ICCJ. Decizia nr. 549/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 549/2009
Dosar nr. 3828/89/2007
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 23 ianuarie 2008, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul I.T., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere. Conform art. 862 C. pen., a stabilit termen de încercare 5 ani.
Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
O copie a prezentei hotărâri, se va comunica la data rămânerii definitive, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui şi la Poliţia municipiului Huşi, judeţul Vaslui.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 1605 alin. (6) al C. proc. pen., cu referire la art. 1603 C. proc. pen., a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar dispusă prin Decizia penală nr. 878 din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.T. durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2007 la 18 decembrie 2007.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un făcăleţ la camera de corpuri delicte a instanţei înregistrat la poziţia 69/2007 în registrul de corpuri delicte.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în seara zilei de 8 septembrie 07, inculpatul I.T. a aplicat mai multe lovituri, cu o bucată de lemn, victimei I.R., fiul său, în urma cărora aceasta a decedat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de consemnare a denunţului oral, de întocmire a actelor premergătoare, de cercetare la faţa locului şi planşa foto, de reconstituire, cu declaraţiile martorilor U.G., I.M. şi C.E., cu raportul de expertiză medico-legală, precum şi cu interceptarea audio şi video a relatărilor inculpatului privind modalitatea de comitere a faptei.
Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 87 din 11 septembrie 2008, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinţei penale nr. 47 din 23 ianuarie 08 a Tribunalului Vaslui, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. şi a respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul I.T. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, solicitând admiterea pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că în mod greşit s-a făcut individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare.
A mai arătat că s-a acordat o prea mare eficienţă circumstanţelor atenuante, iar instanţa nu a ţinut cont de pericolul social al faptei, de modalitatea de săvârşire şi nici de persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârşirea acesteia, apreciind că se impune majorarea pedepsei aplicate cu executarea acesteia în regim de detenţie.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică, la stabilirea situaţiei de fapt, a încadrării faptei, dovedirii vinovăţiei inculpatului şi la stabilirea şi individualizarea judiciară a pedepsei, avându-se în vedere toate circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, respectiv istoricul violent al relaţiei dintre inculpat şi victimă, starea de tensiune generată de temperamentul său, toate acestea fiind însă de natură a determina reţinerea, în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa aplicării art. 76 alin. (2) C. pen., pe baza tuturor probelor administrate.
Cât priveşte cuantumul pedepsei şi modalitatea de individualizare a acesteia, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., Curtea constată că la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modul în care inculpatul a procedat, trecutul violent al victimei în raport de inculpat, întregul istoric al relaţiei dintre victimă şi părinţii săi, care în timp le-a generat acestora o stare permanentă de frică şi tensiune, circumstanţele personale ale inculpatului, care este o persoană în vârstă de 66 de ani, fără antecedente penale, pensionar, căsătorit, cu 2 copii majori, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată ca şi cuantum şi modalitate de executare, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul majorării acesteia, şi fără a fi necesară executarea în regim de detenţie.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 87 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul I.T.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 546/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 551/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
