ICCJ. Decizia nr. 4214/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4214/2009
Dosar nr. 5790/1/2008
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă ; în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1256 din 20 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.A., din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului P.l.l. şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reţinerea dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 329 alin. (1) din acelaşi cod formulată de reprezentantul M.P.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B., P.l.l. şi D.M.A., din câte o singură infracţiune de lipsire de libertate şi proxenetism, prevăzute de art. 189 alin. (3) şi art. 329 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de lipsire de libertate şi respectiv câte două infracţiuni de proxenetism, cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul inculpatului P.l.l. şi cu reţinerea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru fiecare din aceste infracţiuni, iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reţinerea dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., cerere formulată de instanţă din oficiu, cât şi de reprezentantul M.P.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B., P.l.l. şi D.M.A., din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul inculpatului P.l.l. şi cu reţinerea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reţinerea dispoziţiilor art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată, formulată, din oficiu, de tribunal.
1. În baza art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.G.L. la o pedeapsă de 5 ani şi 3 luni închisoare, faţă de partea vătămată T.E.
În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani şi 3 luni închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul Ş.G.L. la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 11 mai 2006 la zi.
2. În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C.B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faţă de partea vătămată Tudose Elena).
În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).
În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C.B. la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).
În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C.B. la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la 11 mai 2006 la 04 iunie 2007 (C.A.B.- Secţia I Penală - Decizie penală nr. 859 din 04 iunie 2007).
3. În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.l.l. la o pedeapsă de 7 ani şi o lună închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).
În baza art. 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. 732/2003 rămasă definitivă prin neapelare şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani şi o lună închisoare (faţă de partea vătămată M.D.) în baza 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. 732/2003 - rămasă definitivă prin neapelare şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.l.l. la o pedeapsă de 2 ani şi o lună închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).
În baza 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. 732/2003 rămasă definitivă prin neapelare şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi o lună închisoare, (faţă de partea vătămată M.D.).
În baza 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. 732/2003, rămasa definitivă prin neapelare şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii n arestării preventive, de la 11 mai 2006 la zi.
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.M.A. pentru cele două infracţiuni de lipsire de libertate - prevăzute de art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen., în raport de cele două părţi vătămate T.E. şi M.D.
În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul D.M.A. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).
În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. în temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, executare care se suspendă potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la 25 mai 2006 la 05 ianuarie 2007.
A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. în baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 750 RON de la inculpaţii Ş.G.L., B.C.C.B. şi P.l.l., revenind fiecăruia câte 250 RON şi a sumei de 40 RON, revenind fiecăruia câte 1,33 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 10 mai 2006, la sediul Secţiei 16 Politie, numitul Z.V.M. a sesizat faptul ca logodnica sa, numita T.E., se afla, împotriva voinţei sale, într-un apartament situat în Bucureşti, sector 4 unde este obligată sa practice prostituţia, în acest sens având un anunţ la mica publicitate în ziarul A.T.".
După deplasarea organelor de poliţie către apartamentul menţionat mai sus, s-a procedat la apelarea numărului de telefon unde a răspuns o persoana de sex feminin care s-a prezentat D. şi cu care s-a stabilit de îndată locul de întâlnire.
Descinşi în apartament, lucrătorii de poliţie s-au legitimat şi şi-au declinat adevărata calitate, ocazie cu care s-a stabilit ca persoana care a deschis uşa se numeşte T.E., iar cea care a răspuns la telefon se numeşte M.D.
Din primele declaraţii ale acestor persoane reiese că de aproximativ 7 zile sunt forţate sa locuiască în acel apartament şi obligate să practice prostituţia de către 3 persoane de sex masculin, identificate în persoana inculpaţilor Ş.G.L., P.l.l. şi B.C.C.B., prezente în apartament in momentul descinderii organelor de politie.
Din declaraţia părţii vătămate M.D., date în faza de urmărire penală, reiese că din anul 1999 se află pe raza municipiului Bucureşti unde se ocupa cu prostituţia pentru a-şi câştiga existenţa zilnică şi în acest context, în ziua de 02 mai 2006 aflându-se în zona B.V. pentru a racola clienţi, a întrebat un taximetrist, identificat ulterior în persoana inculpatului D.M.M. dacă doreşte să întreţină cu ea relaţii sexuale contra-cost. Acesta a fost de acord cu propunerea, căzând de comun acord asupra sumei de 800.000 lei şi împreună s-au deplasat către apartamentul inculpatului Ş.G.L. situat în B-dul C.B. unde se mai afla şi prietena acestuia, M.R.A. Ajunşi aici, inculpatul Ş.G.L. i-a spus ca din acel moment va rămâne în locuinţa sa pentru a întreţine relaţii sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani, apoi a trimis-o la baie să se spele şi i-a cerut sa întreţină raport sexual oral atât cu el cât şi cu inculpatul D.M.A., fapt care s-a consumat în sufragerie, în absenţa numitei M.R.A. care se afla în bucătărie. Deşi i-a cerut 150.000 lei bani pentru "serviciul" prestat, totuşi inculpatul Ş.G.L. a refuzat, luând-o la bătaie.
În acelaşi apartament partea vătămată M.D. a întâlnit-o pe partea vătămată T.E. care prezenta urme de lovituri în zona feţei şi a nasului, de la care a aflat că, în aceeaşi zi, a vorbit la telefon cu inculpatul Ş.G.L. care obţinuse numărul său de telefon dintr-un anunţ publicat în ziarul "A.T." şi, de comun acord, au hotărât să se întâlnească în locuinţa acesteia situată în sector 4, acesta fiind însoţit şi de inculpatul B.C.C.B. După ce au intrat în apartament, inculpatul Ş.G.L. i-a cerut să întreţină raport sexual normal, timp în care inculpatul B.C.C.B. i-a strâns o parte din obiectele de îmbrăcăminte, sub ameninţarea cu cuţitul, s-au deplasat în fata blocului unde s-au urcat într-un taxi condus de inculpatul D.M.A. cu care s-au deplasat la apartamentul inculpatului Ş.G.L.
Ca şi in cazul părţii vătămate M.D., inculpatul Ş.G.L. i-a atras atenţia şi acestei părţi vătămate că din acel moment va fi "femeia lui de produs", că va rămâne la dispoziţia inculpaţilor şi că se va prostitua în beneficiul lor.
Către seară, în aceeaşi zi, cele două părţi vătămate au fost conduse de inculpaţii Ş.G.L., P.l.l. şi D.M.A.Ş.G.L. aranjase prin telefon condiţiile întâlnirii cu unul dintre clienţi, prieteni cu inculpatul Ş.G.L.
Aici partea vătămată M.D. a fost obligată de inculpatul Ş.G.L. să întreţină relaţii sexuale cu 4 persoane de sex masculin contra sumei de 100.000 lei, fiecare, iar partea vătămată T.E. contra sumei de 150.000 lei, bani care ulterior au fost înmânaţi inculpatului Ş.G.L. şi împărţiţi de acesta cu ceilalţi 2 inculpaţi B.C.C.B. si P.I.I.
Întrucât inculpatul Ş.G.L. o plăcea pe partea vătămata T.E., în perioada 03-09 mai 2006 aceasta nu a mai fost obligată sa se prostitueze, abia în data de 10 mai 2006 aceasta întreţinând raporturi sexuale cu un client contra sumei de 500,000 lei. În schimb, partea vătămată M.D. a fost obligata să întreţină raporturi sexuale nefireşti cu diverşi clienţi, selectaţi urmare a anunţurilor publicate de inculpatul Ş.G.L. într-o serie de ziare, sumele de bani obţinute fiind împărţite de acesta cu ceilalţi 2 inculpaţi Ş.G.L. si P.l.l.
În timp ce partea vătămată T.E. era protejata de inculpatul Ş.G.L., cealaltă parte vătămată M.D. era frecvent bătută si umilită, întrucât era refuzată de clienţi din cauza aspectului neplăcut, motiv pentru care câştigurile erau mici si, deci, sub aşteptările inculpatului.
La data de 10 mai 2007 părţile vătămate au reuşit să se elibereze urmare a unui mesaj transmis de pe telefonul mobil de către partea vătămata T.E. pe telefonul mobil al concubinului sau, numitul Z.V.M.
Afirmaţiile părţilor vătămate în sensul că au fost lipsite de libertate în scopul practicării prostituţiei în favoarea celor 3 inculpaţi este confirmata de declaraţiile martorilor M.R.A., prietena inculpatului Ş.G.L. şi B.E., care locuia cu chirie în apartamentul inculpatului Ş.
Astfel, din mărturia numitei M.R.A. reiese ca la începutul lunii mai 2006 i-a auzit pe inculpatul Ş.G.L. si pe prietenul sau B.C.C.B. discutând despre cazarea unor prostituate în apartament care să întreţină raporturi sexuale contra cost, iar banii astfel obţinuţi să fie împărţiţi în mod egal între ei. A fost prezentă la momentul la care în apartament au fost aduse cele doua părţi vătămate care erau speriate, partea vătămată T.E., chiar prezenta urme de lovituri în zona feţei şi i s-a interzis martorei să ia legătura cu ele.
Până la data de 05 mai 2006, când a părăsit apartamentul, martora a fost obligată să le păzească pe cele două părţi vătămate să nu fugă, a văzut că părţilor vătămate li se aduceau clienţi cu care erau obligate să întreţină raporturi sexuale contra - cost, timp în care ea stătea în altă cameră. în toată această perioadă unul dintre cei 3 inculpaţi rămânea acasă pentru a supraveghea părţile vătămate care au fost supuse bătăilor şi ameninţărilor pentru a înţelege care este rolul lor. Chiar şi în ziua de 04 mai 2006 când inculpatul Ş.G.L. s-a deplasat în provincie la părinţii martorei, a fost luata şi partea vătămată T.E. (prezentată ca rudă a inculpatului Ş.G.L.), timp în care cealaltă parte vătămată M.D. a râmas în apartament, supravegheată fiind de inculpatul P.l.l.
Intenţia inculpaţilor B.C.C.B. şi P.I.I. de a le lipsi de libertate pe cele două părţi vătămate în scopul obligării la practicarea prostituţiei reiese din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorei M.R.A. În acest sens, este incidentul din data de 04 mai 2006 când inculpatul Ş.G.L., luând-o în provincie pe partea vătămată T.E. i-au reproşat acestuia că partea vătămată nu este folosită pentru a produce bani din practicarea prostituţiei.
Încercarea apărării de a le înfăţişa pe părţile vătămate drept nişte persoane cu o moralitate îndoielnică a căror şedere în apartament a fost în realitate o plăcere, o distracţie şi pentru ele, nu poate fi luată în considerare, căci în cazul infracţiunii de proxenetism nu contează situaţia, statutul părţii vătămate.
Pe de alta parte, mărturia unor persoane pe acest aspect vine după o perioada lungă de timp de la momentul săvârşirii faptei, astfel că este îndoielnică împrejurarea arătată de martorii ascultaţi în instanţă în sensul că părţile vătămate au avut o totală libertate de mişcare, aşa încât instanţa de fond a înlăturat susţinerile acestor martore.
Chiar şi în condiţiile în care părţile vătămate nu au mai putut fi ascultate direct şi nemijlocit de instanţa de judecată, (deşi acestea au fost citate cu mandat de aducere cu însoţitor, însă din conţinutul procesului verbal reiese că acestea nu mai locuiesc la domiciliu, iar în evidente figurează cu acelaşi domiciliu), sunt pline de uşurătate afirmaţiile apărării în sensul că, dacă acestea s-ar fi prezentat, s-ar fi schimbat situaţia de fapt.
Drept urmare, fapta inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B. si P.l.l., care în perioada 01-10 mai 2006, cu intenţie directă, le-au lipsit de libertate, în mod ilegal, pe părţile vătămare T.E. şi M.D., în scopul obligării la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, fapta prev. şi ped. de art. 189 alin. (3) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că, întrucât au fost private de libertate mai multe persoane, vor fi tot atâtea infracţiuni de lipsire de libertate câte victime au fost lezate, ceea ce impune reţinerea concursului de infracţiuni conform art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o singura infracţiuni de lipsire de libertate în doua infracţiuni de lipsire de libertate corespunzător numărului pârtilor vătămate, cerere pusă în discuţia părţilor cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Totodată s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului D.M.A., potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât acesta nu a săvârşit nici o faptă prev. de art. 189 alin. (3) C. pen. în dauna celor două părţi vătămate în calitate de complice.
Prezenţa sa alături de ceilalţi trei inculpaţi este secvenţială, iar din declaraţia părţilor vătămate coroborate cu ale martorilor reiese că activitatea sa nu se circumscrie noţiunii de complice. Astfel, împrejurarea că inculpatul a dus-o pe partea vătămată M.D. la domiciliul inculpatului Ş.G.L., pentru a întreţine raporturi sexuale contra-cost, nu îl transformă într-un participant la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate. Că în aceeaşi împrejurare, atitudinea inculpatului Ş.G.L. devine violentă şi îi spune părţii vătămate că de acum încolo va produce pentru el nu înseamnă că inculpatul D.M.A. a înţeles exact că partea vătămată urma să şi locuiască în apartament contra voinţei sale în scopul obligării la practicarea prostituţiei. Mai există şi un alt "episod" în care apare acelaşi inculpat, cel din seara zilei de 02 mai 2007 când Ie-a transportat pe părţile vătămate şi pe ceilalţi 3 inculpaţi la km. 23 al Autostrăzii Bucureşti - Piteşti, însă nici de aici nu reiese ştiinţa inculpatului despre acţiunea coinculpaţilor de lipsire ilegala de libertate.
Există, însă, şi este dovedită ştiinţa inculpatului D.M.A. despre faptul că celor două părţi vătămate li s-a înlesnit practicarea prostituţiei de pe urma căreia cei trei inculpaţi încasau bani şi îi împărţeau în mod egal între ei, activitatea sa îmbrăcând forma complicităţii morale. în acest sens, sunt atât declaraţiile părţilor vătămate (fii. 17) cât şi ale martorei M.R.A.
Drept urmare, instanţa de fond a reţinut forma autoratului în cazul inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B. si P.l.l. în ce priveşte infracţiunea de proxenetism, constând în aceea că, în perioada 02 mai -10 mai 2006 aceştia au înlesnit părţilor vătămate T.E. si M.D. practicarea prostituţiei şi au tras foloase de pe urma practicării acesteia, fapta prev. şi ped de art. 329 alin. (1) C. pen.
Ca şi în cazul infracţiunii de lipsire de libertate, s-a reţinut câte o infracţiune de proxenetism distinctă în raport cu fiecare dintre părţile vătămate pe care inculpaţii le-au ajutat şi de pe urma cărora au tras foloase materiale, ceea ce impune schimbarea încadrării juridice dintr-o singura infracţiune de proxenetism în două infracţiuni de proxenetism, cu reţinerea concursului de infracţiuni, cerere pusă în discuţia părţilor cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Deşi instanţa de fond a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 328 alin. (1) si (2) C. pen., totuşi a apreciat că se impune numai reţinerea formei prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât această variantă este absorbita de modalitatea prev. de art. 189 alin. (3) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, pentru fiecare din faptele reţinute în sarcina lor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv cele legate de gradul de pericol social ridicat al faptelor, de rezonanţa socială a acestora, de modul de concepere şi executare a faptelor, de împrejurările săvârşirii faptelor, de urmările produse, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârşite, dar şi de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.
Astfel, în cazul inculpaţilor B.C., C.B., Ş.G.L. si D.M.A. s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât aceştia se află la prima confruntare cu legea penala şi, drept urmare, s-a coborât pedeapsa sub minimul special, dar nu mai jos de un an, potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În urma contopirii pedepselor astfel coborâte, s-a stabilit că inculpaţii vor executa pedeapsa cea mai grea, cu diferenţele arătate sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei. În cazul inculpatului D.M.A., s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia întrucât pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, instanţa formându-şi convingerea că pe viitor acesta îşi va îndrepta atitudinea faţa de ordinea de drept şi valorile socio-morale.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii P.I.I., Ş.G.L., B.C.C.B., precum şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 107 din 17 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 26478/3/2006 (2636/2007), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii P.l.l., Ş.G.L., B.C.C.B., a desfiinţat în integralitate sentinţa atacată şi, în fond, rejudecând:
În baza art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelului şi cu privire la părţile care nu au declarat apel.
Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel: pentru inculpatul Ş.G.L., din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP):
- pentru inculpatul B.C.C.B. din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- pentru inculpatul P.l.l. din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. a) C. pen.;
- pentru inculpatul D.M.A. din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 332 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că în pricina dedusă judecăţii, având în vedere noua încadrare juridică, urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ, necompetent, sens în care instanţa se desesizează, restituind cauza procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti.
În baza art. 145 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 139 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a dispus înlocuirea arestării preventive a inculpaţilor P.l.l. şi Ş.G.L. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei.
În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1)1 din acelaşi cod, a impus inculpaţilor ca pe durata măsurii preventive să respecte obligaţiile prevăzute de art. 145 alin. (1)1 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen. şi dispoziţiile prevăzute de art. 145 alin. (12) lit. c) şi e) din acelaşi cod.
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile prevăzute de art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
A dispus punerea în libertate a inculpaţi lor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă din 11 mai 2006 (P.l.l. şi nr. 179/UP din 11 mai 2006 (Ş.G.L.), emise de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
În cursul judecării apelului s-au depus, în circumstanţiere pentru inculpatul B.C.C.B., trei declaraţii extrajudiciare date de: l.Ş.S. (prietena acestuia), l.D.M. (vecin), M.R.Ş. (vecin) şi V.D.R. (prieten).
Pentru acelaşi apelant inculpat au mai fost depuse următoarele acte: contractul anual de studii, prin care se atestă că inculpatul B.C.C.B. este student la Universitatea S.H. - Facultatea de Relaţii Internationale şi adeverinţa din 6 decembrie 2007 - potrivit căreia acest inculpat a lucrat ca ospătar la SC A. SRL (filele 76 - 82 dosar apel).
În favoarea apelantului P.l.l. s-au depus declaraţii extrajudiciare date de martorii N.F., B.C.C., T.l. şi G.M., precum şi adeverinţa din 05 decembrie 2007 emisă de SC C.P.C. SRL şi „Caracterizarea" dată de Biroul Intervenţie Psihologică din cadrul Penitenciarului Spital Bucureşti - Jilava (filele 83 -88 dosar apel).
Apelantul inculpat D.M.A. a depus la dosar: adeverinţa din 07 ianuarie 2008 emisă de SC K.P.I. SRL - referitoare la faptul că acesta a îndeplinit funcţia de şofer de la 08 ianuarie 2007 şi o scrisoare de recomandare de la aceeaşi firmă (filele 193 -194 dosar apel).
În vederea audierii părţilor vătămate T.E. şi M.D., Curtea a solicitat informaţii de la I.N.E.P. şi a citat cele două părţi vătămate la următoarele adrese T.E. - oraşul Zimnicea, judeţul Teleorman; M.D. - municipiul Râmnicu Sărat, judeţul Buzău.
Instanţa de apel a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat, la 09 aprilie 2008 (filele 226 - 227) schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi în câte o infracţiune pentru fiecare, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a procedat la ascultarea inculpatului D.M.A. (la 10 aprilie 2008), în raport de împrejurarea că acesta a fost achitat de prima instanţă, pentru infracţiunea de complicitate la lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (3) C. pen.
Împotriva deciziei penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegala restituire a cauzei la procuror şi greşita înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaţilor Ş.G.L. şi P.I.I. de a nu părăsi ţara.
Prin Decizia penală nr. 2960 din 23 septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpaţii Ş.G.L., P.I.I., B.C.C.B. şi D.M.A.
A casat în totalitate Decizia recurată şi a trimis cauza în vederea continuării judecăţii la aceeaşi instanţă - Curtea de Apei Bucureşti.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor Ş.G.L. şi P.I.I.
S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii Ş.G.L. şi D.M.A. în suma de câte 100 lei, să fie suportat din fondul M.J.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 mai 2008, acordându-se termen pentru soluţionarea recursului la 24 iunie 2008 şi un termen intermediar la 16 mai 2008 pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive.
La termenul din 16 mai 2008 s-a dispus disjungerea soluţionării recursului procurorului cu privire la greşita restituire a cauzei la parchet, iar prin Decizia nr. 1714 din aceeaşi dată s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect dispoziţia instanţei de apel de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţi lor Ş.G.L. şi P.I.I. cu obligarea de a nu părăsi ţara, s-a casat în parte Decizia penală recurată numai în ceea ce priveşte această dispoziţie şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În motivele de recurs, parchetul a criticat Decizia penală recurată sub aspectul greşitei restituiri a cauzei la procuror.
Astfel, în cauză s-a constatat că organul care a efectuat cercetarea penală nu era competent, ca urmare a schimbării încadrării juridice care a avut loc prin hotărârea pronunţată de instanţa de apel.
Această instanţă a reţinut că, întrucât solicitarea de schimbare a încadrării juridice a fost formulată anterior finalizării cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel, nu ar fi incidenţă niciuna dintre excepţiile prev. de art. 332 alin. (1) C. proc. pen.
Din analiza celei de-a doua excepţii, se constată că ea devine incidenţă, întrucât nu prezintă relevanţă momentul la care procurorul formulează o cerere de schimbare a încadrării juridice, ci doar momentul la care instanţa schimbă încadrarea juridică dată faptei, pronunţându-se favorabil în privinţa solicitării.
În calea de atac a apelului, schimbarea încadrării juridice nu se poate realiza decât prin decizie, ca efect al admiterii apelului declarat de parchet sau de părţi. în atare situaţie, momentul la care are loc schimbarea încadrării juridice echivalează cu momentul pronunţării hotărârii, cercetarea judecătorească - în situaţia în care ea se desfăşoară şi în apel - fiind în mod evident finalizată.
Un alt aspect ce se impune a fi criticat se referă la împrejurarea că instanţa de apel a hotărât greşit restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bucureşti, cauza trebuind restituită procurorului care a întocmit actul de inculpare.
Faţă de motivele invocate s-a solicitat de către procuror casarea deciziei penale recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, menţinându-se starea de arest preventivă a inculpaţilor.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat, Înalta Curte a reţinut că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen. când s-a constatat, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.
Din examinarea dispoziţiilor legale invocate rezultă că, în ipotezele în care s-a constatat că actele de cercetare au fost efectuate de un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când această constatare are loc după începerea dezbaterilor sau când, în urma cercetării judecătoreşti, instanţă schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care competenţa revenea altui organ de cercetare.
În speţă, la termenul din 20 martie 2008, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, iar la termenul din 10 aprilie 2008, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a susţinut această cerere, inculpaţii, prin apărători punând concluzii şi cu privire la aceasta.
Prin Decizia recurată s-au admis apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi, s-a desfiinţat în totalitate hotărârea primei instanţe, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul menţionat anterior în considerentele prezentei decizii şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti.
În mod greşit instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 332 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen.
Întrucât reprezentantul parchetului a formulat această cerere de schimbare a încadrării juridice încă de la termenul din 20 martie 2008.
Pentru a fi incidente dispoziţiile legale invocate nu are relevanţă momentul la care s-a formulat o cerere de schimbare încadrării juridice, ci momentul când s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Dacă în cursul judecăţii în primă instanţă se poate dispune schimbarea încadrării juridice şi prin încheiere, anterior finalizării cercetării judecătoreşti, ipoteză în care sunt aplicabile disp. art. 33 alin. (1) teza I C. proc. pen., în calea de atac a apelului sau recursului, aceasta nu se poate realiza decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului/recursului declarat de procuror sau de părţi.
În această ipoteză devin aplicabile disp. art. 332 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen., iar cauza nu se mai restituie la organul competent a efectua cercetări pentru infracţiunile respective.
În baza Deciziei nr. 2960 din 23 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a reluat judecata apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii Ş.G.L., B.C.C.B. şi P.I.I.
Instanţa de apel a citat în mod repetat cele două părţi vătămate, în vederea audierii, la domiciliile cunoscute şi prin afişare la Consiliile Locale ale Sectorului 4 Bucureşti, precum şi cu mandate de aducere.
S-a luat act că mandatele de aducere ale celor două părţi vătămate nu au putut fi executate, deoarece persoanele respective erau plecate de la domiciliu, de câţiva ani.
Martorii audiaţi în faza de urmărire penală şi anume T.C., N.L., V.G. şi M.R.A. au fost citaţi de instanţa de apel în vederea audierii lor, inclusiv prin mandate de aducere. Potrivit proceselor - verbale întocmite de organele de poliţie, nici un martor nu mai locuia la domiciliul indicat de I.N.E.P.
În consecinţă, instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 327 alin. (3) C. proc. pen. şi a dispus citirea depoziţiilor date de aceşti martori în cursul urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat, prin apelul său, schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpaţi din infracţiunile deduse judecăţii prin rechizitoriu, pentru toţi inculpaţii, în câte o infracţiune prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpatul P.I.I. În motivarea apelului s-a arătat că infracţiunea de trafic de persoane a fost comisă de inculpaţi prin aceea că, racolarea celor două părţi vătămate s-a făcut prin violenţă, după care au fost cazate şi obligate să se prostitueze pentru inculpaţi, fiind lipsită de importanţă împrejurarea că părţile vătămate erau prostituate, din moment ce acestea nu şi-au manifestat dorinţa de a se prostitua in folosul inculpaţilor. Această stare de fapt este dovedită în principal cu declaraţiile celor două părţi vătămate, care se coroborează cu depoziţiile martorilor şi cu depoziţia inculpatului D.M. Referitor la individualizarea pedepselor s-a solicitat prin apelul parchetului ca toţi inculpaţii să primească pedepse mai severe, cu excepţia inculpatului P.I.I. pentru care pedeapsa aplicată de prima instanţă ar fi îndestulătoare, toate pedepsele urmând să fie executate în regim de detenţie.
Apelanţii inculpaţi B.C.C.B. şi P.I.I. au solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile de lipsire de libertate săvârşite împotriva părţilor vătămate, avându-se în vedere că cele două părţi vătămate aveau libertatea de a se deplasa în perioada în care se aflau în imobilul respectiv.
În ceea ce priveşte infracţiunile de proxenetism apelanţii inculpaţi B.C.C.B. şi P.I.I. a învederat că pedepsele aplicate pentru aceste infracţiuni sunt îndestulătoare.
Apelantul inculpat Ş.G.L. a solicitat în principal achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, în raport de comportarea sa cooperantă cu organele de anchetă.
Prin Decizia penală nr. 77 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1256 din 20 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 26.478/3/2006.
A fost desfiinţată, în integralitate, sentinţa penală nr. 1256 din 20 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală (Dosar nr. 26478/3/2006) şi, în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor:
1. Ş.G.L. - din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen. (două infracţiuni –partea vătămată T.E. şi M.D.) şi două infracţiuni prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1), lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege, în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2006 la 4 noiembrie 2008.
2. B.C.C.B. - din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen. (două infracţiuni - părţi vătămate T.E. şi M.D.) şi două infracţiuni prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege, în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin. (1), lit. a), b) C. pen. Pe durata executării pedepsei principale, baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2006 - 04 iunie 2007 (C.A.B. - Secţia l-a Penală - Decizia penală nr. 859 din 04 iunie 2007).
3. P.I.I. - din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (două infracţiuni - părțile vătămate T.E. şi M.D.) şi prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (două infracţiuni - părțile vătămate T.E. şi M.D.), în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., text de lege, în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani şi 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 864 alin. (1), cu aplicarea art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Pogoanele (Dosar nr. 732/2003), definitivă prin neapelare, cumulându-se această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2006 la 04 noiembrie 2008.
4. D.M.A. - din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 189 alin. (3) C. pen. (două infracţiuni - părțile vătămate T.E. şi M.D.) şi două infracţiuni prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. (aceleaşi părţi vătămate), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 text de lege, în baza căruia a fost condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 mai 2006 la 05 ianuarie 2007.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 790 lei (750+40) de la cei patru inculpaţi Ş.G.L., B.C.C.B., P.l.l. şi D.M.A., fiecare urmând să plătească câte 197,5 lei.
În baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţi.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi B.C.C.B. şi P.l.l. să plătească câte 450 lei cheltuieli judiciare statului (câte 225 lei pentru judecata în fond şi respectiv apel).
A fost obligat intimatul inculpat D.M.A. să plătească 225 lei cheltuieli judiciare statului, la judecarea cauzei în fond.
A fost obligat apelantul inculpat Ş.G.L. să plătească 875 lei cheltuieli judiciare statului (325 lei la judecarea fondului şi 550 lei la apel), din care 350 lei (150 lei fond+300 lei apel) onorariile avocaţilor din oficiu, se avansează din fondul M.J.
Instanţa de apel, examinând cauza în raport cu temeiurile şi cererile formulate în apelurile declarate de Parchet şi de inculpaţii B.C.C.B., P.I.I. şi Ş.G.L. şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, iar apelurile declarate de cei trei inculpaţi sunt nefondate.
S-a constatat că s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Astfel, în fapt a rezultat din probe că inculpaţii Ş.G.L., P.I.I., B.C.C.B. şi D.M.A. au stabilit un plan de recrutare a unor fete pe care să le constrângă, în orice mod, să se prostitueze în apartamentul lui Ş.G.L., iar banii obţinuţi să-i însuşească aceştia.
S-a reţinut că la data de 01 mai 2004, partea vătămată M.D. se afla în zona B.V. şi a fost observată de inculpatul D.M.A., care i-a propus să întreţină cu ea relaţii sexuale, cei doi înţelegându-se la suma de 80 lei RON, pentru 2 ore, după care partea vătămată a fost condusă la domiciliul lui Ş.G.L., aflat pe B-dul C.B. În acest apartament, după ce partea vătămată a întreţinut raport sexual cu inculpatul D.M.A., aceasta a vrut sa plece, moment în care inculpatul Ş.G.L. i-a interzis acest lucru, obligând-o să rămână, spunându-i că din acest moment va rămâne definitiv în locuinţa sa, unde va practica prostituţia şi „va produce pentru el".
Pentru a-i înfrânge voinţa de a pleca, inculpatul Ş.G.L. a lovit-o şi a ameninţat-o să nu se mai împotrivească dispoziţiilor sale. A doua zi, inculpatul Ş.G.L., împreună cu prietenul său B.C.C.B., s-au deplasat la domiciliul celei de-a doua părţi vătămate T.E., aflat pe str. T., sector 4, cu care vorbise la telefon anterior, anunţul acestuia fiind obţinut din ziarul A.T. Aici, partea vătămată T.E. i-a proftit în casă şi imediat, fără nici o explicaţie, inculpatul B.C.C.B. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în faţă, iar inculpatul Ş.G.L. a dus-o pe aceasta în dormitor, i-au făcut acestea un bagaj sumar. Au luat un cuţit din bucătărie şi au prăsit împreună locuinţa. Inculpatul P.I.I. i-a aşteptat pe cei doi inculpaţi, care au ieşit cu partea vătămata T.E., în scara blocului şi toţi s-au deplasat cu un taxi la domiciliul inculpatului Ş.G.L. de pe B-dul C.B.
Cele două părţi vătămate, au fost duse în aceeaşi seară, pentru a practica prostituţia, iar banii au fost încasaţi de inculpaţi.
Partea vătămată T.E. a întreţinut raporturi sexuale cu trei bărbaţi, preţul fiind stabilit de inculpatul Ş.G.L., de câte 150.000 lei fiecare.
Partea vătămată M.D. a întreţinut raporturi sexuale cu patru persoane, banii fiind de asemenea încasaţi de Ş.G.L., după care i-a împărţit cu ceilalţi trei coinculpaţi.
În aceste împrejurări, partea vătămată T.E., i-a spus inculpatului D.M.A. împrejurările în care a fost luată de la domiciliul ei şi obligată să stea la domiciliul inculpatului Ş.G.L., însă acesta nu a reacţionat în nici un fel.
În perioada 02 mai 2006 - 11 mai 2006, cele două părţi vătămate au întreţinut raporturi sexuale cu mai multe persoane, urmare anunţurilor publice făcute de Ş.G.L. în unele ziare centrale sau cu clienţi procuraţi de inculpaţi, banii obţinuţi fiind împărţiţi de aceştia.
Părţile vătămate au fost eliberate la 10 mai 2007, de organele de poliţie, urmare unor mesaje trimise de partea vătămată T.E. pe telefonul concubinului său.
Această stare de fapt rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor.
Partea vătămată T.E. a declarat ca inculpaţii Ş.G.L. şi B.C.C.B. au lovit-o, au ameninţat-o cu un cuţit, în locuinţa sa, apoi au transportat-o cu un taxi în care se mai aflau două persoane la domiciliul lui Ş.G.L., unde acest inculpat împreuna cu inculpaţii P.I.I. şi B.C.C.B. au obligat-o să se prostitueze.
Această parte vătămată a mai precizat că inculpaţii au ameninţat-o că dacă fuge „va suferi traume", iar inculpatul Ş.G.L. o agresa zilnic pe cealaltă parte vătămată M.D.
Cealaltă partea vătămată M.D. a declarat că în locuinţa lui Ş.G.L. a fost sechestrată de acesta şi inculpatul P.I.I. şi a fost lovită în cap cu un scaun.
Din declaraţia acesteia rezultă câ atât ea cât şi cealaltă parte vătămată erau ţinute împotriva voinţei lor, iar inculpatul D.M.A. era prezent când inculpatul Ş.G.L. a lovit-o şi i-a spus că va fi obligată să se prostitueze în folosul lor.
Declaraţiile celor două părţi vătămate sunt confirmate de depoziţiile martorei M.R.A., care a relatat că partea vătămată T.E. prezenta urme de lovituri multiple în momentul în care această parte vătămată a fost adusa în locuinţa inculpatului Ş.G.L. Această martoră a mai relatat că partea vătămată M.D. era deseori lovită şi la un moment dat, era de faţă şi inculpatul D.M.A.
Martora a precizat că inculpaţii Ş.G.L. şi P.I.I. au încuiat uşa locuinţei şi i-au spus martorei să aibă grijă ca partea vătămată M.D. să nu fugă.
De asemenea, martorul B.E. a relatat că cele două părţi vătămate erau supravegheate în permanenţă de inculpaţi, erau ameninţate, speriate şi obligate să întreţină relaţii sexuale, iar cel care asigura transportul celor două părţi vătămate, în locurile în care erau silite să se prostitueze, era inculpatul D.M.A.
Instanţa de apel a reţinut că starea de fapt expusă mai sus este confirmată şi de inculpatul D.M.A., care a arătat că a fost prezent în momentul în care inculpatul Ş.G.L. a lovit-o pe partea vătămată M.D. cu pumnul în coaste şi i-a comunicat că va rămâne în locuinţa sa şi se va prostitua pentru el.
În raport de această stare de fapt, s-a reţinut că încadrarea juridică din rechizitoriu şi reţinută şi în hotărârea primei instanţe, dată faptelor săvârşite de cei patru inculpaţi este eronată, în raport de prevederile art. 12 din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Astfel, această lege specială, prevede în art. 12 următoarele: „Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primire unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".
S-a reţinut că, în aceste sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia penală nr. 16 din 19 martie 2007, a stabilit că: "distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 şi respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertate de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurarea licită a mijloacelor de existentă".
De asemenea, prin Decizia penală nr. 49 din 04 iunie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -SECŢIILE UNITEa statuat că traficul de persoane, incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi timp, constituie o infracţiune unică în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.
În consecinţă, instanţa de apel a constatat că cei patru inculpaţi au săvârşit fiecare câte o infracţiune de trafic de persoane, în formă calificată, prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. 2 lit. a) (de mai multe persoane împreună) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată (art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) şi pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile reţinute în rechizitoriu şi pentru care au fost condamnaţi de instanţa de fond.
La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanţa de apel a luat în consideraţie gradul de pericol social concret al infracţiunii de trafic de persoane, împrejurările reale în care faptele au fost săvârşite, asupra a două părţi vătămate, în mod repetat, de patru inculpaţi, constrângerile materializându-se în violenţe numeroase şi ameninţări. De asemenea, a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, dintre ei numai inculpatul P.I.I. este recidivist (art. 37 lit. a) C. pen.), în raport de împrejurarea că acest inculpat a fost condamnat anterior (prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Pogoanele) la 9 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen.
Pe baza acestor criterii, instanţa de apel i-a condamnat pe inculpaţii Ş.G.L. şi B.C.C.B. la câte o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, în raport de participaţia egală la comiterea faptelor şi atitudinea procesuală parţial sinceră, în sensul că au contestat că părţile vătămate ar fi fost constrânse să se prostitueze în folosul lor, ci au făcut-o benevol.
Referitor la inculpatul D.M.A. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă egală cu limita minimă prevăzută de lege (5 ani închisoare), având în vedere contribuţia redusă la comiterea faptelor (a asigurat transportul) şi poziţia procesuală, parţial sinceră.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.I.I., s-a dispus condamnarea la o pedeapsă (7 ani şi 3 luni închisoare) peste limita minimă prevăzută de lege, în raport de împrejurarea că acesta este recidivist şi a avut o poziţie centrală în grupul infracţional şi o comportare nesinceră în cursul procesului penal, ceea ce denotă că pentru reeducarea sa este necesară o pedeapsă mai aspră decât ale celorlalţi inculpaţi. Faţă de acest inculpat, s-a făcut aplicarea art. 864 alin. (1) C. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată sub supraveghere a pedepsei anterioare de 9 luni închisoare, pe care a alăturat-o la pedeapsa din prezenta cauză, rezultând în final o pedeapsă de 8 ani închisoare pe care o va executa acest inculpat.
Instanţa de apel a constatat că nu pot fi reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante.
S-a reţinut că prin faptele lor, de a sechestra şi exploata cele două femei, inculpaţii au demonstrat că sunt nedemni de a avea dreptul să aleagă sau să fie aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, şi nici să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, făcând aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termenul legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii.
Prin recursul declarat de parchet au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 171 C. proc. pen., Decizia fiind criticată sub aspectul agravării situaţiei inculpatului P.I.I. de către instanţa de control judiciar şi al omisiunii aplicării disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu privire la infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpatului D.M.A., asupra ambelor părţi vătămate.
Recurentul inculpat Ş.G.L., prin motivele de recurs formulate, a criticat încadrarea juridică a faptei dată de instanţa de apel, susţinând că încadrarea corectă este cea reţinută de instanţa de fond, precum şi individualizarea pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recurenţii inculpaţi B.C.C.B., P.I.I., prin motivele de recurs formulate, au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen., susţinând că instanţa de control judiciar nu a administrat probe necesare pentru aflarea adevărului, respectiv audierea martorilor şi a părţilor vătămate, ambele instanţe aflându-se într-o o gravă eroare de fapt, întrucât au reţinut vinovăţia acestora fără a exista elemente apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, astfel că se impune achitarea, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
De asemenea, au criticat ambele hotărârii sub aspectul individualizării pedepselor, susţinând că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege şi aplicarea faţă de inculpatul B.C.C.B. a disp. art. 861 C. pen.
Recurentul inculpat D.M., prin motivele de recurs formulate, a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 şi 14 C. proc. pen., susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la probele administrate, care erau de natură să releve nevinovăţia sa, în cauză fiind încălcate principiile oralităţii şi contradictorialităţii, pedeapsa aplicată fiind greşit individualizată, întrucât nu au fost reţinute circumstanţe atenuante, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special şi aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele următoare:
Criticile formulate de parchet sunt întemeiate. Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 372 C. proc. pen., care prevăd că instanţa de apel nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.
În prezenta cauză, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1256 din 20 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, astfel cum a fost formulat în scris, nu l-a vizat şi pe inculpatul P.I.I., iar prin motivul invocat oral de reprezentantul parchetului, în favoarea inculpaţilor, s-a criticat încadrarea juridică dată faptelor, considerându-se că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În consecinţă, prin Decizia atacată, dispunând condamnarea inculpatului P.I.D. pentru infracţiunea menţionată (ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor, reţinută prin rechizitoriu şi sentinţă), la o pedeapsă mai mare (respectiv 7 ani şi 3 luni închisoare şi o pedeapsă complementară de 3 ani, faţă de pedeapsa de 7 ani şi o lună închisoare şi o pedeapsă complementară de 2 ani, cât a stabilit instanţa de fond), instanţa de control judiciar a agravat, în mod nelegal, situaţia acestui inculpat.
De asemenea, Decizia instanţei de apel este nelegală şi sub aspectul încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.M.
Întrucât şi în privinţa acestui inculpat, instanţa de control judiciar a constatat că încadrarea juridică dată prin rechizitoriu şi prin hotărârea primei instanţe este greşită şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, reţinând în considerente - în conformitate cu dispoziţiile Deciziei nr. 49 din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - că aceasta a fost săvârşită în formă continuată, în mod nelegal în dispozitivul deciziei s-a omis reţinerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Motivele de recurs invocate de inculpaţi sunt neîntemeiate.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate T.E. si M.D., ale martorilor M.R.A., B.E., V.G. şi N.L. dovedesc că faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.A. au fost judicios stabilite, pronunţându-se în mod corect condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât cei patru inculpaţi le-au recrutat pe părţile vătămate, le-au transportat şi prin ameninţare şi violenţă le-au constrâns să întreţină relaţii sexuale, banii fiind însuşiţi de inculpaţi.
Astfel, nu este întemeiată solicitarea inculpaţilor B.C.C.B. şi P.I.I. de achitare, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în baza cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc., întrucât soluţia de condamnare este fundamantată de probe certe, legal administrate.
De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica invocată de recurenţii inculpaţi referitoare la neaudierea în apel a părţilor vătămate şi a martorilor M.R.A., T.C., N.L., V.G., având în vedere că, aşa cum rezultă din actele dosarului, instanţa de apel a efectuat suficiente demersuri pentru aducerea la instanţă a acestora, iar la termenul când s-a judecat cauza, respectiv 12 martie 2009, apărătorii inculpaţilor au solicitat instanţei să ia act de imposibilitatea ascultării martorilor şi a părţilor vătămate şi să facă aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut corect că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc, atât obiectiv cât şi subiectiv, conţinutul incriminator al infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind neîntemeiată critica inculpatului Ş.G.L. în sensul că încadrarea corectă este cea reţinută de instanţa de fond, întrucât probatoriul relevă că racolarea părţilor vătămate s-a făcut prin violenţă, fiind nesemnificativă împrejurarea că acestea erau prostituate, atâta timp cât au fost constrânse să practice prostituţia în folosul inculpaţilor.
În Decizia atacată instanţa de apel a analizat cererile inculpaţilor, mijloacele de probă şi apărările formulate cu privire la infracţiunile deduse judecăţii, în motivarea deciziei fiind argumentată convingător vinovăţia inculpaţilor, instanţa făcând referire şi trimitere concretă la mijloacele de probă, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. invocat de inculpaţii B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.
Înalta Curte nu poate admite nici solicitarea inculpaţilor de reindividualizare a pedepselor stabilite de instanţa de apel, în sensul reducerii cuantumului pentru toţi inculpaţii şi dispunerii suspendării executării sub supraveghere pentru inculpaţii B.C.C.B. şi D.M., întrucât, cu excepţia pedepsei aplicată inculpatului P.I.D., al cărei cuantum a fost majorat nelegal, prin agravarea situaţiei acestuia în propria cale de atac, cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare au fost judicios stabilite, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind de natură să realizeze scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., apreciindu-se corect că, în raport de natura şi gravitatea faptelor deduse judecăţii, de modalitatea concretă de săvârşire a acestora, nu se pot reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.
Recursul este însă fondat, sub aspectul individualizării pedepselor, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât instanţa de apel a aplicat greşit inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege, prev. de art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.
Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, în raport şi cu Decizia C.E.D.O. pronunţată în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, interdicţia exercitării de către inculpaţi a dreptului de a alege nu este proporţională şi justificată, impunându-se înlăturarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii Ş.G.L., B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va casa, în parte, Decizia atacată şi rejudecând, pentru recurentul intimat inculpat P.I.I. se va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., de la 7 ani şi 3 luni închisoare la 7 ani şi o lună închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei cu privire la latura penală a cauzei referitoare la inculpatul P.I.I., urmând ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 10 luni închisoare în loc de 8 ani închisoare, reducându-se de la 3 ani la 2 ani, pedeapsa complementară aplicată inculpatului.
Cu privire la inculpatul D.M.A., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în aceeaşi infracţiune, săvârşită în condiţiile formei continuate, reţinând şi disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menţinând pedeapsa aplicată acestui inculpat.
Pentru toţi inculpaţii se va înlătura interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., atât din conţinutul pedepsei complementare cât şi din conţinutul pedepsei accesorii.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii Ş.G.L., B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, Decizia atacată şi rejudecând:
I. Pentru recurentul intimat inculpat P.I.I. reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., de la 7 ani şi 3 luni închisoare la 7 ani şi o lună închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei cu privire la latura penală a cauzei referitoare la inculpatul P.I.I., urmând ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 10 luni închisoare în loc de 8 ani închisoare.
Reduce de la 3 ani la 2 ani, pedeapsa complementară aplicată inculpatului.
II. Cu privire la inculpatul D.M.A., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în aceeaşi infracţiune, săvârşită în condiţiile formei continuate, reţinând şi disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menţinând pedeapsa aplicată acestui inculpat.
III. Pentru toţi inculpaţii, înlătură interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., atât din conţinutul pedepsei complementare cât şi din conţinutul pedepsei accesorii.
IV. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ş.G.L. şi de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.A. se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 4188/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2076/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
---|