ICCJ. Decizia nr. 3735/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3735/2009
Dosar nr. 2442/54/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 68 din 27 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta B.M.A. împotriva Rezoluţiei nr. 267/P/2008 din 6 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În cauză s-a reţinut că la data de 11 decembrie 2007 persoana vătămată B.M.A. a formulat plângere penală faţă de avocaţii F.C.M., M.C.N. şi M.V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Persoana vătămată a susţinut că cei trei avocaţi, cu ocazia audierii lor în Dosarul nr. 572/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, au făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu cele întâmplate la termenul de judecată din 12 iulie 2007 la Judecătoria Caracal în Dosarul nr. 3181/207/2007 întrucât nu au fost prezenţi în sala de judecată.
Prin Rezoluţia nr. 267/P/2008 din 6 octombrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei avocaţi, constatând că fapta prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) nu există.
Procurorul a constatat că persoana intimată B.M.A. a sesizat faptul că la data de 12 iulie 2007, în timp ce se afla în sala de judecată a Judecătoriei Caracal într-o cauză în care avea calitatea de petent, avocatul F.M. i-a luat telefonul din buzunarul pantalonilor, l-a aruncat pe jos, distrugându-l şi i-a adus injurii.
Cauza a format obiectul Dosarului nr. 572/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi, pentru soluţionarea acesteia, au fost ascultaţi ca martori, printre alţii, avocaţii F.C.M., M.C.N. şi M.V.I.
Toţi cei trei avocaţi au susţinut că au fost în sala de şedinţă, au asistat la un schimb de replici între persoana vătămată şi avocatul F.M., au văzut că sus-numita avea un telefon în buzunar şi căşti la urechi şi vrând să scoată firul din telefon, acesta i-a căzut.
După finalizarea cercetărilor procurorul prin Ordonanţa nr. 572/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 C. pen. şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii de 500 RON, conform art. 181 C. pen.
În cauza de faţă, în care s-au efectuat acte premergătoare faţă cei trei avocaţi pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, procurorul a constatat că nu s-a putut stabili dacă făptuitorii au fost sau nu prezenţi în sala de judecată la data de 12 iulie 2007, declaraţiile persoanelor ascultate fiind contradictorii.
Pe de altă parte, însă, s-a reţinut că, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), trebuie să existe o neconcordanţă între afirmaţiile făcute de martori şi aspectele cunoscute de aceştia.
Este însă posibil ca, în aceleaşi condiţii de timp şi de loc, aceeaşi împrejurare să fie percepută în mod diferit, de persoane diferite, în raport de poziţia acestora şi de capacitatea de percepţie a evenimentului.
Aceasta nu transformă, obligatoriu, afirmaţiile formulate de o persoană în mărturie mincinoasă, fiind percepţia sa personală.
În acest mod se interpretează declaraţiile celor trei avocaţi, contestate.
Pe de altă parte, însăşi persoana vătămată confirmă o parte din afirmaţiile făptuitorilor, respectiv că, în adevăr avea căşti la urechi şi un telefon în buzunarul de la pantaloni.
Plângerea persoanei vătămate B.M.A. împotriva rezoluţiei de neurmărire a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 2149/II/2/2008 din 7 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată petiţionara B.M.A. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., la judecătorul Curţii de Apel Craiova care, aşa cum s-a arătat prin Sentinţa penală nr. 68 din 27 aprilie 2009 a respins-o ca nefondată.
Instanţa a reţinut că soluţia de netrimitere în judecată atacată, este legală şi temeinică, întemeindu-se pe acte premergătoare din care rezultă lipsa oricărui temei pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Mai mult, s-a constatat că declaraţiile celor trei avocaţi au fost înlăturate din cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 572/P/2007 pe considerentul raporturilor lor personale cu învinuitul F.M., coleg de profesie.
Împotriva acestei hotărâri petiţionara B.M.A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi, în rejudecare, desfiinţarea rezoluţiei de netrimitere în judecată, susţinând vinovăţia făptuitorilor.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din Dosarul nr. 572/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în care s-au efectuat cercetări faţă de avocatul F.M., procurorul a înlăturat declaraţiile avocaţilor intimaţi, având suspiciuni motivate de relaţiile personale ale acestora cu învinuitul F.M., de altfel, justificate, întrucât F.C.M. îi este fiică iar ceilalţi doi i-au fost avocaţi stagiari.
Aceasta însă, nu califică de la sine declaraţiile celor trei avocaţi intimaţi ca mincinoase, procurorul putând stabili adevărul pe baza altor probe.
Dată fiind poziţia intimaţilor în sala de şedinţă, era posibil ca martorii avocaţi să fi perceput evenimentul din sala de judecată la data de 12 iulie 2007, aşa cum l-au şi descris, însăşi petiţionara confirmând, în parte, aşa cum s-a reţinut prin rezoluţia de neurmărire, afirmaţiile acestora.
În acest context, rezervele procurorului în a califica declaraţiile martorilor ca mincinoase, întemeiate pe dubiul dedus sau împrejurările constatate, sunt justificate.
Instanţa de fond a luat în considerare toate aceste împrejurări, în raport de care intimaţii au făcut relatări conform percepţiei lor, astfel încât hotărârea de respingere a plângerii petiţionarei împotriva rezoluţiei de neurmărire, ca nefondată, este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, recursul petiţionarei urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 68 din 27 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1419/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3738/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
