ICCJ. Decizia nr. 4231/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4231/2009
Dosar nr. 9830/1/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3705/91/2007, s-a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului M.N., în conformitate cu prevederile art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, impunându-se menţinerea, în continuare, a stării de arest.
Împotriva încheierii pronunţată la 8 decembrie 2009 de către Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs inculpatul M.N., solicitând casarea acestuia şi în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 10 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia penală, în dosarul nr. 3705/91/2007, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului M.N. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I, II din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (1), (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul a sprijinit un grup infracţional organizat, alături de alte persoane, în perioada iulie-august 2002.
Acelaşi inculpat a înlesnit traficarea persoanelor prin racolare, cazare şi transportul acestora în Italia, în traficul de persoane fiind antrenate inclusiv victime minore.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 6 mai 2009.
La termenul din 8 decembrie 2009, fixat pentru ca instanţa să se pronunţe asupra măsurii arestării preventive, instanţa de control judiciar, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive".
În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept – art. 148 lit. f) C. proc. pen. – care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, inculpatul, participând, alături de alţi inculpaţi, la iniţierea unui grup infracţional organizat, ce avea ca scop traficul de persoane, în această activitate infracţională fiind implicate şi victime minore, caracterul repetat al acestora corelat cu starea de recidivă, dar şi cu natura relaţiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva încheierii de şedinţă din 08 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 3705/91/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4223/2009. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 4232/2009. Penal → |
|---|
