CSJ. Decizia nr. 2811/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
NALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2811/2009
Dosar nr. 32607/3/2008
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 330 din 24 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpat pentru schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., in infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.D.D., zis G., la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) teza finală C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 67 alin. (2) C. pen., a dispus faţă de inculpat pedeapsa complementară a degradării militare.
În temeiul dispoziţiilor art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 211 din 01 aprilie 2003 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă, şi a dispus executarea în întregime a pedepsei cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare.
Inculpatul Ş.D.D. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2008 la zi.
În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 45.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 2 septembrie 2008, sub nr. 32607/3/2008, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a înregistrat dosarul nr. 3396/P/2005 în care Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin rechizitoriul de la data de 28 august 2008, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ş.D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin rechizitoriu s-a reţinut în fapt că, în noaptea de 22 mai 2005, în spaţiul verde situat lângă scara A a blocului E., de pe B-dul Ferdinand (la intersecţia acestui bulevard cu str. Ziduri Moşi şi Sos. Pantelimon) inculpatul Ş.D.D., acţionând pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, l-a lovit în mod repetat şi cu mare intensitate, cu picioarele, în torace şi în cap, pe victima C.C. (aflată, de asemenea, într-o avansată stare de ebrietate) cauzându-i acesteia leziuni grave în urma cărora a decedat.
La momentul descoperirii cadavrului nu s-a putut stabili identitatea acestuia, fiind considerat un cadavru cu identitate necunoscută.
Ulterior, prin compararea amprentelor digito-palmare ale cadavrului cu cele din baza de date A. s-a stabilit identitatea victimei în persoana numitului C.C., zis B., zis B. (în vârstă de 35 ani), persoană fără ocupaţie şi fără adăpost stabil.
Urmărirea penală a fost începută „in rem", la data de 23 august 2005, iar la data de 13 mai 2008, s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul Ş.D.D. (depistat la aceeaşi dată de către Secţia 5 Poliţie Constanţa pe B-dul Mangaliei, în dreptul blocului B.).
Atât inculpatul Ş.D.D., zis G. (la data comiterii infracţiunii în vârstă de 30 ani), victima C.C. zis B., zis B., martorii oculari Ş.A., zis A.M. (persoană apropiată inculpatului Ş.D.D.) şi C.D., zis D. Zis P. (persoană apropiată victimei C.C.), erau persoane fără ocupaţie şi fără adăpost stabil obişnuind să se adăpostească temporar, fie în locuri publice, fie în locuinţe părăsite.
Din acelaşi mediu, al persoanelor fără adăpost, oameni ai străzii provin şi celelalte persoane care au fost audiate în cauză, martorii C.M., T.M., R.S. şi T.A.
Aceste aspecte au impus organelor de urmărire penală să facă eforturi pentru găsirea si audierea lor (în acest sens sunt repetate procese-verbale de investigaţii şi căutări în pieţele agroalimentare din capitală şi gări, locuri cu privire la care existau indicii că martorii au putut fi observaţi).
Iniţial, inculpatul Ş.D.D. în cadrul primelor audieri în faţa procurorului a recunoscut că a lovit victima cu pumnii şi picioarele însă a încercat să şi circumstanţieze vina, limitând numărul şi intensitatea loviturilor, precum şi participaţia sa, susţinând că victima a fost lovită şi de Ş.A., aspect infirmat însă în urma cercetărilor din faza de urmărire penală.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul Ş.D.D. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi a negat săvârşirea infracţiunii, susţinând că nu s-a aflat în acea perioadă în Bucureşti, în capitală venind abia în luna august 2005 (după data comiterii faptei) şi că l-a întâlnit pe martorul Ş.A. abia în noiembrie 2005, iar în mai 2005 (data comiterii faptei) s-ar fi aflat la locuinţa sa din comuna Potcoava, jud. Călăraşi, susţineri, de asemenea, infirmate de declaraţiile martorului ocular Ş.A. şi ale martorei T.A., fosta concubină a martorului Ş.A., care a confirmat că inculpatul a locuit în anul 2005 într-o casă de pe Calea Griviţei din Zona Matache.
Aspectele arătate de martori se coroborează cu declaraţiile iniţiale ale inculpatului în care a arătat că a venit în Bucureşti în anul 2004, an în care l-a cunoscut pe martorul Ş.A., iar la venirea sa în Bucureşti a locuit într-o clădire părăsită de pe Calea Griviţei, din apropierea Pieţii Matache, până în vara anului 2005, când imobilul respectiv a fost demolat şi s-a mutat pe str. Pache Protopopescu, într-un imobil nelocuit.
Totodată, inculpatul a declarat că, imediat după săvârşirea infracţiunii, s-a îndreptat către staţia RATB din apropierea locului comiterii faptei pentru a lua troleibuzul către str. Griviţei unde locuia la acea dată.
În cursul urmăririi penale s-au administrat ca probe: proces-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de fişa de constatare medico-legală la faţa locului şi de planşa fotografică aferentă; proces-verbal de constatare şi investigaţii la faţa locului; raport de expertiză medico-legală - autopsie, împreună cu procesul-verbal privind concluziile medico-legale provizorii cu privire la cauza decesului şi leziuni de violenţă şi planşă fotografică cu aspecte de la autopsie; adresă privind identificarea victimei în sistemul A. pe baza amprentelor digitale; raport de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică dactiloscopică, privind stabilirea identităţii victimei, împreună cu fişele dactiloscopice ale victimei; declaraţiile inculpatului; proces-verbal cu privire la conducerea în teren efectuată de către inculpat şi planşa fotografică aferentă; proces-verbal cu privire la depistarea inculpatului; declaraţiile martorului Ş.A.; proces-verbal cu privire la conducerea în teren efectuată de către martorul Ş.A. şi planşa fotografică aferentă; proces-verbal privind recunoaşterea din planşa fotografică a victimei C.C. de către martorul Ş.A. şi planşa fotografică aferentă; proces-verbal privind recunoaşterea din planşa fotografică a martorului C.D. de către martorul Ş.A. şi planşa fotografică aferentă; declaraţiile martorului C.D.; proces-verbal cu privire la conducerea în teren efectuată de către martorul C.D. şi planşa fotografică aferentă; proces-verbal privind recunoaşterea din planşa fotografică a martorului Ş.A. de către martorul C.D. şi planşa fotografică aferentă; proces-verbal privind recunoaşterea din planşa fotografică a martorului Ş.A. de către martorul C.D. şi planşa fotografică aferentă; declaraţiile martorului C.M.; declaraţiile martorului T.M.; declaraţiile martorului R.S.; proces-verbal privind harta zonei comiterii infracţiunii; planşă-fotografică cu privire la obiectele de vestimentaţie cu care a fost îmbrăcată victima; procese-verbale de investigaţii efectuate de către organele de poliţie; proces-verbal de consemnare a declaraţiei martorei T.A.; proces verbal privind conducerea în teren efectuată de către martora T.A.
Audiat în faţa Tribunalului Bucureşti, la data de 30 septembrie 2008, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, şi după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile, inculpatul Ş.D.D. a negat că, în noaptea de 22 mai 2005, a lovit, în mod repetat, victima C.C., care a decedat în urma acestor lovituri, şi a afirmat că, în cursul urmăririi penale, declaraţiile i-au fost luate prin constrângere de către poliţie, iar procurorul a venit la sfârşitul declaraţiei numai ca să o semneze.
A arătat că, în luna mai 2005, nu s-a aflat în Bucureşti pentru că abia în luna iunie a aceluiaşi an, 2005, a venit în Bucureşti.
În cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a procedat la reaudierea, în mod nemijlocit, a martorilor R.S. şi T.A., martori care şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
Tribunalul a depus eforturi procedurale, considerate rezonabile şi suficiente, pentru aducerea în instanţă, prin intermediul organelor de poliţie şi ale Jandarmeriei, acestea din urmă efectuând căutări în toate zonele cunoscute ca fiind frecventate de martori, conform adresei de la dosar fond a martorilor Ş.A., C.D., C.M. şi T.M. (toţi oameni ai străzii, fără un adăpost stabil), procesele-verbale repetate încheiate în urma executării mandatelor de aducere consemnând că martorii nu mai locuiesc la niciuna din adresele cunoscute, verificările în baza de date au rămas fără rezultat, iar în unele situaţii au arătat că valabilitatea actelor de identitate a expirat, fapt ce a impus tribunalului constatarea că audierea martorilor nu mai este posibilă, iar în şedinţa de la 17 martie 2009, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., dându-se citire public declaraţiilor date de martori în cursul urmăririi penale (încheiere de la data de 17 martie 2009).
Analiza mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., art. 63 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 287 alin. (2) C. proc. pen., a impus pentru tribunal reţinerea următoarei situaţii de fapt:
- în noaptea de 22 mai 2005, victima C.C., zis B., zis B., împreună cu martorul ocular C.D., zis D., zis P., consumau băuturi alcoolice pe spaţiul verde situat între scara A a blocului de pe B-dul Ferdinand (la intersecţia acestui bulevard cu str. Ziduri Moşi şi cu Şoseaua Pantelimon) şi trotuarul alăturat acestui spaţiu verde (trotuarul străzii Ziduri Moşi).
Inculpatul Ş.D.D., zis G., însoţit de către martorul Ş.A., zis A.M. (ambii aflaţi în stare de ebrietate), s-a deplasat pe strada Ziduri Moşi, dinspre Piaţa Obor, ajungând astfel în locul unde se aflau victima C.C. şi martorul C.D.; aceştia doi se cunoşteau cu martorul Ş.A., fără a-l cunoaşte însă şi pe inculpatul Ş.D.D.
Pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, între cele patru persoane a izbucnit un conflict, care a degenerat, împrejurare în care inculpatul Ş.D.D. l-a lovit mai întâi cu pumnul în zona feţei pe victima C.C.
Acesta din urmă, încercând să scape de acţiunea agresivă a inculpatului, s-a refugiat către peretele blocului E, unde însă a căzut jos.
Inculpatul Ş.D.D. l-a urmărit şi victima fiind căzută la pământ şi aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, i-a aplicat acesteia numeroase lovituri de picior, cu mare intensitate, în zona abdomenului, a toracelui şi a capului; aceste lovituri au fost foarte puternice, provocând victimei leziuni interne grave (inclusiv rupturi de mezenter şi de vase mezenterice şi fracturi costale) şi ducând la decesul victimei.
în timpul desfăşurării acestei agresiuni, martorii C.D. şi Ş.A. au plecat de la faţa locului.
După ce inculpatul a încetat să mai aplice lovituri victimei şi, după ce şi acesta a plecat de la faţa locului, victima a reuşit să se ridice de jos şi să se aşeze pe bordura exterioară a blocului E, însă, din cauza leziunilor grave care fuseseră provocate de către inculpat şi a stării de ebrietate în care se afla, nu a mai reuşit să se deplaseze.
Astfel, victima a decedat în această poziţie, fiind aşezată pe bordura exterioară a blocului.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere declaraţiile iniţiale ale inculpatului Ş.D.D. singurele care se coroborează cu faptele şi împrejurările ce rezultă din declaraţiile date de martorii oculari Ş.A. şi C.D., cu constatările făcute cu prilejul cercetării la faţa locului, procesele-verbale de conducere în teren (însoţite de fotografii judiciare) şi cu declaraţiile martorilor C.M., T.M., R.S. şi T.A.
Retractarea ulterioară a declaraţiilor cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, declaraţiile de nerecunoaştere a faptei date în faţa judecătorului în momentul examinării propunerii de luare a măsurii privative de libertate, precum şi cu prilejul audierii în cadrul cercetării judecătoreşti, nu au fost luate în considerare, fiind înlăturate pe criteriul nesincerităţii dedus din necoroborarea cu toate celelalte fapte si împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, probe ce demonstrează convingător vinovăţia inculpatului.
Astfel, inculpatul Ş.D.D. a declarat: „în anul 2005, luna mai, nu mai reţin cu exactitate ziua, am plecat cu A.M. (inculpatul face referire la martorul Ş.A.), din Calea Griviţei, unde locuiam, în Piaţa Obor, unde am stat toată ziua şi unde am efectuat diferite activităţi din care am câştigat bani; de asemenea, în aceeaşi zi, am consumat o cantitate mare de alcool, apoi, spre seară, am plecat cu A. spre B. (inculpatul face referire la locul unde se afla fostul restaurant B., anume la intersecţia dintre B-dul Ferdinand şi Şos. Pantelimon, vis-a-vis de blocul E situat pe B-dul Ferdinand) de unde trebuia să ne urcăm în troleibuz pentru a merge spre Griviţa. Declar că, după ce am ajuns la B., în apropiere, în părculeţ lângă staţia R.A.T.B. Pantelimon, pe o bancă, am văzut doi bărbaţi (boschetari) pe care nu îi cunoşteam şi care consumau băuturi alcoolice dintr-o sticlă. Menţionez că am mers cu A. la cei doi boschetari, am început să discutăm cu aceştia; apoi am început să ne adresăm injurii reciproc, iar în final ne-am luat la bătaie. Declar că eram beat, nu ştiu exact pe care din cei doi l-am lovit, însă îmi aduc aminte că atât eu cât şi A. am dat în cei doi boschetari, cu pumnii şi picioarele. După ce ne-am bătut cu persoanele, menţionat mai sus, eu şi A. am plecat la troleibuz şi îmi amintesc că unul dintre cei doi boschetari a fugit (inculpatul face referire la martorul C.D.), iar celălalt a rămas căzut la pământ (inculpatul face referire la victima C.C.) .. arăt faptul că în altercaţia din 2005, cu cei doi boschetari, pe care i-am bătut cu A., nu ştiu pe care dintre cei doi l-am lovit şi nu ştiu dacă persoana căzută a rămas pe bancă sau în părculeţ, lângă bloc".
Această declaraţie a inculpatului corespunde, în cea mai mare parte, situaţiei de fapt; totuşi, în încercarea de a diminua gradul său de vinovăţie, inculpatul încearcă, pe de o parte, să limiteze numărul şi intensitatea loviturilor pe care i le-a aplicat victimei, iar pe de altă parte, să inducă ideea ca victima a fost lovită atât de către el, cât şi de către martorul Ş.A., aspect infirmat de probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
Pentru verificarea aspectelor declarate de către inculpat, acesta a condus organele de urmărire penală la faţa locului, ocazie cu care a indicat direcţia din care s-a deplasat, împreună cu martorul Ş.A., înainte de comiterea infracţiunii, precum şi locul în care a avut loc conflictul a cărui degenerare a dus la săvârşirea infracţiunii.
Aspectele indicate de către inculpat cu acest prilej corespund cu aspectele care rezultă din celelalte mijloace de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv cu constatările făcute la faţa locului cu prilejul descoperirii cadavrului şi cu declaraţiile şi conducerile în teren ale martorilor oculari Ş.A. şi C.D.
Martorul Ş.A. a declarat: „după ce l-am cunoscut pe Ş.D., noi ne-am împrietenit şi am început să umblăm împreună. Atât eu, cât şi Ş.D. obişnuiam să cumpărăm alcool .. eu, frecventând zona Obor, cunoşteam mai multe persoane care frecventau această zonă, între care şi pe victima C.C., zis B., pe D.P. (martorul face referire la martorul ocular C.D.) .. cu privire la agresiunea comisă asupra lui C.C., îmi amintesc faptul că într-o seară (reţin că afară se înnoptase) din luna mai 2005 (nu reţin data exactă) eu mă aflam împreună cu Ş.D. în zona B., adică la intersecţia B-dului Ferdinand cu Şos. Pantelimon. Reţin faptul că vremea era ploioasă, însă nu ploua foarte tare ... împreună cu noi, cu mine şi cu Ş.D., se afla şi N. (martorul face referire la numitul R.S.); toţi trei am venit pe jos de la Obor până la B. Toţi trei eram sub influenţa alcoolului, însă cel mai băut dintre noi era Ş.D. Când am ajuns la intersecţia dintre Şos. Pantelimon şi B-dul Ferdinand, pe o bancă situată pe trotuarul din dreapta, în direcţia noastră de deplasare, i-am văzut pe victima C.C., zis B., şi pe D.P. Cei doi consumau băuturi alcoolice pe această bancă. Ş.D. a încercat să-i ia lui C.C. sticla de băutură din mână, iar între cei doi a izbucnit astfel un scandal. în acest loc Ş.D. i-a aplicat lui C.C. câteva lovituri cu pumnul şi o palmă peste cap şi peste faţă. Victima C.C., ca să scape de Ş.D., a traversat strada şi s-a aşezat pe banca situată pe trotuarul opus, tot pe Şos. Pantelimon. Ş.D. a traversat şi el strada în urma victimei. După aceasta am traversat strada şi eu, împreună cu N. D.P. a traversat şi el strada, dar apoi a plecat, deplasându-se în direcţia opusă Pieţii Obor. După ce victima s-a aşezat pe cea de-a doua bancă, Ş.D. s-a apropiat de aceasta şi a început din nou să o lovească. Victima stătea pe bancă, iar Ş.D. o lovea cu pumnii în faţă, stând în picioare. Victimei, în urma loviturilor primite, a început să-i curgă sânge din nas. Victima C.C. a reuşit să se ridice de pe bancă şi a sărit peste gărduleţul care desparte trotuarul de spaţiul verde de lângă blocul alăturat. Victima a alergat către bloc, fiind urmărită de către Ş.D. Când a ajuns lângă bloc, la circa jumătate de metru, un metru de peretele blocului victima s-a aşezat pe nişte pietre, iar în acest moment Ş.D. a tăbărât asupra acesteia, aplicându-i numeroase lovituri atât cu picioarele cât şi cu pumnii, atât în cap şi în faţă cât şi în corp. Când era lovită de către Ş.D., victima era întinsă pe spate, cu faţa în sus. Eu şi N. am început să strigăm la Ş.D. să îl lase în pace pe C.C., însă acesta a continuat să-i aplice lovituri victimei. Văzând acest lucru, eu şi N. ne-am deplasat către vinăria de pe Şos. Pantelimon, despărţindu-ne astfel de Ş.D. Până să plecăm am văzut că victimei îi curgea sânge mult din gură şi din zona feţei. Eu şi N. ne-am reîntâlnit cu Ş.D. după circa o oră, o oră şi ceva, pe o stradă din această zonă, undeva în spatele vinăriei menţionate. În acest moment Ş.D. avea urme de sânge, stropi, pe mâini şi pe haine. Ş.D. ne-a arătat mai multe bancnote de 10.000 de lei, zicându-ne că le-a luat de la victimă. Acesta ne-a mai spus că, la plecarea sa, victima a rămas jos, în locul în care îl lovise".
Cu privire la cele declarate, martorul Ş.A. a efectuat o conducere în teren, ocazie cu care a indicat direcţia din care s-a deplasat, împreună cu inculpatul Ş.D.D., înainte de comiterea infracţiunii, precum, locul în care a avut loc conflictul a cărui degenerare a dus la săvârşirea infracţiunii, precum şi locul în care inculpatul i-a aplicat victimei numeroase lovituri cu picioarele. Aspectele indicate de către martor cu acest prilej corespund cu aspectele care rezultă din celelalte mijloace de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv cu constatările făcute la faţa locului cu prilejul descoperirii cadavrului şi cu declaraţiile şi conducerile în teren ale martorului ocular C.D. şi ale inculpatul Ş.D.D.
Martorul Ş.A. i-a recunoscut pe victima C.C. şi pe martorul ocular C.D. din planşele fotografice care i-au fost prezentate.
Martorul C.D. a declarat „într-o seară din luna mai 2005, după ce am terminat treaba în Piaţa Obor, am cumpărat băuturi alcoolice şi împreună cu C. (martorul face referire la victima C.C.) am plecat pe jos pe Şos. Pantelimon până la intersecţia cu B-dul Ferdinand, unde ne-am aşezat în părculeţ, pe câteva pietre în faţa blocului cu «Stomatologia» (martorul face referire la blocul E din B-dul Ferdinand, unde, la parterul scării A, se află un cabinet stomatologic). Menţionez faptul că împreună cu C. am consumat băuturi alcoolice, până în jurul orelor 21,00 - 21,00, când în zonă l-am observat pe A., zis M. (martorul face referire la martorul ocular Ş.A.), un boschetar care lucra tot în Piaţa Obor .. Am observat când A. i s-a adresat unui alt bărbat de statură mai mică, arătând cu mâna spre noi. Menţionez faptul că l-am văzut pe A. plecând, iar pe celălalt bărbat l-am văzut venind spre noi; pe mine m-a lovit cu pumnul în faţă şi mi-a luat 5 lei; în timp ce mă buzunărea am auzit când acestuia i-a căzut un briceag închis din buzunar. Menţionez că, după aceea, bărbatul respectiv l-a lovit pe C. „B", reproşându-i că a întreţinut relaţii sexuale cu soţia lui, moment în care eu am fugit spre Gara Obor, de frică să nu mă mai lovească şi pe mine. Declar faptul că bărbatul care m-a agresat pe mine şi pe C. „B" avea următoarele semnalmente: vârstă 30-35 de ani; înălţime 1,65-1,70 m.; ten deschis şaten-blond; constituţie slabă; îmbrăcat în geacă de culoare închisă; cu siguranţă nu era ţigan. Declar faptul că m-am întors de la Gara Obor, în jurul orelor 08,00-08,30 şi l-am găsit pe C. culcat pe iarbă; am încercat să-l ridic, nu am reuşit, acesta încă mai respira; apoi eu am plecat spre Piaţa Obor .. menţionez că am revenit de la Gara Obor în intersecţia Şos. Pantelimon - B-dul Ferdinand, în jurul orelor 09,00, l-am văzut pe C. „B" care stătea pe marginea din beton a blocului cu Stomatologia. Declar că nu m-am mai apropiat de C.
Cu privire la cele declarate, martorul C.D. a efectuat o conducere în teren, ocazie cu care a indicat locul în care inculpatul i-a aplicat victimei numeroase lovituri cu picioarele. Aspectele indicate de către inculpat cu acest prilej corespund cu aspectele care rezultă din celelalte mijloace de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv cu constatările făcute la faţa locului cu prilejul descoperirii cadavrului şi cu declaraţiile şi conducerile în teren ale martorului ocular Ş.A. şi ale inculpatul Ş.D.D.
Martorul C.D. l-a recunoscut pe martorul Ş.A. din planşele fotografice care i-au fost prezentate.
Cu privire la persoana inculpatului, martorul C.D. a arătat că nu poate recunoaşte persoana care i-a aplicat loviturile victimei C.C. „datorită timpului care a trecut de la faptă, cât şi stării mele euforice, dar şi a fenomenelor meteo din seara respectivă (ploaie)".
La aceste motive, pentru care martorul ocular C.D. a arătat că nu poate recunoaşte persoana care a agresat-o pe victima C.C., trebuie adăugat aspectul că martorul C.D. l-a văzut, în împrejurarea săvârşirii infracţiunii, pentru prima şi singura dată pe inculpatul Ş.D.D. (pe când, pe martorul Ş.A. îl cunoştea anterior şi l-a putut recunoaşte).
Semnalmentele date de către martorul ocular C.D. („vârstă 30-35 de ani; înălţime 1,65-1,70 m.; ten deschis şaten-blond; constituţie slabă; îmbrăcat în geacă de culoare închisă; cu siguranţă nu era ţigan") corespund întrutotul fizionomiei inculpatului Ş.D.D.
Martorii indirecţi C.M. şi T.M. au confirmat declaraţiile martorului ocular C.D.; acesta din urmă le-a povestit, la scurt timp după săvârşirea infracţiunii, celor doi martori indirecţi împrejurările săvârşirii agresiunii asupra victimei C.C.
Cu privire la coroborarea elementelor care rezultă din declaraţiile inculpatului Ş.D.D. şi din cele ale martorilor oculari Ş.A. şi C.D., precum şi din conducerile în teren efectuate de către aceştia, s-a întocmit o hartă a locului comiterii infracţiunii.
În ceea ce priveşte anumite neconcordanţe existente între declaraţiile inculpatului Ş.D.D. şi cele ale martorilor Ş.A. şi C.D., acestea se datorează intervalului mare de timp scurs de la săvârşirea infracţiunii până la momentul dării declaraţiilor, prin starea avansată de ebrietate în care se aflau aceste persoane, precum şi prin încercarea fiecăreia dintre ele de a diminua sau exclude propria participare la conflict.
În final, s-a constatat că situaţia de fapt stabilită prin actul de sesizare este concordantă cu probele administrate în cauză din care rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul Ş.D.D. este autor al infracţiunii de omor calificat comisă în noaptea de 22/23 mai 2005 asupra victimei C.C.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că inculpatul Ş.D.D. se afla în Bucureşti, în noaptea de 22 mai 2005, împreună cu martorul Ş.A. când s-au îndreptat spre „B." (fostul restaurant de la intersecţia dintre B-dul Ferdinand şi şos. Pantelimon, vis-a-vis de blocul E. situat pe B-dul Ferdinand, locul unde a fost descoperită victima) şi că, pe fondul consumului de alcool, au declanşat conflictul cu victima C.C. şi C.D., conflict care a degenerat în violenţele exercitate de inculpat împotriva victimei, prin lovire în mod repetat cu picioarele şi pumnii, în cap, torace şi abdomen, cu consecinţa unor leziuni grave ceea ce a condus la decesul victimei.
Chiar dacă s-ar accepta ipoteza participării alături de inculpat şi a martorului Ş.A. la agresiunea săvârşită împotriva victimei, aceasta, în opinia primei instanţe, nu are nicio relevanţă juridică asupra reţinerii vinovăţiei inculpatului ca autor (coautor) al infracţiunii de omor.
Raportul medico - legal nr. 173/794/2005 efectuat de I.M.L. Prof. Mina Minovici, atestă realitatea unui traumatism facial cu plăgi contuze şi echimoze, fracturi costale hemitorace drept şi abdominal cu ruptură de mezenter şi vase mezenterice, produse prin lovire repetată cu corp dur, cu raport direct de cauzalitate pentru leziunile abdominale în tanatogeneză.
Gravitatea leziunilor care au condus la decesul victimei-constatată obiectiv, medical, demonstrează intensitatea loviturilor şi multitudinea lor, iar zonele vitale vizate torace, abdomen, demonstrează că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii decesului celui agresat, rezultat al acţiunii sale, poziţie subiectivă caracteristică intenţiei indirecte.
Potrivit criteriilor acceptate jurisprudenţial (numărul şi intensitatea loviturilor, zonele vizate, atitudinea făptuitorului după săvârşirea faptei) latura subiectivă vizând intenţia indirectă a inculpatului de a suprima viaţa victimei este demonstrată convingător motiv pentru care, arată prima instanţă, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în lovituri cauzatoare de moarte va fi respinsă ca nefondată.
S-a reţinut, de asemenea, incidenţa dispoziţiilor art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie întrucât, potrivit fişei de cazier inculpatul a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 211 din 1 aprilie 2003 a Judecătoriei Călăraşi, la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de 3 ani, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat.
Infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina inculpatului a fost descoperită înainte de expirarea termenului de încercare astfel că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera revocarea beneficiului suspendării condiţionate, conform art. 83 alin. (1) C. pen.
La stabilirea pedepsei care, în conformitate cu criteriile impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), trebuie să reflecte pericolul social concret al infracţiunii comise, cu consecinţa gravă a suprimării vieţii omului, cea mai importantă valoare proteguită judiciar, s-a ţinut seama şi de persoana inculpatului, care a mai suferit o condamnare definitivă pentru comiterea unei infracţiuni contra patrimoniului, şi a fost sancţionat pentru infracţiunea de port fără drept de arme albe prevăzută de art. l pct. l din Legea nr. 61/1991, că nu este integrat social, fiind un om al străzii fără ocupaţie şi fără adăpost.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
În apelul procurorului s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reţinerea şi a agravantei prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., precum şi reindividualizarea sancţiunilor, inclusiv aplicarea măsurilor de siguranţă.
Inculpatul, în apelul său, a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante [(art. 74 alin. (l) lit. c) C. pen.)], apreciind că declaraţia sa de recunoaştere a faptei a avut un rol hotărâtor în aflarea adevărului.
Prin Decizia penală nr. 119 din 14 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului şi a admis apelul procurorului numai cu privire la neaplicarea măsurii de siguranţă. în temeiul art. l 16 C. pen., instanţa de apel a interzis inculpatului să se afle în municipiul Bucureşti timp de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii, acestea încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta:
1) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Din examinarea conţinutului părţii introductive a deciziei atacate, rezultă că apărarea inculpatului, cu ocazia judecării apelului, nu a contestat situaţia de fapt şi vinovăţia, astfel cum acestea au fost reţinute prin sentinţă, solicitându-se numai reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. lit. c) C. pen. (sinceritatea în faţa organelor judiciare).
În ultimul cuvânt, apelantul-inculpat a reiterat apărarea sa in sensul că martorii ar fi indicat, în descrierile făcute autorului infracţiunii, o altă persoană.
Este neîntemeiată critica referitoare la pretinsa eroare gravă de fapt care ar fi condus, în opinia apărării, la condamnarea inculpatului [(solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. „fapta nu a fost săvârşită de inculpat")].
Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.
Apărarea inculpatului nu a arătat concret în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. Afirmaţiile avocatului, şi ale inculpatului personal, în sensul că, pe de o parte, iniţial martorii ar fi dat alte date cu privire la trăsăturile fizice şi vestimentaţia autorului infracţiunii, date care nu ar corespunde persoanei inculpatului, iar pe de altă parte, că acesta nu a fost prezent la locul faptei (nefiind în Bucureşti la data respectivă), alte persoane lovind victima, nu sunt, prin ele însele, suficiente şi de natură să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia [(art. 66 alin. (l) C. proc. pen.)], revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia [(art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (l) C. proc. pen.)].
Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", reprezintă un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă.
În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acestuia este răsturnată, prezumţia având caracter relativ, iar nu absolut.
În cauză, apărarea inculpatului s-a limitat doar la expunerea unor ipoteze, fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare şi fără a arăta, chiar la minimă suficienţă, care probă este în contradicţie cu situaţia de fapt expusă în cele două hotărâri judecătoreşti.
Înlăturarea motivată a unor probe din ansamblul probator, inclusiv a celor referitoare la alibiul (apărarea) inculpatului, este o prerogativă a organelor judiciare prevăzută expres în art. 356 lit. c) C. proc. pen. Instanţa de fond mai ales, precum şi cea de apel, au motivat convingător înlăturarea apărărilor (alibiurilor) inculpatului prin coroborarea probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, arătând expres motivele pentru care au înlăturat declaraţiile ulterioare ale inculpatului de nerecunoaştere a faptei, precum şi motivele pentru care au înlăturat apărările referitoare la pretinsa lipsă a inculpatului din Bucureşti şi la pretinsa agresare a victimei de către alte persoane.
În condiţiile existenţei unei motivări, în fapt şi în drept, deosebit de amplă a sentinţei de condamnare a inculpatului, Înalta Curte însuşindu-şi toate argumentele expuse, şi a neinvocării de către apărare a unor aspecte concrete de contrarietate între situaţia de fapt reţinută de instanţe, pe de o parte, şi una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţiei inculpatului, pe de altă parte, aspecte de contrarietate care să poată fi supuse examinării, Înalta Curte apreciază că nu este necesară reluarea argumentelor probatorii care au condus la stabilirea existenţei faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, făcând trimitere la cele prezentate în paginile 2-10 ale sentinţei.
2) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Condiţiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite: Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat [(omor calificat, infracţiune prevăzută de art. 174 alin. (l) - art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen.)] este sancţionată cu o pedeapsă de la 15 ani închisoare la 25 de ani închisoare, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 15 ani închisoare.
Pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama:
- de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal;
- de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal;
- de gradul de pericol social al faptei săvârşite;
- de persoana infractorului;
- de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 15 ani închisoare, este egală cu minimul special al textului incriminator al faptei.
Reducerea pedepsei sub minimul de 15 ani închisoare nu ar fost legal posibilă decât prin reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante.
Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este însă posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:
-„conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu poate fi reţinută în raport cu datele din cazier;
- „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului", în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la prezentarea inculpatului aflat în stare de arest la organele judiciare de urmărire penală şi de judecată. Critica apărării cu privire la greşita nereţinere a art. 74 lit. c) C. pen. (sinceritatea inculpatului în cursul procesului penal) nu este întemeiată.
Este adevărat că în primele declaraţii inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, însă este deopotrivă adevărat şi că, ulterior, acesta a revenit asupra recunoaşterii faptei, invocând diverse apărări (pretinsa lipsă din municipiul Bucureşti la data faptei, pretinsa agresare a victimei de către alte persoane, iar nu de către el), apărări care au fost infirmate de probatoriul administrat.
Pe de altă parte, în demersul său de a explica recunoaşterea faptei în primele declaraţii şi, respectiv, de a justifica revenirea asupra acestei recunoaşteri, inculpatul a susţinut, nerezonabil, fie că ar fi fost constrâns de către organele de poliţie, fie că i s-ar fi oferit băuturi alcoolice şi ar fi fost în stare de ebrietate la momentul dării declaraţiilor. Cele două instanţe au constatat însă că aceste declaraţii de recunoaştere se coroborează cu întregul probatoriu administrat de organele judiciare.
În aceste condiţii, primele declaraţii de recunoaştere a faptei de către inculpat, deşi au un rol relativ important în ansamblul probator al cauzei, nu au contribuit totuşi, aşa cum susţine acesta, în mod hotărâtor la aflarea adevărului, organele judiciare administrând numeroase probe pentru deplina şi corecta stabilire a situaţiei de fapt.
Înalta Curte mai constată că toate datele personale ale inculpatului (vârsta, situaţia socială, menţiunile din cazier), inclusiv recunoaşterea faptei în cursul urmăririi penale, au fost avute în vedere ca şi criterii de individualizare a pedepsei, în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), criterii care au justificat aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege (1 5 ani), iar nu orientată către maximul de 25 de ani închisoare.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.D.D. împotriva deciziei penale nr. 119 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 13 mai 2008 la 19 august 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2533/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 408/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs → |
|---|
