca nelegală şi netemeinică deoarece nu au fost analizate criticile aduse sentinţei fiind reluată motivarea din hotărârea primei instanţe. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a cerut casarea hotărârilor şi prin reaprecierea probelor să se constate că fapta reţinută în sarcina sa nu prezintă pericol social în sensul art. 181 C. pen., urmând să i se aplice în temeiul art. 91 C. pen. o amendă administrativă.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că ambele instanţe au reţinut o situaţie de fapt corectă susţinută de probele administrate şi au făcut o justă individualizare a pedepsei.
Faptele săvârşite de inculpaţi prezintă un pericol social ridicat, de aceea legiuitorul a stabilit pedepse cu închisoarea între 3 şi 12 ani pentru luarea de mită săvârşită de un funcţionar, pedeapsă care este situată între 3 şi 15 ani atunci când potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 fapta este săvârşită de o persoană care potrivit legii are atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecarea infractorilor, aşa cum este cauza de faţă.
Faptele săvârşite de doi poliţişti în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu - de luare de mită şi respectiv complicitate la luare de mită, aşa cum au fost săvârşite prezintă un pericol social ridicat, astfel că motivele invocate de recurent nu pot fi primite.
Aşa fiind urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) recursul să fie respins, iar inculpatul obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1329/2009. Penal → |
|---|
