ICCJ. Decizia nr. 408/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 408/2009
Dosar nr. 206/110/2005
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 619 din 11 decembrie 1987 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul C.R.(fiul lui I. şi M., născut la 10 martie 1954 în Gârleni, judeţul Bacău, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Gârleni) la 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat prevenţia.
S-a confiscat un ciocan. S-a luat act că V.M.A. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la : 950 lei daune materiale către partea civilă S.O.; 67,6 lei despăgubiri către Serviciul de Ambulanţă Bacău; 964 lei despăgubiri către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău; 9,6 lei despăgubiri civile către Spitalul Orăşenesc Buhuşi; câte 100 lei despăgubiri sub formă de prestaţie periodică lunară până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de 25 de ani şi la 2000 lei daune morale, ambele către partea civilă H.D.G.
Inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că victima HG se afla în relaţii de duşmănie cu inculpatul C.R., pentru o suprafaţă de teren de pe raza satului Pălădeşti comuna Gârleni, judeţul Bacău, în legătură cu care au avut conflicte.
În ziua de 22 septembrie 2005 în jurul orei 19 inculpatul ara cu tractorul terenul în litigiu în timp ce prin apropiere era HG
Acesta din urmă s-a dus la locuinţa sa din apropiere şi s-a înarmat cu o furcă şi o piatră, apoi s-a deplasat la locul unde inculpatul ara cu tractorul. Victima HG a aruncat cu o piatră înspre inculpatul care conducea tractorul şi a spart parbrizul acestuia. Piatra l-a lovit pe inculpat în zona capului. Apoi HG a spart două geamuri laterale ale tractorului cu coada furcii. Inculpatul C.R. a reuşit să ia din mâinile victimei coada furcii după care cu un ciocan pe care-l avea la îndemână în tractor a lovit victima în zona capului.
HG a fost transportat cu salvarea la Buhuşi apoi la Spitalul Judeţean Bacău unde la 27 septembrie 2005 a decedat.
Instanţa fondului reţine că raportul de constatare medico-legală nr. 3014/2005 al S.M.L. Bacău a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat leziunilor cerebrale grave, hematom intercerebral, contuzie cerebrală şi că între traumatism şi leziunile letale există legătură de cauzalitate directă.
Mai reţine instanţa fondului că inculpatul şi-a pierdut cunoştinţa în urma loviturii cu piatra ce i-a fost aplicată de victimă, astfel că a pierdut controlul tractorului care a intrat în vegetaţia forestieră din proximitatea locului incidentului. S-a mai motivat că în acest timp victima a lovit geamurile tractorului cu furca până ce partea metalică a furcii s-a rupt din coadă.
S-a arătat că atunci când inculpatul şi-a revenit, atacul victimei cu furca nu mai era actual, astfel că în cauză acţiunea inculpatului nu mai poate căpăta semnificaţia unei apărări legitime. Instanţa a motivat că „agresiunea extrem de violentă a victimei" trebuie considerată ca un act provocator care i-a produs o tulburare puternică inculpatului; că inculpatul a lovit victima cu ciocanul după ce a coborât din tractor.
Instanţa fondului reţine că C.R. posedă şi el certificat medico-legal din care rezultă că leziunea suferită de el a necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
S-au indicat în conţinutul expunerii următoarele mijloace de probă : procesele verbale de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, rapoartele de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor Ş.C.G., C.M., HG, L.M., declaraţiile părţilor civile V.M.A., S.O. şi declaraţiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei instanţa fondului a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) iar coborârea acesteia sub limita minimă s-a făcut urmare aplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. a) C. pen.
S-a motivat rezolvarea acţiunilor civile în baza art. 998 şi art. 999 C. civ.
Prin Decizia penală nr. 97/A din 2 iulie 2008, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului împotriva sentinţei pe care a desfiinţat-o în parte şi în rejudecare a înlăturat dispoziţiile art. 76 lit. a) C. pen. aplicând prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. A înlăturat dispoziţia privind confiscarea specială a ciocanului cu privire la care a dispus restituirea către inculpat, şi a schimbat aplicarea art. 64 lit. a) C. pen. cu art. 64 lit. a teza a II-a C. pen. A menţinut restul dispoziţiilor.
În reţinerea situaţiei de fapt instanţa apelului a stabilit că inculpatul a lovit victima cu coada furcii cu care iniţial victima a atacat inculpatul şi nu cu ciocanul cum a stabilit instanţa fondului.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.R.
În recursul său inculpatul critică Decizia pentru faptul că instanţa nu a administrat o probă legal admisă şi nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru inculpat respectiv aceea a efectuării unor expertize medico-legale la I.M.L. Iaşi pentru a stabili dacă există sau nu legătură de cauzalitate între moartea victimei şi traumatismul cerebral suferit de acesta şi dacă discernământul inculpatului a fost afectat pe moment de pierderea cunoştinţei determinată de lovirea cu piatra în cap de către victimă, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Pe de altă parte inculpatul a criticat hotărârile pronunţate pentru că în cauză s-ar fi comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
S-a motivat că în cursul procesului penal în faza de urmărire penală şi sesizarea instanţei s-a reţinut că inculpatul a lovit victima cu o bară metalică (levier); la judecata în fond instanţa a reţinut că inculpatul a lovit victima cu un ciocan; la judecata în apel instanţa a reţinut că inculpatul a lovit victima cu coada unei furci.
Faţă de variantele diferite ale comiterii faptei de către inculpat pe care fiecare etapă a procesului penal – urmărire penală, judecata în fond, judecata în apel – le reţine, recurentul relevă gradul ridicat de probabilitate a situaţiei de fapt în baza căruia a fost condamnat.
Prin urmare, susţine că în mod greşit s-a reţinut că acţiunile sale sunt determinante în ce priveşte decesul victimei. Pe de altă parte recurentul solicită ca în baza actelor dosarului să se constate că el a acţionat în legitimă apărare, cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Recursul este fondat pentru următoarele motive:
Din examinarea rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău rezultă că inculpatul C.R. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În actul de sesizare a instanţei în mod sumar, fără o analiză temeinică a probelor se reţine că victima HG în duşmănie cu inculpatul în ziua de 22 septembrie 2005 s-a înarmat cu o coadă de furcă şi l-a atacat pe inculpat distrugând parbrizul tractorului în care se afla – geamurile laterale ale acestuia – şi l-a lovit în cap cu piatra. Inculpatul a luat coada de furcă din mâinile victimei după care cu un levier din tractor a lovit victima în cap. La 27 septembrie 2005 aceasta a decedat.
Redarea stării de fapt, nu este de natură să ilustreze dinamica evenimentului, acţiunile concrete ale părţilor în cadrul incidentului.
Propoziţia „Inculpatul C.R.a reuşit să ia coada de furcă din mâna numitului HG, după care cu un levier din tractor a lovit victima în zona capului", reduce la esenţă fapta dedusă judecăţii.
Nu este limpede însă dacă inculpatul a coborât din cabina tractorului şi cu un levier pe care l-a luat din acea cabină a lovit victima pe care o dezarmase sau dacă aflat în cabina tractorului, după ce a luat coada de furcă din mâna victimei, a lovit din cabină cu un levier în capul victimei.
Instanţa fondului a reţinut „în pofida activităţii de urmărire penală sumare"(f. 26 verso dosar tribunal) o stare de fapt mai detaliată aşa cum s-a arătat la începutul prezentei expuneri.
Martora V.M.A. concubina victimei care are cu victima un copil minor – H.D.G.– a declarat că în ziua de 22 septembrie 2005 ora 19,20 victima s-a întors acasă în stare de ebrietate.
L-a văzut pe inculpat arând cu tractorul terenul din apropiere.
Martora arată că „simplu fapt de a se afla în stare de ebrietate l-a făcut să se enerveze în aşa fel încât a mers să ia o furcă din curte să-l omoare pe C." Martora declară că a încercat să-l oprească însă având în vedere că victima era o persoană corpolentă de circa 130 kg, foarte violentă când consuma alcool nu a reuşit. Mai arată că victima înarmată cu furca a mai luat şi o piatră mare în mână şi s-a apropiat pe furiş de zona unde inculpatul ara terenul. Victima s-a ascuns apoi după un pom şi când inculpatul s-a apropiat cu tractorul a aruncat cu piatra în parbrizul tractorului după care s-a repezit cu furca, a spart gemurile portierei tractorului şi a încercat să deschidă o portieră şi „să bage furca în C." Martora declară că victima a lovit cu furca până ce partea metalică s-a rupt.
A văzut victima dezechilibrându-se şi căzând şi pe inculpat coborând din tractor, luând coada furcii şi părăsind în grabă locul.
Martora declară că nu l-a văzut pe inculpat să fi lovit victima care de altfel a plecat pe picioare la domiciliul din apropiere luând cu sine şi partea metalică a furcii. Martora apreciază că victima s-ar fi putut lovi la cap în cădere (f. 57 dosar tribunal).
Martorul C.M, declară că a asistat personal la consumarea conflictului. A văzut victima înjurând prin curtea locuinţei sale şi înarmându-se cu o furcă cu două coarne după care s-a îndreptat spre locul unde era inculpatul. Martorul arată că victima a aruncat cu „pietroiul" în parbrizul tractorului după care a spart cu furca „toate geamurile de la tractor" încercând să-l lovească pe inculpat până ce partea metalică a furcii s-a rupt. În acel moment inculpatul a sărit din tractor iar victima căuta „ceva pe jos". Precizează că n-a văzut că inculpatul să fi lovit victima. Mai declară că s-a apropiat de tractor după ce victima a plecat acasă şi a văzut că inculpatul era plin de sânge care-i curgea şiroaie din zona capului. Susţine că inculpatul i-a spus că fusese lovit de victimă în cap cu o piatră şi că l-a ajutat să demonteze plugul de la tractor cu ajutorul unei chei şi a unui ciocan care ulterior a fost ridicat de organele de poliţie. Mai declară martorul că a putut vedea cabina tractorului distrusă şi plină de urme de sângerare, şi că la declanşarea atacului victimei asupra inculpatului, acesta din urmă a cerut ajutor însă martorul nu a avut curajul să se apropie deoarece victima era atât de violentă încât „nu te puteai apropia" de aceasta. Susţine că la urmărirea penală organele de anchetă au făcut presiuni asupra lui (f. 59 dosar tribunal).
Şi martorul L.M. declară că a auzit victima înjurând prin curtea locuinţei sale în preambulul conflictului şi că a văzut-o pe concubina victimei încercând s-o oprească în timp ce ieşea din curte înarmată cu o furcă îndreptându-se spre inculpatul care ara terenul din apropiere. Mai susţine martorul că organele de anchetă nu au consemnat la urmărirea penală aceste împrejurări pe care le-a relatat. Acelaşi martor relatează că a văzut victima de la 30-35 metri când a aruncat cu un pietroi în tractor, apoi a spart geamurile portierelor plimbându-se în jurul tractorului şi ţipând „te omor, până aici ţi-a fost".
Martorul l-a văzut apoi pe inculpat sărind din tractor, dar nu a văzut că acesta să agreseze victima care nu prezenta urme de violenţă (f. 60 dosar tribunal).
Martorul S.C.B declară (f. 74 dosar tribunal) că în ziua conflictului se afla în apropierea locului faptelor unde ara un teren. Inculpatul s-a apropiat de el fugind. Prezenta urme de loviri şi sânge la cap despre care a afirmat că i-au fost produse de HG care l-ar fi lovit cu o piatră. Mai declară martorul că tractorul inculpatului era „intrat într-un copac" şi că l-a tractat cu propriul tractor. A putut să observe că toate geamurile tractorului inculpatului erau sparte.
Martora R.E. declară la instanţa fondului (f. 123 dosar tribunal) că a văzut victima lovind geamurile tractorului inculpatului până ce furca s-a rupt. A arătat că victima strica la inculpat că o să-l omoare. La intervenţia martorei care i-a cerut victimei să se oprească, victima a ameninţat-o că o va lovi şi pe ea cu furca.
Martora mai declară că l-a văzut pe inculpat sărind din tractor, după care a luat ceva de jos „probabil un lemn, probabil coada furcii" şi a fugit cu ea în mână.
Martora susţine că inculpatul era plin de sânge pe faţă.
Acestea sunt probele esenţiale cu privire la starea de fapt administrate în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa fondului.
Cu prilejul cercetării judecătoreşti Comisia de avizare de la I.M.L. Iaşi a concluzionat că raportul de expertiză medico-legală este corect că între leziunile decelate şi moartea victimei există legătură cauzală (f. 185).
În baza acestor probe pe care de altfel le-a invocat în cuprinsul hotărârii fără a le analiza în mod detaliat Tribunalul a rezumat că victima l-a atacat pe inculpat cu o coadă de furcă, a spart geamurile cabinei tractorului, la lovit cu o piatră în cap pe inculpat care şi-a pierdut cunoştinţa şi prin urmare şi controlul tractorului care a intrat în vegetaţia forestieră din apropiere.
Instanţa fondului a conchis că după ce inculpatul şi-a revenit iar atacul victimei cu furca nu mai era actual şi prin urmare nu se afla în legitimă apărare ci în stare de tulburare puternică provocată de atacul victimei, inculpatul a coborât din cabina tractorului cu un ciocan cu care a lovit în capul victimei. Lovitura a provocat victimei o leziune profundă şi în cele din urmă moartea. Mai reţine instanţa ca element de fapt în dovedirea vinovăţiei inculpatului, împrejurarea că pe ciocan s-au găsit urme de sânge.
S-a concluzionat că este dovedit „dincolo de orice îndoială rezonabilă că autorul lovirii active a victimei este inculpatul".
Curtea de Apel Bacău, care a soluţionat apelul inculpatului a admis prin încheierea din 26 februarie 2008 cererea acestuia de efectuare a unei expertize medico-legale de către I.M.L. Iaşi care să stabilească dacă leziunile suferite de victimă pot proveni din aplicarea unei lovituri cu un levier sau prin cădere şi lovire a victimei de un corp dur (portiera unui tractor, levier, ciocan) şi dacă există legătură de cauzală între traumatismul cerebral dreapta şi decesul victimei.
Ulterior prin încheierea din 8 aprilie 2008 Curtea de Apel Bacău a revenit asupra dispoziţiei de efectuarea expertizei medico-legale de către I.M.L. Iaşi, apreciind că acesta a răspuns la obiectivele stabilite în cursul judecării la fond şi prin adresa din 12 martie 2008 (f. 64 dos. C. apel.) potrivit căreia morfologia leziunilor traumatice parietale stângi pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu obiect contondent, probabil levier, fără a avea criterii absolute de excludere a celorlalte obiecte contondente.
Prin aceeaşi încheiere Curtea de Apel Bacău a dispus avizarea actelor medico-legale efectuate deja în cauză de către Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.N.M.L.M.M. Bucureşti care urma să răspundă dacă leziunile victimei în zona parietal stângă pot proveni de la aplicarea unei loviri cu un levier, ciocan sau puteau fi produse prin cădere şi lovire de un corp dur (portiera unui tractor).
Institutul Naţională de Medicină Legală – Comisia Superioară de Medicină Legală – a avizat la 13 iunie 2008 (f. 97 dosar C. apel) şi a aprobat avizele emise de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.M.L. Iaşi cu precizarea că se exclude producerea leziunilor prin lovire cu un ciocan.
Aşa cum s-a mai arătat în cuprinsul prezentei expuneri Curtea de Apel Bacău a reţinut aceeaşi situaţie de fapt exceptând obiectul cu care inculpatul ar fi lovit în cap victima. Astfel instanţa apelului, reţine că obiectul contondent folosit de inculpat la lovirea victimei ar fi fost coada furcii şi nu ciocanul cu privire la care de altfel a şi înlăturat măsura confiscării luată de instanţa fondului, dispunând restituirea acestuia către inculpat.
Înalta Curte observă, în raport de actele şi lucrările dosarului că primul motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. invocat de inculpat nu este fondat.
Din punct de vedere medico-legal instanţele au făcut demersurile legale, actele medico-legale fiind avizate de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală în componenţa a 13 profesori universitari.
În esenţă Avizul Comisiei cu nr. E1/4349/2008 din 13 iunie 2008 (f. 97 C. apel) exclude că leziunile constatate prin raportul de constatare medico-legală al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bacău (f. 26-29 u.p.) respectiv plaga contuză parietală stângă profundă până la os, plaga muşcată a vârfului limbii, hematom intercerebral corticalizat temporal drept parţial evacuat, contuzie cerebrală temporal dreapta au fost produse prin lovire cu ciocanul.
Prin urmare instanţa apelului a finalizat administrarea probelor cu caracter medico-legal motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. nefiind fondat.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3851 pct. 18 C. proc. pen., este fondat.
În mod corect instanţa fondului a apreciat că procurorul a efectuat o urmărire penală sumară. Această deficienţă a corectat-o la cercetarea judecătorească prin audierea amănunţită a martorilor ale căror depoziţii au fost redate mai sus.
Înalta Curte observă însă că instanţa de fond şi de apel nu au făcut o interpretare temeinică a probelor.
Astfel, probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor care se coroborează cu declaraţiile inculpatului converg spre concluzia potrivit căreia în seara de 22 septembrie 2005 victima, o persoană corpolentă de cca. 130 kg, în stare de ebrietate, fără motiv întemeiat a declanşat un atac violent asupra inculpatului. Atacul a fost purtat de victimă înarmată cu o furcă de fier fixată în coadă de lemn şi cu o piatră. Victima s-a exprimat verbal că vrea să-l omoare pe inculpat. A spart geamurile tractorului cu furca şi l-a lovit pe inculpat cu piatra în cap – instrument apt de a ucide – determinând pierderea cunoştinţei acestuia.
Modul cum victima a iniţiat, dezvoltat şi desfăşurat agresiunea susţine concluzia potrivit căreia aceasta era hotărâtă să suprime viaţa inculpatului.
Nici una din declaraţiile martorilor oculari nu relevă că inculpatul ar fi lovit victima. Cu privire la acest aspect actul de sesizare reţine că inculpatul a lovit victima cu un levier; prima instanţă reţine că inculpatul a lovit victima în cap cu un ciocan; instanţa de apel reţine că inculpatul a lovit victima încap cu o coadă de furcă cu care victima se înarmase. Având în vedere lipsa unor probe certe cu privire la acest aspect concluziile actului de sesizare şi ale instanţelor rămân îndoielnice.
Relativ la posibilitatea ca inculpatul să fi lovit victima cu un corp contondent în cap actele medico-legale nu oferă elementecare să conducă la o concluzie certă.
Din concluziile avizului Comisiei Superioare de Medicină Legală rezultă că lovirea victimei cu ciocanul în cap este exclusă.
Prin urmare s-ar putea raţiona că nici lovirea cu un levier, instrument care se confecţionează din acelaşi material ca şi ciocanul nu este probabilă.
De altfel în privinţa acestui obiect proba cu martori a înlăturat această susţinere din rechizitor.
Faptul că organele de cercetare la faţa locului au ridicat un ciocan cu urme de sânge nu este de natură să înfrângă concluzia actului medico-legal menţionat. Pe de altă parte de pe acest ciocan n-au fost prelevate şi analizate probe de sânge pentru a se stabili dacă provin de la victimă, urmare a contactului cu capul victimei. Pe de altă parte unul din martori care l-a ajutat pe inculpat să desprindă plugul de tractor a arătat că inculpatul s-a folosit în această operaţie de ciocan şi că inculpatul era plin de sânge de la rana ce i-a fost provocată de victimă. Aşa fiind în lipsa unei probe ştiinţifice apare posibil ca urmele de sânge de pe ciocan să aparţină inculpatului.
Rămâne posibil ca inculpatul să fi lovit victima cu coada furcii care s-a rupt în momentele în care victima atacase inculpatul.
Martorii oculari nu au relevat însă această împrejurare. Rămâne cert potrivit declaraţiilor doar faptul că după ce a sărit din cabină, inculpatul a luat coada furcii şi s-a îndepărtat de la faţa locului.
Cu privire la o lovire activă a victimei nici actele medico-legale nu oferă o concluzie fermă.
Raportul de necropsie relevă doar leziunile cerebrale suferite de victimă şi efectul tanatogenerator al acestora. În capitolul „discuţia cazului" (f. 28 u.p.) este relevantă împrejurarea că a existat o „lovitură la cap"; că „ceea ce este discutabil este relativa concordanţă de sediu". „Lovitura este pe stânga şi leziunile intracraniene pe dreapta". Această situaţie poate fi explicată în două moduri: 1) fie după traumatism victima cade şi se loveşte la cap pe stânga şi leziunile din dreapta sunt de contralovitură; 2) fie în urma traumatismului s-a produs o vibrare a elementelor intracraniene cu cedarea unui vas de sânge, favorizată de hipertensiunea arterială şi ateromatoza evidenţiată la necropsie.
Curtea observă că actele medico-legale nu relevă dacă traumatismul generator al morţii s-a produs prin lovire activă sau prin lovire de un corp dur (portieră tractor, părţile metalice ale acestuia etc.).
În legătură cu această împrejurare Înalta Curte este nevoită să constate că instituţiile medico-legale solicitate expres cu privire la lămurirea acesteia n-au avut date suficiente pentru a se putea pronunţa. Curtea mai observă că la momentul judecăţii recursului nu mai există posibilitatea reală şi procedurală de a stărui într-un nou demers medico-legal.
Prin urmare în realitate apare ca posibil faptul ca victima, date fiind împrejurările în care a suferit traumatismul, să se fi lovit de părţi dure ale tractorului.
Dacă în pofida sărăciei de probe cu privire la acţiunea propriu-zisă care a produs leziunile generatoare de moarte Curtea ar accepta că victima a fost lovită cu coada furcii de către inculpat aşa cum a reţinut instanţa apelului luând în considerare că s-a retras de la locul incidentului cu coada furcii în mână – împrejurare cert dovedită – Curtea este nevoită să observe următoarele :
Potrivit art. 44 C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Conform alin. (3) este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
În cursul procesului penal, inclusiv în recurs, inculpatul a susţinut că în raport de starea de fapt instanţele trebuie să constate dacă reţin vreo contribuţie a lui în producerea decesului victimei că s-a aflat în legitimă apărare.
În raport de probele administrate Curtea reţine că victima a declanşat împotriva inculpatului un atac violent susţinut cu o furcă şi o piatră cu care a lovit în capul inculpatului cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile îngrijiri medicale. Atacul victimei a fost material, direct şi injust punând în pericol grav viaţa inculpatului. Victima a afirmat textual că doreşte să suprime viaţa inculpatului. În situaţia că ar fi supravieţuit starea de fapt care rezultă din probe ar fi impus atragerea răspunderii penale a victimei pentru tentativă la infracţiunea de omor. Astfel, atât zona corporală vizată de atacator (capul celui atacat) cât şi instrumentele folosite în acţiunile violente (furca de fier şi piatra voluminoasă) apte de a ucide şi intensitatea loviturii sunt elemente care relevă că atacatorul a acţionat cu voinţa de a-l ucide pe inculpat.
Rezultatul letal nu s-a produs din cauza faptului că parbrizul tractorului a atenuat lovitura îndreptată spre capul inculpatului.
Curtea de Apel Bacău a motivat că inculpatul nu se afla în stare de legitimă apărare, întrucât victima încetase atacul cu piatra şi furca agresiunea nu mai era iminentă şi actuală iar inculpatul şi-a putut asigura scăparea.
Aprecierea instanţei nu este corectă.
Caracterul direct şi imediat al atacului la care se referă dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen. nu se apreciază în abstract ci ţinând seama de datele şi împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
Or, în speţă victima a atacat inculpatul alternativ cu piatra apoi cu furca pe care a rupt-o.
Inculpatul şi-a pierdut câteva momente cunoştinţa după care aşa cum prezumă instanţa apelului a luat coada furcii din mâna victimei cu care a lovit-o în cap.
Faţă de caracterul persistent şi repetat al atacului declanşat de victimă cu alternarea instrumentelor apte de a ucide nu există nici un motiv pentru a aprecia că victima nu ar fi reluat imediat atacul împotriva inculpatului în încercarea manifestă de a-i suprima viaţa. Prin urmare dacă inculpatul a împins victima care s-a lovit de părţi dure ale tractorului sau a lovit-o, a acţionat în contextul unui atac violent şi repetat.
Reluarea şi repetarea atacului victimei capătă astfel relevanţa iminenţei, caracterul imediat care justifică potrivit textului menţionat acţiunea inculpatului din cauză, menită să înlăture pericolul grav la care era expus.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţelen-au făcut aplicarea art. 44 C. pen. şi prin urmare condamnare inculpatului este o eroare.
Prin urmare în baza art. 38515 pct. 1 lit. d, văzând şi dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunţate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 alin. (2) C. pen. va achita pe inculpat pentru infracţiunea de omor.
Va respinge ca nefondate toate acţiunile civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 619/D din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia penală şi rejudecând .
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen. achită pe inculpatul C.R.(fiul lui I. şi M., născut la 10 martie 1954, cu domiciliul în comuna Gîrleni, judeţul Bacău) pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Respinge, ca nefondate, acţiunile civile formulate de părţile civile S.O., Serviciul de Ambulanţă Bacău, Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, Spitalul Orăşenesc Buhuşi şi H.D.G.
Ia act că partea vătămată V.M.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2009.
| ← CSJ. Decizia nr. 2811/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 519/2009. Penal → |
|---|
