ICCJ. Decizia nr. 3732/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3732/2009

Dosar nr. 5369/105/2008

Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 58 din 3 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza disp. art. 20 rap. la art. 174 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N., fiul lui I. şi D., născut la data de 9 ianuarie 1946 în Ploieşti, cu acelaşi domiciliu şi fără forme legale în jud. Prahova, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În latură civilă, s-a constatat că partea vătămată V.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 838,4 RON reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală la data achitării către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti.

De asemenea, a fost obligat inculpatul şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 410 RON, din care 63 RON reprezintă contravaloarea raportului de expertiză medico-legală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 327/P/2008 din 2 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.N., fiul lui I. şi E., născut la data de 9 ianuarie 1946, domiciliat în Ploieşti, fără forme legale în jud. Prahova, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.

S-a reţinut în fapt că în ziua de 13 mai 2008, inculpatul B.N. a plecat, ca de obicei, în str. G.Ţ. nr. 15, unde avea un atelier de tinichigerie şi unde locuia şi mama sa. În cursul zilei a consumat circa 1,5 litri vin, iar la plecare spre casă, în jurul orelor 17,00 a mai cumpărat o bere. A ajuns la domiciliu în jurul orelor 18,00 unde, în curte, se afla partea vătămată V.V. şi martorul C.A., care îl aşteptau pe martorul C.D.M.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a intrat pe poartă cu o bicicletă pe care a sprijinit-o de clădire, în apropierea intrării în locuinţă, dar nu a închis poarta de la stradă. Martorul C.A. s-a deplasat spre poartă pentru a o închide şi din acel loc a văzut cum inculpatul s-a îmbrâncit cu partea vătămată şi şi-au adresat reciproc injurii. Apoi, inculpatul a intrat în locuinţă de unde a ieşit imediat cu un cuţit de bucătărie cu care a lovit-o pe partea vătămată în piept şi la retragerea acesteia, prin întoarcere, a mai lovit-o o dată cu cuţitul în spate.

Inculpatul B.N. a recunoscut săvârşirea faptei, dar a susţinut că era stresat şi deranjat de prezenţa celor doi în curte, care, în ultimul timp, împreună cu martorul C.D.M., l-au şicanat cerându-i să vândă corpul de casă în care locuia.

Se mai reţine că martorul C.D.M. a fost chemat de urgenţă de C.A., primul precizând că a găsit-o pe partea vătămată V.V. întinsă pe pat şi plină de sânge şi întrebând-o ce s-a întâmplat, aceasta i-a relatat că s-a certat cu B.N., amândoi fiind beţi, iar acesta l-a tăiat cu un cuţit de bucătărie. S-a deplasat apoi la inculpat pe care l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar acesta i-a spus că s-a certat fără motiv cu V.V. şi l-a tăiat cu cuţitul.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, a rezultat că partea vătămată a suferit plăgi prin înjunghiere: parasternal dreapta cu secţiunea cartilagiului costal, penetrantă cu interesarea lobului pulmonar mediu, hemo şi pneumotorax consecutive; toraco-lombară stânga cu interesarea părţilor moi şi a coastei a X-a. Plagă antebraţ stâng. Şoc hemoragie, 500 - 600 ml. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri repetate cu corp tăietor - înţepător (cuţit), pot data din 13 mai 2008 şi necesită 25 - 30 zile îngrijiri medicale.

Săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute în actul de sesizare pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din 13 mai 2008, proces-verbal de cercetarea locului faptei însoţit de planşe fotografice, raport de expertiză medico-legală de examinare a pârtii vătămate V.V., fişa de cazier judiciar a inculpatului, declaraţia acestuia, precum şi declaraţiile martorilor C.A., C.D.M. şi M.M.

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost ascultaţi partea vătămată V.V. şi inculpatul B.N. care şi-au menţinut declaraţiile date în timpul urmării penale, martorul C.A., care de asemenea, şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi care a relatat împrejurările percepute de acesta în legătură cu fapta dedusă judecăţii, precum şi martorul în circumstanţiere G.M.

În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 13 mai 2008, inculpatul B.N. s-a deplasat în str. G.Ţ., unde avea un atelier de tinichigerie şi unde locuia şi mama sa. În cursul zilei a consumat circa 1,5 litri vin iar la plecare spre casă, în jurul orelor 17,00 a mai cumpărat o bere. A ajuns la domiciliu în jurul orelor 18,00, unde, în curte, se afla partea vătămată V.V. şi martorul C.A., care îl aşteptau pe martorul C.D.M..

Inculpatul a intrat în curtea imobilului cu o bicicletă pe care a rezemat-o de clădire, în apropierea intrării în locuinţă, dar nu a închis poarta de la stradă, motiv pentru care martorul C.A. s-a deplasat pentru a o închide şi din acel loc a văzut cum inculpatul s-a îmbrâncit cu partea vătămată şi şi-au adresat reciproc injurii. Apoi, inculpatul a intrat în locuinţă de unde a ieşit imediat cu un cuţit de bucătărie cu care a lovit-o pe partea vătămată în piept şi la retragerea acesteia, prin întoarcere, a mai lovit-o o dată cu cuţitul în spate.

Reţine instanţa de fond că situaţia de fapt expusă anterior rezultă din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate V.V. cu cele ale martorilor C.D.M., C.A. şi declaraţiile inculpatului, stabilindu-se că agresiunea comisă de inculpat asupra părţii vătămate V.V. în ziua de 13 mai 2008 a fost săvârşită în condiţiile expuse în rechizitoriu.

Apărările inculpatului, care a susţinut că s-a aflat în legitimă apărare, deoarece partea vătămată a intrat în domiciliul său şi l-ar fi lovit şi fiind sub imperiul unei puternice temeri a luat cuţitul ce se afla pe o masă şi ar fi lovit-o pe partea vătămată au fost înlăturate de prima instanţă, cu motivarea că aceste situaţii nu sunt reale, rezultând din coroborarea procesului-verbal de cercetare a locului faptei cu declaraţiile martorilor că inculpatul a intrat în locuinţa sa, de unde a ieşit cu un cuţit în mână cu care a lovit-o pe partea vătămată.

În raport de situaţia de fapt stabilită, instanţa de fond a reţinut că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., temei de drept în baza căruia a dispus condamnare; acestuia.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la modalitatea concretă de comitere, gradul de pericol social concret al faptei, limitele minime şi maxime ale textului de lege incriminator şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale şi anterior comiterii faptei a avut o atitudine corectă în societate.

În latură civilă, s-a constatat că partea vătămată V.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, însă, în temeiul disp. art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă exercitată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, fiind obligat inculpatul la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părţii vătămate, în valoare de 838,48 RON.

Împotriva sentinţei au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpatul B.N., care au criticat hotărârea pronunţată de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând, sub un prim aspect, că în mod greşit prima instanţă nu a făcut aplicarea disp. art. 118 C. pen., în sensul de a dispune confiscarea cuţitului cu lungimea de 30 cm folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.

S-a susţinut astfel că din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că a fost ridicat cuţitul găsit pe masa din holul locuinţei inculpatului, cuţit pe care se pot observa pete brun-roşcate ce par a fi de sânge, fiind obiectul folosit de inculpat la comiterea faptei, ce a fost ridicat de organele de urmărire penală şi predat instanţei la 2 septembrie 2008, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie.

De asemenea, sentinţa a fost criticată de netemeinicie, susţinându-se că pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate, este o pedeapsă blândă faţă de gradul extrem de ridicat de pericol social pe care îl prezintă infracţiunea contra vieţii reţinută în actul de acuzare şi circumstanţele în care s-a săvârşit, inculpatul aplicând două lovituri cu cuţitul în regiuni vitale ale corpului, una din ele fiind aplicată în spate, în timp ce victima încerca să se retragă, fapt ce caracterizează intenţia inculpatului de a suprima viaţa acesteia.

În acelaşi sens, trebuie reţinută atitudinea inculpatului, care nu a acordat niciun ajutor victimei după înjunghierea acesteia, mulţumindu-se să se retragă în locuinţa sa şi nici nu a anunţat organele în drept de comiterea faptei.

Ultima critică invocată de Ministerul Public vizează omisiunea aplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, susţinându-se că atâta timp cât inculpatul a săvârşit o infracţiune contra vieţii, prin urmare cu un grad ridicat de pericol social, el este nedemn să-şi exercite dreptul electoral, critică ce nu a fost însă susţinută de procurorul ierarhic, având în vedere jurisprudenţa instanţelor naţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Apelantul inculpat B.N., prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentinţa de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că fapta a fost comisă în legitimă apărare, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. combinat cu art. 44 alin. (3) C. pen.

În acest sens, a susţinut că între părţi a existat o stare conflictuală, că partea vătămată este cea care a exercitat presiuni repetate asupra inculpatului pentru a o lua în spaţiu sau pentru a-i vinde imobilul în care locuia. Această situaţie a fost amplificată şi de starea precară de sănătate a soţiei inculpatului, cu gradul II de invaliditate, ceea ce a condus şi la decesul acesteia.

În subsidiar, sentinţa a fost criticată sub aspectul greşitei nereţineri a circumstanţei atenuante reale a provocării, susţinându-se că în urma agresiunii din 13 mai 2008 inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, că la dosarul cauzei se află plângerea penală depusă de inculpat împotriva părţii vătămate, probe din care rezultă relaţiile tensionate existente între părţi.

Drept urmare, solicită a se avea în vedere disp. art. 73 lit. b) C. pen. iar faţă de atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului circumstanţele atenuante prev.de art. 74 - 76 C. pen., să se aplice o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.

În Şedinţa publică din 3 iunie 2009, instanţa de apel a dispus audierea inculpatului în conformitate cu art. 378 alin. (1¹) C. proc. pen., declaraţia fiind ataşată la dosarul cauzei.

Prin Decizia penală nr. 68 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 3 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova şi în consecinţă:

A desfiinţat, în parte, în latura penală, Sentinţa nr. 58 din 3 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul B.N., în sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea corpului delict, respectiv a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii, ridicat conform procesului-verbal nr. 327/P/2008 din 2 septembrie 2008.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N..

A computat reţinerea de o zi, de la data de 13 mai 2008 până la data de 14 mai 2008.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.N., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, cât şi personal, în ultimul cuvânt la data soluţionării recursului, reducerea pedepsei, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. C). pen. deoarece a fost provocat de partea vătămată.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seamă de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În speţă, cu privire la nereţinerea circumstanţelor atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., se constată că în mod corect instanţele anterioare au înlăturat apărările invocate de inculpat vizând comiterea faptei în condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, deşi între inculpat şi partea vătămată exista o relaţie tensionată, probatoriul administrat a demonstrat că atitudinea violentă a inculpatului nu a fost justificată.

De asemenea, nici starea de sănătate a soţiei inculpatului care, deşi este evident că l-a afectat, nu poate fi motiv în aprecierea comiterii faptei inculpatului în stare de provocare.

S-a reţinut, însă, că, la data săvârşirii faptei, inculpatul se afla în stare de ebrietate şi acest aspect a fost deja avut în vedere la stabilirea pedepsei.

Prin urmare, în cauză s-a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

A proceda în sensul reducerii pedepsei, aşa cum solicită inculpatul B.N., ar însemna ca pedeapsa să nu-şi mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., ceea ce, evident, nu este în spiritul legii.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave, care vizează integritatea fizică şi viaţa persoanei.

Condiţiile concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, atitudinea inculpatului după agresiune conferă faptei un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe asupra victimei, cât şi prin sentimentul de insecuritate transmis concetăţenilor săi.

În consecinţă, a reduce pedeapsa pentru ajutorul unei asemenea infracţiuni ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea tacită a lui a altora la săvârşirea unor fapte similare şi la diminuarea încrederii în capacitatea justiţiei de a riposta şi de a-i proteja, astfel.

Drept urmare considerentelor expuse, critica formulată de inculpat este nefondată, potrivit art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, conform dispozitivului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3731/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1374/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3732/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3732/2009. Penal