ICCJ. Decizia nr. 3730/2009. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3730/2009
Dosar nr. 6629/63/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 259 din 11 iunie 2008, Tribunalul Dolj a condamnat, după cum urmează, pe inculpaţii:
- O.M.C., fiul lui V. şi R., născut la 17 iunie 1982 în Craiova, cu domiciliul în Craiova, la pedepsele:
- 2 ani închisoare pentru art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul că execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (în temeiul art. 65 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) Legea nr. 143/2000).
- V.H.M., fiul lui T. şi F., născut la 10 ianuarie 1980 în Craiova, cu domiciliul în Craiova, la pedepsele:
- 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (potrivit art. 75 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).
- G.A., fiul lui A. şi M., născut la 23 iulie 1981 în Craiova, domiciliat în Craiova, la pedepsele:
- 2 ani închisoare pentru art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 C. pen., 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).
În baza art. 18 lit. a), b), c) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 81,85 gr rezină de canabis, un cântar electric aparţinând lui O.M.C., cât şi a sumei de 410 RON, ridicată de la inculpatul V.H.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 2003, inculpatul O.M.C. împreună cu inculpatul G.A. au mers în Spania. La sfârşitul anului 2004, inculpatul O.M.C. a revenit în ţară, iar în 2007 a venit în vacanţă în România şi G.A. Acesta din urmă a constatat că în Spania drogurile de mare risc se procură uşor şi la preţuri mai mici decât cele practicate în România, cât şi faptul că în Craiova este o piaţă de desfacere bună, situaţie în care a luat hotărârea de a se implica în traficul cu substanţe stupefiante.
În acest sens, a luat legătura cu coinculpatul O.M.C. căruia i-a propus această afacere şi cum O. nu avea valuta necesară, i-a propus coinculpatului G. să intre în afacere şi V.H.M. despre care ştia că are bani.
V., calculând un profit de 500 euro la 100 gr de rezină de canabis comercializată, a acceptat propunerea, precizând că intră în afacere pe banii lui.
În urma celor convenite şi după ce primea valuta necesară, inculpatul G.A. livra pe adresa inculpatului O.M.C. anumite cantităţi de rezină de cannabis, între 80 - 100 gr., ascunse în pachet de dulciuri, prin intermediul firmei de curierat A. După primirea drogurilor, acestea erau porţionate în cantităţi de câte 2 grame, cu ajutorul unui cântar electronic şi apoi ambalate cu folie de staniol, pentru a fi vândute cu 2.000.000 lei (ROL).
A rezultat din probatoriu că începând cu luna septembrie 2007, inculpatul G.A. a efectuat 6 astfel de livrări, în total, aproximativ 400 gr. rezină de cannabis, ultima livrare de 100 gr. fiind făcută la data de 15 februarie 2008, pe numele inculpatului V.H.M..
Din cele declarate de inculpaţi a rezultat că ultima cantitate de rezină de cannabis, primită la 15 februarie 2008 a fost porţionată în câte 2 gr. la domiciliul inculpatului O. în ziua de 17 februarie 2008, când acesta din urmă a reţinut 30 de pacheţele, restul de 20 livrându-le coinculpatului V.H.M..
În seara de 17 februarie 2008, acelaşi inculpat a vândut martorului T.L.Ş. 2 pacheţele cannabis, loc în care a fost prins în flagrant, iar cu ocazia percheziţiei corporale, s-au găsit asupra inculpatului suma de 400 RON cât şi două pacheţele conţinând rezină de cannabis (în cantitate de 1,41 gr şi respectiv, 0,71 gr.).
În dimineaţa de 7 februarie 2008, inculpatul O.M.C. a vândut colaboratorului autorizat în cauză ";A.M."; un pacheţel de 2,08 gr. rezină de cannabis. În seara zilei de 18 februarie 2008, acelaşi inculpat O.M.C. a vândut martorului T.L.Ş., în două rânduri, 8 grame rezină de cannabis pentru care a primit suma de 400 RON cât şi unei persoane numită ";A."; 6 grame de cannabis, pentru care a primit 300 RON.
În ziua de 19 februarie 2008, inculpatul O.M.C. a vândut colaboratorului sub acoperire ";A.M."; 2 grame rezină de cannabis pentru care a primit 100 RON.
La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului O.M.C., în ziua de 19 februarie 2008, s-au găsit alte 22 pacheţele de 2 gr. cannabis, iar la locuinţa prietenei sale B.O. încă 14 pacheţele cu rezină de cannabis.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei trei inculpaţi sub aspectul de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 140 din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat sentinţa sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepselor; au fost înlăturate dispoziţiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., precum şi pedepsele complementare, potrivit art. 76 alin. (3) C. pen., aplicate inculpaţilor constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., timp de câte 2 ani.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate fiecărui inculpat, stabilind în baza art. 862 C. pen. un termen de încercare de 6 ani.
S-a dispus, în temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere indicate în minută şi dispozitiv.
S-a făcut aplicarea art. 864 şi 71 alin. (5) C. pen.
S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepsele aplicate arestarea preventivă, începând cu 19 februarie 1008 la zi.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârilor atacate.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul G.A..
Prin motivele scrise, procurorul a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul netemeiniciei, cu privire la modalitatea de executare a pedepselor dispuse pentru cei trei inculpaţi; această individualizare a pedepsei ignoră modalitatea de concepere şi executare a infracţiunilor, faptul că inculpaţii, printr-o înţelegere prealabilă, au introdus în ţară mari cantităţi de drog de risc, pe parcursul anilor 2007, 2008, până când au fost identificaţi de autorităţile judiciare; sub acest aspect s-a solicitat menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond fiind invocat cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În esenţă, prin motivele scrise, cât şi oral, recurentul inculpat G.A. a susţinut că probatoriul este neconcludent şi insuficient, cât priveşte stabilirea vinovăţiei sale în comiterea celor două infracţiuni şi că în speţă, vinovăţia sa este stabilită doar pe denunţul celor doi inculpaţi, cointeresaţi în obţinerea unei soluţii favorabile şi pe baza unei construcţii gândită de anchetator şi confirmată de instanţe, dar nu pe probe, ci pe presupuneri s-a cerut achitarea pe baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. în drept au fost invocate de recurent cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 18 C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţelor recurate, în raport de totalitatea criticilor formulate de recurenţi, de cazurile de casare invocate prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10, 18, 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că, recursurile sunt nefondate.
Soluţia de condamnare contestată de inculpatul G.A. nu este rezultatul unei grave erori de fapt, după cum nici rezultat al unor dovezi insuficiente şi neconcludente ci efectul principiului liberei aprecieri a probelor, prevăzut de art. 63 alin. (2) C. proc. pen. care lasă instanţei de judecată, pe de o parte, libertatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar pe de altă parte, să dea valoare numai acelor probe care se coroborează cu alte probe, corect şi legal administrate şi care exprimă adevărul.
Deşi inculpatul G.A. nu se recunoaşte vinovat de faptele deduse judecăţii, pe parcursul procesului penal nu a manifestat nicio preocupare de a se prezenta în faţa instanţelor, de a da declaraţii, sau de a-şi face apărările necesare într-o asemenea situaţie.
Şi deşi contestă comiterea faptelor, probele administrate pe parcursul procesului nu numai că nu-l exonerează de răspunderea penală dar îl indică ca fiind iniţiator al activităţilor infracţionale şi al grupului infracţional organizat, fiind cel care a testat piaţa drogurilor în Spania (unde trăia) şi Craiova (locul de unde provenea), după care în urma acestui studiu de piaţă a gândit modalitatea de introducere în ţară a drogurilor, locurilor, modurile de vânzare-cumpărare şi persoanele.
În acest sens, declaraţiile coinculpaţilor O.M.C. şi V.H.M. nu pot fi apreciate ca denunţuri în sensul art. 223 C. proc. pen., ele reprezintă acte procesuale efectuate de procuror şi instanţă cu respectarea dispoziţiilor art. 69 - 70 C. proc. pen. şi ale art. 323 - 324 C. proc. pen., prin care în prezenţa apărătorilor aleşi, cei doi inculpaţi au recunoscut în totalitate faptele, precizând că drogurile au fost livrate de către G.A. din oraşul Sevila - Spania (inculpatul aflându-se şi în prezent în Spania) prin firma de curierat ";A."; după ce în prealabil, primea valuta stabilită şi comunicată prin telefon (a se vedea documentele de transfer bancar W.-U. dosar urmărire penală); potrivit acestor acte O.M.C. şi V.H.M. au trimis pe numele G.A., în şase rânduri, suma totală de 5.114 euro, că acesta se prezenta sub numele fictiv de V.C. în încercarea de a nu fi descoperit ca traficant de droguri (a se vedea documentele W.U. şi cele primite de la P.A..
Deosebit de aceste probe, pot fi amintite procesele-verbale de interceptare şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la telefoanele celor trei inculpaţi.
Din ansamblul acestor procese-verbale de interceptare şi înregistrare pe bandă magnetică sau pe orice alt suport sunt esenţiale cele din dosarul de urmărire penală din care rezultă, fără dubii, implicarea inculpatului G.A. în acţiunea de introducerea în ţară a drogurilor, în calitate de membru al grupului infracţional.
Din aceste interceptări a unor comunicări cifrate, începând cu septembrie 2007, rezultă, aşa cum explică prin declaraţia din 13 martie 2008, O.M.C. i-a transmis inculpatului G.A. 600 euro pentru drogurile ce urma să le expedieze pe numele lui V., rămânând dator 1.000 euro, apoi, i-a comunicat că poate să livreze marfa, iar prin al treilea mesaj, G.A. i-a spus că i-a trimis 100 gr. de haşiş.
De amintit, în acelaşi sens, procesele-verbale de redare a convorbirilor, numerotate de la 6 la 8, care confirmă faptul că pachetul trimis de inculpatul G.A., în care se afla cantitatea de 100 gr rezină de cannabis a sosit în Craiova la 15 februarie 2008, când a fost ridicată de la firma A. de către inculpatul V., care l-a depozitat într-un garaj până la 17 februarie 2008, când drogul respectiv, a fost dus în locuinţa inculpatului O.M.C. şi porţionat în cantităţi de câte 2 gr fiecare.
În fine, sunt de reţinut şi restul proceselor-verbale de redare, numerotate de la 9 la 56, din conţinutul cărora rezultă o amplă activitate de vânzare a drogurilor către tineri din Craiova, mai ales prin intermediul învinuiţilor T.L.Ş. şi B.I.C.
Ori, în contextul întregului material probator administrat în cauză, în parte amintit şi discutat în cuprinsul acestei hotărâri, este absolut evidentă vinovăţia inculpatului G.A. în comiterea faptelor deduse judecăţii şi în niciun caz nu se poate susţine că soluţia de condamnare reprezintă rezultatul unei grave erori de fapt a instanţelor.
În fine, acest inculpat nu poate susţine că i-au fost încălcate drepturi cu ocazia derulării procesului penal atâta timp cât inculpatul a ignorat participarea efectivă la procesul penal de care a avut cunoştinţă, drept procesual asigurat de art. 6 din Convenţie şi care, potrivit jurisprudenţei europene garantează dreptul acuzatului de a participa efectiv la procesul penal care include nu numai dreptul de a fi prezent la judecată, dar şi dreptul de a auzi şi urmări efectiv desfăşurarea procedurii pentru ca prin eventualele apărări ce se pot deschide - să aibă posibilitatea intervenirii în orice moment pentru înlăturarea eventualelor încălcări sau erori comise de autorităţile judiciare.
Drept urmarea considerentelor expuse, critica este nefondată şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de acest inculpat se va respinge, ca nefondat.
Nefondată este şi critica procurorului vizând individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, cu referire la modalitatea de executare a pedepselor.
Astfel, o justă individualizare a pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi de practica judiciară în materie, presupune pedepse în cuantum şi modalitate de executare adecvate pericolului social al faptelor dar şi proporţionale datelor ce caracterizează pe făptuitori.
Este de necontestat că faptele comise sunt grave, sunt frecvente şi se circumscriu, pe de o parte, persoanelor tinere consumatoare de droguri, uşor de corupt şi manipulat, pe de altă parte, celor care încearcă obţinerea unor venituri fără efort, dar în condiţii de mare risc.
Dar, justa individualizare a pedepselor nu presupune o supraestimare a pericolului social al faptei în detrimentul acelor împrejurări ce caracterizează pe făptuitori.
În aceste context, este adevărat că inculpaţii au organizat sau aderat la grupul infracţional format, au introdus sau ajutat la introducerea rezinei de cannabis în ţară, sau au traficat acest drog de risc; dar, supraestimând pericolul acestor fapte, prin stabilirea unor pedepse cu executare în detenţie ar însemna ignorarea unor elemente care caracterizează favorabil pe făptuitori şi care, în aceste condiţii, ar imprima un caracter excesiv pedepselor.
Inculpaţii sunt persoane tinere cu o conduită procesuală sinceră, fără antecedente penale, iar din referatele de evaluare ale Serviciului de Probaţiune pentru fiecare inculpat rezultă informaţii pozitive, în sensul că, aceştia prezintă perspective de reintegrare şi au conştientizat comportamentul infracţional şi consecinţele sale. În privinţa inculpatului G.A. rezultă că acesta este stabilit şi căsătorit în Spania, are un copil minor şi este încadrat în activităţi utile.
Cât priveşte împrejurarea că acesta nu s-a prezentat la procese pentru a se apăra, acest fapt nu poate constitui, prin el însuşi, un motiv de agravare a tratamentului juridic, atâta timp cât, potrivit art. 291 alin. (2) C. proc. pen., prezentarea la judecată este un drept al inculpatului şi nu o obligaţie.
În aceste condiţii se poate aprecia că tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor respectă atât dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi pe cele ale art. 52 C. pen., sub acest aspect, neconstatându-se motive de casare.
Desigur, în contextul în care inculpaţii vor persevera în săvârşirea de infracţiuni ignorând clemenţa acestui act de justiţie, vor suporta rigorile legii, care sunt aspre, în asemenea situaţii.
Aşa fiind, pentru totalitatea considerentelor expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge şi recursul declarat de procuror.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat G.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpatul G.A. împotriva Deciziei penale nr. 140 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3722/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1337/2009. Penal → |
|---|
