ICCJ. Decizia nr. 53/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 53/2009
Dosar nr. 1196.9/103/2006
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 90/ P din 5 iunie 2008 a Tribunalului Neamţ, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţii R.S. şi S.G.A., din infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I, alin. (4) teza I şi teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 alin. (1) C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului R.S., la pedepse de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate G.M., D.E.,. G.M., G.A.M., D.G., D.T.l.; 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I, alin. (4) teza I şi teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate A.V., C.C., A.M. şi S.E.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.S., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive începând cu data de 17 octombrie 2006 şi până 05 iunie 2008.
Totodată, Tribunalul Neamţ a dispus condamnarea inculpatei S.G.A., la pedepse de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate G.M., G.M., C.M., D.E., G.A.M. şi D.G.; 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I, alin. (4) teza I şi teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate A.M. şi S.E.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei S.G.A. iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 19 iunie 2006 şi până 05 iunie 2008.
A fost condamnată inculpata S.M., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate C.M. şi D.E.
S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 16 noiembrie 2006 şi până la 25 ianuarie 2008.
A fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa de un an şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate G.M. şi G.A.M.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive începând cu data de 19 iunie 2006 şi până 17 decembrie 2007.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor R.S., S.G.A., S.M. şi S.l. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului, ca efect al confiscării speciale, sumele de bani obţinute prin săvârşirea infracţiuni lor.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, în perioada anilor 2002 - 2004, inculpaţii au racolat mai multe tinere între 17 şi 22 ani, iar majoritatea acestora au fost duse în Italia sub promisiunea că li se vor oferi locuri de muncă, dar în realitate au fost exploatate sexual.
Inculpatul R.S., zis „M.", a cunoscut-o pe inculpata S.G.A. în Italia şi împreună cu aceasta au hotărât să acţioneze în vederea recrutării unor tinere. În activitatea inculpatei S.G.A. au fost atraşi la un moment dat şi fraţii ei, S.l. şi S.M., precum şi alte persoane care au fost cercetate şi trimise în judecată. Printre aceste persoane se numără şi numiţii V.C.S., V.V. şi U.C.
Din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada de referinţă au fost recrutate spre a fi exploatate sexual în Italia, următoarele persoane vătămate: G.M., C.M., D.E., S.E., G.M., A.V., G.A.M., D.G., C.C., D.T.l. şi A.M. Astfel:
- partea vătămată G.M. a fost recrutată de către U.C. care ştia dificultăţile financiare ale părinţilor ei şi care i-a propus să meargă şi să lucreze în Italia. După ce a avut acceptul părţii vătămate, a dus-o în garsoniera în care inculpata S.G.A. avea stabilită locaţia fetelor recrutate spre a fi duse în Italia. Timp de două săptămâni, U.C. a depus diligente pentru a intra în posesia buletinului de identitate şi a certificatului de naştere necesare obţinerii paşaportului. Pe perioada în care au stat în garsonieră, atât ea cât şi celelalte victime au fost supravegheate de către inculpatul S.l. şi de V.V., iar când erau prezenţi, şi de inculpaţii S.G.A. şi V.C.S.;
- partea vătămată C.M. a fost recrutată de către V.C.S., acesta propunându-i să lucreze cu o nepoată de-a sa la un restaurant din Italia. Deplasarea în Italia s-a făcut cu un autoturism AUDI 80, condus de HG, însoţiţi de V.C.S. şi inculpata S.G.A. V.C.S. şi victima C.M. au coborât în oraşul Trento.
Pe timpul transportului, inculpata S.G.A. se înţelesese cu V.C.S. ca, a doua zi, ei să se întâlnească în oraşul Trento. Odată ajunşi, partea vătămată C.M. şi cu V.C.S. au dormit la nepoata acestuia, într-o garsonieră unde şi-a făcut apariţia, a doua zi, inculpata S.G.A. De la nepoata inculpatului, toţi trei au plecat şi s-au cazat la un hotel din Trento, unde au stat 2 - 3 zile, iar din discuţiile ce au fost între inculpata S.G.A. şi V.C.S., partea vătămată C.M. şi-a dat seama de ceea ce avea să se întâmple cu ea, respectiv că va fi vândută, pentru a fi obligată să se prostitueze. La părăsirea hotelului din Trento, după 2 - 3 zile au mers în Rimini unde partea vătămată C.M. a fost cazată de cei doi la un hotel, iar V.C.S. a însoţit-o pe inculpata S.G.A. la apartamentul pe care-l ocupa, cu chirie, împreună cu fraţii şi mama ei.
În ziua următoare, la camera de hotel pe care o ocupa partea vătămată s-au prezentat V.C.S. şi inculpata S.G.A., însoţiţi de inculpata S.M. Prezenţa şi a celei din urmă inculpate i-a întărit convingerea părţii vătămate că urma să fie vândută, în scopul obligării ei de a se prostitua.
Seara, V.C.S. a oprit autoturismul într-o zonă a oraşului în care era un cartier de blocuri, în locul respectiv inculpata S.G.A. fiind aşteptată de doi bărbaţi. Amândoi erau albanezi şi convenise cu ei să o vândă pe partea vătămată C.M. în scopul practicării prostituţiei, pentru suma de 2000 euro. După scurte discuţii pe care inculpata Ie-a avut cu cei doi albanezi, a mers şi a transmis părţii vătămate că, pentru o perioadă de timp, va rămâne în compania acestora.
În situaţia creată, partea vătămată a încercat să obţină sprijinul lui V.C.S., aşa cum o asigurase anterior. Acesta nu a reacţionat în nici un mod, fiind de acord cu cele petrecute, astfel că albanezii au dus-o pe partea vătămată la locuinţa lor unde a aflat că fusese cumpărată de ei cu suma de 2000 euro şi că trebuia să practice prostituţia. Timp de 2 săptămâni, unul din albanezi a scos-o în fiecare seară de la ora 19,00, obligând-o să se prostitueze până a doua zi dimineaţa;
- partea vătămată D.E. a fost racolată, cazată şi transportată în Italia, sub pretextul găsirii unui loc de muncă, în luna august 2003, de către inculpatele S.A.G. şi S.M. În Italia a fost vândută de inculpata S.M., prin intermediul unui cetăţean de etnie rromă, unor albanezi pentru suma de 5000 euro, în vederea practicării prostituţiei. Fapta a fost descoperită de organele de poliţie din judeţul Bihor, cu prilejul intrării în ţară a părţii vătămate D.E., la data de 12 ianuarie 2005;
- partea vătămată S.E., care nu împlinise vârsta de 18 ani, a fost racolată de inculpata S.A.G. şi transportată în Italia unde a fost aşteptată de inculpatul R.S. şi cazată la un hotel. Urmare a refuzului de a se prostitua, victima a fost agresată de inculpat, după care a fost vândută unui cetăţean albanez contra sumei de 5000 euro;
- inculpatul R.S. a cunoscut-o pe victima G.M. în incinta ştrandului din Piatra Neamţ, căreia i-a promis un loc de muncă în Italia unde a şi trimis-o cu microbuzul, fiind aşteptată în oraşul Bologna de inculpata S.A.G., ce era însoţită de un albanez. Victima a fost obligată să se prostitueze şi, timp de o săptămână, a obţinut pentru cetăţeanul albanez suma de 2000 euro;
- în luna ianuarie 2003, inculpatul R.S. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră, A.V. şi a încercat, împreună cu numitul M.D., să-i obţină paşaport însă nu au reuşit deoarece aceasta nu împlinise vârsta de 18 ani şi era necesar consimţământul părinţilor. Partea vătămată a fost cazată în mai multe locaţii, deoarece îi era frică de părinţi, după care a plecat acasă;
- partea vătămată G.A.M. s-a întâlnit în luna august 2003 cu inculpaţii S.A.G. şi S.l. şi aceştia i-au propus un loc de muncă în Italia, aceasta acceptând. Inculpata S.A.G. s-a ocupat de formalităţile de obţinere a paşaportului şi a trimis-o în Italia pe partea vătămată G.A.M. împreună cu partea vătămată D.G., cu un microbuz. Cele două părţi vătămate au fost aşteptate de inculpatul R.S. care Ie-a cazat pentru 2 zile la un hotel din oraşul Bologna. Între timp, a ajuns în Italia şi inculpata S.A.G. iar cele două părţi vătămate au fost vândute unor albanezi care, la rândul lor, le-au încredinţat spre supraveghere unei femei din Republica Moldova, fiind astfel nevoite să practice prostituţia timp de 2 luni;
- partea vătămată C.C. este minoră şi a fost recrutată în aceleaşi împrejurări ca şi victima A.V., respectiv în luna februarie 2004, la barul A. din Piatra Neamţ, de către inculpatul R.S. Acesta, împreună cu numitul M.D., a încercat să-i obţină paşaportul, timp în care victima a stat 4 zile la o pensiune din Piatra Neamţ, după care a plecat acasă, pentru că fiind minoră era nevoie de consimţământul părinţilor pentru a i se elibera paşaportul. În aceleaşi împrejurări a fost racolată şi partea vătămată majoră D.T.l., care aflând de intenţiile inculpatului R.S. de a o trimite în Italia pentru a se prostitua, a refuzat să mai facă demersuri pentru obţinerea paşaportului;
- partea vătămată minoră, A.M. a fost racolată şi cazată la locuinţa numitului U.C., care ulterior a predat-o inculpaţilor R.S. şi S.A.G. spre a fi dusă în Italia, unde urma să practice prostituţia. Cei doi inculpaţi au obţinut suma de 5000 Euro din vânzarea părţii vătămate către un albanez.
B. Împotriva acestei sentinţe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpaţii R.S. şi S.A.G.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ a criticat hotărârea instanţei de fond considerând cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor ca fiind prea mic şi pentru faptul că, în mod greşit, s-a dispus achitarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpaţii R.S. şi S.A.G., acesta a vizat cuantumul pedepselor aplicate şi modul de executare al acestora, respectiv apelantul R.S. a solicitat să se dispună suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 124 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate apelanţilor inculpaţi R.S. şi S.G.A. pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I, alin. (4) teza I şi teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu privire la cuantumul pedepsei rezultante; s-a desfiinţat sub acest aspect sentinţa şi, rejudecând în fond, s-au descontopit pedepsele rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate apelanţilor, inculpaţi în pedepsele componente, ce au fost puse în individualitatea lor, majorându-se apoi pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I, alin. (4) teza I şi teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 3 ani şi 6 luni la 4 ani închisoare pentru inculpatul R.S. şi de la 3 ani la 3 ani şi 6 luni pentru inculpata S.G.A.; s-a menţinut pedeapsa complementară aplicată şi s-a refăcut concursul de infracţiuni, stabilindu-se pedepsele rezultante de 4 ani şi, respectiv, 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, starea de arest a apelanţilor, inculpaţi R.S. şi S.G.A. cărora li s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, fiind obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul şi inculpaţii R.S. şi S.G.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea recursului parchetului au fost reiterate criticile din apel privind cuantumul redus al pedepselor şi greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cazurile de casate prevăzută de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recurentul, inculpat R.S. a invocat cazurile de casare prevăzută de art. 3859 pct. 9, 10, 17, 18 şi, în subsidiar, 14 C. proc. pen., pentru motivele dezvoltate oral la termenul la care au avut loc dezbaterile, astfel cum sunt prezentate în practicaua prezentei decizii.
La acelaşi termen, recurenta, inculpată S.G.A. a declarat că îşi retrage recursul.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:
1. Potrivit art. 38510 C. proc. pen., recursul trebuie motivat în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de recurs, sancţiunea nerespectării acestui termen constând în luarea în considerare doar a cazurilor care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în discuţie din oficiu.
În cauză, cum recursul inculpatului R.S. a fost motivat oral abia la termenul la care au avut loc dezbaterile, văzând şi prevederile art. 3859 alin. (3), Curtea nu se va examina critica formulată prin prisma cazului prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., ci doar a celor de la pct. 10, 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
2. Referitor la critica privind nepronunţarea pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., Înalta Curte, examinând hotărârea instanţei de fond, constată că s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice înainte de începerea dezbaterilor iar instanţa s-a pronunţat cu privire la încadrarea în drept a faptelor, arătând totodată motivat pentru ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, respectiv, părţile vătămate nu au cunoscut şi deci nu şi-au exprimat acordul în sensul că vor practica prostituţia.
În ceea ce priveşte activitatea instanţei de apel, s-a arătat că aceasta nu a analizat vinovăţia inculpatului şi nici încadrarea juridică dată faptelor, chiar dacă nu au existat critici în acest sens. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de apel, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., examinează cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, procedând la modificarea hotărârii atunci când identifică motive de nelegalitate sau netemeinicie. Împrejurarea că instanţa de apel nu trece în revistă toate motivele sub care examinează hotărârea fondului, atunci când le găseşte nefondate, nu înseamnă că acest examen nu a avut loc, ci ţine de tehnica redactării deciziei reliefarea acestui proces.
Ca atare, cum schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., a fost pusă în discuţie, însă a fost în mod corect respinsă, fiind motivată opţiunea instanţei, motivele de recurs ale inculpatului R.S. vizând nepronunţarea pe cererea de schimbarea a încadrării juridice sau încadrarea juridică greşită dată faptelor, sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
3. În ceea ce priveşte solicitarea aceluiaşi inculpat de a fi achitat pentru infracţiunea de trafic de persoane întrucât faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât instanţa de fond şi cea de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, 63 şi 69 C. proc. pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora şi vinovăţia inculpatului, pe baza datelor ce rezultă din declaraţiile date de părţile vătămate în faza de urmărire penală, în care au arătat în mod detaliat modul în care au fost racolate şi exploatate de către inculpaţi, declaraţii ce se coroborează cu cele ale martorilor audiaţi în cauză, respectiv U.C., V.V., V.C., D.M., ş.a., ce confirmă aspectele arătate de părţile vătămate. Împrejurarea că unele dintre părţile vătămate nu au mai putut fi audiate în instanţă, întrucât nu au fost găsite la domiciliu, nu lasă fără eficienţă declaraţiile date la urmărirea penală, întrucât probele nu au o valoare dinainte stabilită iar imposibilitatea readministrării unor probe în faţa instanţei nu înseamnă că acestea nu pot fi luate în considerare.
3. Referitor la motivul de recurs al parchetului ce vizează greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte apreciază că şi acesta este nefondat, atâta vreme cât existenţa grupului infracţional organizat, din care ar face parte inculpaţii, nu este susţinută de un probatoriu suficient, de natură să înfrângă prezumţia de nevinovăţie. Împrejurarea că inculpaţii nu au avut roluri prestabilite în desfăşurarea activităţii infracţionale, precum şi lipsa celelalte coordonate de loc şi timp, constituie impedimente majore la condamnarea inculpaţilor din prezenta cauză.
Plecând de la definiţia dată grupului infracţional organizat, astfel cum rezultă din chiar conţinutul normativ al art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, respectiv: grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, se poate observa că activităţile infracţionale desfăşurate de inculpaţii din prezenta cauză nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup". Aceasta întrucât nu sunt întrunite principalele caracteristici ale unui astfel de grup, respectiv: este structurat, adică presupune o structură internă, cu un lider care deţine conducerea şi respectiv forme de organizare internă; este compus din cel puţin trei persoane care au reprezentarea calităţii şi scopului grupului, precum şi a activităţii desfăşurate; activează pentru o anumită perioadă de timp, respectiv are stabilitate în timp; acţionează în mod coordonat, ceea ce presupune exercitarea rolului care revine liderului şi existenţa unui plan de acţiune, inclusiv repartizarea rolurilor şi sarcinilor pentru fiecare membru al reţelei; are un scop bine determinat, cunoscut şi asumat de către toţi membrii, ce constă în comiterea uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În concret, din situaţia de fapt reţinută chiar de instanţa de fond şi preluată de instanţa de apel nu reiese că inculpaţii erau organizaţi într-un grup ce presupunea un coordonator şi un plan precis de acţiune, cu roluri prestabilite pentru fiecare dintre membrii sau că aceştia au acţionat conştient, realizând că fac parte dintr-o grupare infracţională organizată ce avea ca scop traficul de persoane, ci că au acţionat în mod ocazional, iar trei dintre inculpaţi fac parte din aceeaşi familie, respectiv sunt fraţi şi s-au ajutat între ei, în sensul că inculpata S.G.A. avea o locuinţă în Italia unde aceştia puteau merge în vizită.
4. În ceea ce priveşte recursul parchetului, vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, în raport cu împrejurările săvârşirii faptelor, Curtea constată că şi acest motiv este neîntemeiat. Astfel, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin executarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, acestea fiind just individualizate în raport de pericolul social concret ce rezultă din modul de săvârşire a faptelor şi caracterul repetat al acestora, aspecte relevate în considerentele hotărârilor anterioare, dar şi din poziţia procesuală a inculpaţilor şi datele lor personale, lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpaţilor, poziţia procesuală sinceră, ce pledează pentru clemenţă din partea instanţei.
Totodată, pentru argumentele ce preced şi luând în considerare şi frecvenţă mare a faptelor de acest gen, ce relevă pericolul social generic pe care îl reprezintă pentru societate şi care impune o reacţie fermă din partea statului, concretizată în aplicarea unor pedepse cu funcţie de exemplaritate, privative de libertate, se va respinge recursul inculpatului R.S. ce vizează reducerea cuantumului pedepsei, constatând că aceasta este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi inculpatul R.S.
Totodată, văzând şi dispoziţiile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata S.G.A.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind pe intimaţii inculpaţi S.l., S.G.A., S.M. şi inculpatul R.S., precum şi pe cel formulat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 124 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
la act de retragerea recursului declarat de inculpata S.G.A.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R.S. şi S.G.A. durata arestării preventive de la 17 octombrie 2006 la 14 ianuarie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi R.S. şi S.G.A. la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi R.S. şi S.G.A. la plata sumei de câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300 lei pentru intimaţii inculpaţi S.I. şi S.M., se suportă, din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 559/2009. Penal → |
|---|
