ICCJ. Decizia nr. 3717/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3717/2009
Dosar nr. 43/2/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 80 din 26 martie 2009, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.I., împotriva rezoluţiei din 8 octombrie 2008, dată în Dosarul nr. 597/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezoluţie pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală din 7 aprilie 2008, petentul F.I., a solicitat să se efectueze cercetări faţă de judecătorul D.M. de la Judecătoria Buftea, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută şi pedepsită de art. 247 C. pen., precum şi faţă de numiţii N.V., N.G., N.Ş. şi V.N., pentru instigare la săvârşirea aceloraşi infracţiuni.
A arătat, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1453 din 16 mai 2003 pronunţată în Dosarul nr. 373/2003 al Judecătoriei Buftea şi care, ulterior, a primit numărul unic 14/94/2003, a fost admisă cererea formulată de reclamanţii N.V., N.G., N.Ş. şi V.N., împotriva pârâţilor Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Periş, Primarul comunei Periş şi Comisia Judeţeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 3917din 15 septembrie 1999, pronunţată de Judecătoria Buftea şi a fost obligată Comisia Locală Periş să-i pună în posesie pe reclamanţi pentru suprafaţa de 3.086 mp teren intravilan şi 1.017 mp teren extravilan pe raza comunei Periş şi să încheie documentaţia necesară pentru eliberarea titlului de proprietare pe numele reclamanţilor pentru suprafaţa de 9 ha teren din care 6.510 mp intravilan şi 8.349 mp extravilan.
A fost obligată Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Ilfov să emită titlul de proprietate pe numele reclamanţilor pentru suprafaţa de 9 ha, urmând a fi avute în vedere procesele-verbale de punere în posesie nr. A/1995; B/95; C/1995; D/95; E/98, precum şi procesul-verbal emis conform sentinţei pentru suprafeţele de 3.806 mp intravilan şi 1.017 mp în extravilan.
A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate din 21 noiembrie 2002.
A obligat primarul comunei Periş la plata sumei de 50 RON pe zi cu titlu de daune cominatorii de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la emiterea titlului de proprietate.
Împotriva sentinţei a formulat apel petentul F.G.I., în calitate de primar al comunei Periş şi Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Periş, iar prin Decizia civilă nr. 333/A din 10 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, aşa cum a fost completată, ca fiind neîntemeiată.
A fost menţinută dispoziţia sentinţei privind soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Prin Decizia civilă nr. 1236 din 3 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis recursul formulat de recurenţii N.V., N.G., N.Ş. şi V.N., în contradictoriu cu intimaţii F.G.I., Comisia Locală Periş şi Comisia Judeţeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a fost modificată Decizia civilă nr. 333/A din 10 martie 2004, în sensul că au fost respinse apelurile formulate de apelanţii pârâţi împotriva Sentinţei civile nr. 1453 din 16 mai 2003, pronunţată de Judecătoria Buftea.
În acest context, la 18 decembrie 2006, la peste 3 ani de la data pronunţării Sentinţei nr. 1453 din 16 mai 2003, făptuitorii - fraţii N. -, au formulat o cerere de îndreptare a erorilor materiale, cerere justificată potrivit aprecierii petentului numai cu privire la suprafaţa de 3.806 mp, trecută greşit în alin. (4) al dispozitivului, în loc de suprafaţă corectă 3.086 mp.
În ce priveşte celelalte susţineri cum că în procesul-verbal de punere în posesie este trecut greşit nr. F/1995 în loc de G/1995, nu se justifică îndreptarea, deoarece anterior însăşi reclamanţii au precizat şi solicitat atribuirea terenului ţinându-se seama de procesul-verbal nr. F/1995. Ceea ce îl nemulţumeşte însă pe petent este faptul că separat de îndreptarea erorilor materiale întemeiate pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., cerere parţial întemeiată, făptuitorii au cerut instanţei lămurirea înţelesului, întinderea şi aplicarea dispoziţiilor Sentinţei civile nr. 1453 din 16 mai 2003 - în sensul de a se preciza amplasamentul terenului intravilan în suprafaţă de 3.086 mp, dimensiunile şi vecinătăţile terenului sale cadastrală şi parcelă, avându-se în vedere menţiunile din procesele-verbale de punere în posesie nr. H/8 martie 1994 şi nr. I/8 martie 1994 - cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. şi care era inadmisibilă.
Modul în care magistratul judecător D.M. a soluţionat cererea, schimbând şi practic reformând cu totul dispozitivul sentinţei civile „lămurite”, efectuând practic o nouă judecată, care nu se mai întemeiază pe probele administrate în faţa instanţei, poate să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Petentul ajunge la această convingere, deoarece prin pronunţarea încheierii cu încălcarea normelor imperative şi principiilor dreptului procesual civil, în opinia sa este evident că judecătorul a fost determinat să acţioneze în felul acesta de către reclamanţii N.
În urma actelor premergătoare, prin rezoluţia din 8 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 597/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul D.M., magistrat judecător, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 247 C. proc. pen. şi faţă de făptuitorii N.V., N.G., N.Ş. şi V.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 şi 25 raportat la art. 247 C. pen.
Plângerea formulată împotriva rezoluţiei conform art. 278 alin. (1) C. pen., a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 1281/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva soluţiei de neurmărire a formulat plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. petentul, care, reluând motivările din plângerea penală - adresată procurorului, a cerut desfiinţarea rezoluţiei, deoarece procurorul a reţinut eronat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Plângerea a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că, atâta timp cât nu s-a stabilit existenţa unor fapte determinate, comisive sau omisive săvârşite de judecător, de încălcare a atribuţiilor de serviciu cu intenţia specifică infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 247 C. pen., în mod legal şi temeinic s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cum tot la fel este legală şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de ceilalţi făptuitori pentru infracţiunile de instigare la abuz în serviciu, prevăzute de art. 25 rap.la art. 246 şi 247 C. pen.
Nemulţumit şi de această hotărâre, petentul a atacat-o cu recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A cerut casarea sentinţei, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror, deoarece o sentinţă civilă definitivă a fost desfiinţată practic printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, prin care s-a schimbat dispozitivul hotărârii.
Recursul este nefondat.
Procedând conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., prima instanţă a verificat rezoluţia pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a constatat că soluţia este corectă.
S-a motivat că eventuala netemeinicie şi/sau nelegalitate a unei hotărâri (încheieri) ori invocarea interpretării eronate a unor mijloace de probă, nu constituie obiect al cercetărilor penale şi nu constituie prin ele însele dovezi ale săvârşirii de către judecător a infracţiunii prevăzute de art. 246 sau a celei prevăzută de art. 247 C. pen., cu atât mai mult cu cât hotărârea respectivă a fost supusă cenzurii potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Câtă vreme, se motivează în sentinţă, nu s-a stabilit existenţa unor fapte determinate, săvârşite de judecător, de încălcare a atribuţiilor de serviciu cu intenţia specifică cerută de art. 246 sau 247 C. pen., în mod temeinic s-a dispus o soluţie de neurmărire.
Prin Decizia civilă nr. 1370/R din 21 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la 16 martie 2007 de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. 14/94/2003.
Aşa cum corect a reţinut organul de urmărire penală şi instanţa, chiar dacă a fost pronunţată o încheiere - nefavorabilă petiţionarului F.I., atâta timp cât nu au fost relevate aspecte de natură infracţională, magistratului nu-i poate fi imputată soluţia pronunţată. Chiar în situaţia când hotărârea a fost desfiinţată în căile de atac prevăzute de lege (nu este cazul în cauza de faţă).
Aceasta, deoarece numai instanţa de control judiciar are competenţa să analizeze legalitatea şi temeinicia unor hotărâri judecătoreşti.
Aşa fiind, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.G.I. împotriva Sentinţei penale nr. 80 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3711/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1335/2009. Penal → |
|---|
