ICCJ. Decizia nr. 758/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 758/2009
Dosar nr. 753/32/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 11 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul E.F. împotriva rezoluţiei din 21 august 2008 dată în Dosarul nr. 531/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluţia nr. 769/II/2 din 17 octombrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 21 august 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 531/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor Ş.C., avocat în cadrul Baroului Bacău şi C.M.C., cercetaţi pentru infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen. şi a infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 C. pen., întrucât faptele sesizate nu s-au confirmat.
S-a reţinut de procurorul de caz că la 17 martie 2008 s-a înregistrat o plângere formulată de petent împotriva intimaţilor pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 194 C. pen. şi art. 259 C. pen.
Din cercetări a rezultat că la 11 octombrie 2003, în jurul orelor 1400, E.F. conducea autoturismul D.S.N. cu nr. X pe DN 2 G în direcţia Bacău-Moineşti, iar partea vătămată C.M.C. se afla ca pasager în maşina respectivă, ocupând locul din spate stânga. În localitatea Ardeoani, inculpatul E.F. s-a angajat în depăşirea unei căruţe ce se deplasa în aceiaşi direcţie, atelajul fiind condus de numitul P.V. În momentul depăşirii, inculpatul a fost surprins de deplasarea spre stânga a atelajului, care s-a apropiat de axul drumului, a frânat, iar autoturismul a derapat, părăsind carosabilul.
În continuare, autoturismul a intrat în şanţul din stânga şoselei (pe direcţia de deplasare), a lovit un podeţ şi a fost aruncat din nou pe partea carosabilă, unde s-a răsturnat pe cupolă.
În timpul accidentului uşile s-au deschis şi datorită şocului toţi cei patru ocupanţi ai autoturismului au fost aruncaţi afară. Partea vătămată C.M. a suferit un politraumatism obiectivat prin plagă epicraniană şi anterolistezic C 6, care a necesitat iniţial pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, iar ulterior, datorită unor complicaţii intervenite, a necesitat o nouă intervenţie chirurgicală, iar timpul de îngrijiri medicale a fost prelungit la 95-100 zile.
Faţă de probele administrate şi concluziile celor două expertize s-a concluzionat că vinovăţia producerii accidentului aparţine inculpatului, care nu a respectat limita de viteză în interiorul localităţii şi a condus autoturismul cu defecţiuni la sistemul de frânare, motiv pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului E.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În cursul urmăririi penale inculpatul E.F. a formulat plângere penală împotriva părţii vătămate C.M.C. şi a apărătorului acesteia, avocat Ş.C., arătând că a fost şantajat de aceştia să-i dea bani părţii vătămate pentru ca aceasta să nu depună plângere împotriva sa.
Dispunând o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a apreciat, în raport de actele de cercetare efectuată, că nu subzistă elementele infracţiunii de şantaj, iar pe de altă parte infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat E.F. nu necesită plângere prealabilă, acţiunea penală fiind pusă în mişcare din oficiu.
Împotriva acestei rezoluţii, în condiţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a formulat plângere petentul E.F., plângerea sa fiind respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 769/II/2 din 17 octombrie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prima instanţă, procedând la judecarea şi respingerea plângerii, în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a constatat că în cauză a fost reţinută o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, soluţiile fiind legale şi temeinice, neexistând nici o dovadă a săvârşirii de intimaţi a infracţiunilor pentru care petentul a formulat plângere.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise a susţinut, în esenţă, următoarele:
- prima instanţă nu a efectuat la cele două termene de judecată o cercetare efectivă, în cadrul căreia să administreze probele necesare stabilirii vinovăţiei celor doi intimaţi în comiterea faptelor reclamate;
- prin neînceperea urmăririi penale, procurorii l-au împiedicat pe petent să solicite o expertiză grafologică a actului ce emană de la avocat, depus în cauză odată cu plângerea şi care se află în strânsă legătură cu infracţiunile de şantaj şi denunţ calomnios comise de acesta;
- în fine, necompetenţa procurorului care a soluţionat plângerea împotriva avocatului, iar pe de altă parte, însăşi procesul penal care i s-a intentat petentului constituie o dovadă a existenţei şantajului şi denunţului calomnios comise împotriva sa.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, în raport de aceste critici, de prevederile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru cele ce urmează, că recursul declarat de petent este nefondat.
Prima instanţă a efectuat cercetarea judecătorească în cauză, conformându-se prevederilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., dispoziţii procesuale în virtutea cărora judecătorul, procedând la soluţionarea plângerii, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza materialului şi a lucrărilor de la dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. În raport de conţinutul restrictiv al acestei reglementări procesual penale este evident că nu pot fi administrate în cadrul acestei proceduri speciale proba cu martori sau expertize de orice natură sau alte constatări tehnice sau de specialitate.
Pe de altă parte, în considerarea termenului rezonabil de soluţionare a plângerii, prin art. 2781 alin. (1) – (2) C. proc. pen. se instituie obligaţia judecătorului de a rezolva plângerea în termen de cel mult 30 zile de la primirea acesteia.
În raport de data de 17 martie 2008, dată la care plângerea petentului s-a înregistrat la procuror, în mod corect actele de cercetare penală efectuate în rezolvarea plângerii, cât şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluţia nr. 531/P/2008 din 21 august 2008 au fost dispuse de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, atâta timp cât, prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007 au fost modificate dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.; de la acest moment au fost date în competenţa curţilor de apel judecarea infracţiunilor comise de avocaţi şi pe cale de consecinţă, efectuarea urmăririi penale, în asemenea situaţii, se efectuează de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel.
În esenţă, sub aspectul reţinerilor în fapt şi în drept sunt legale şi temeinice atât soluţia dispusă de procuror, cât şi cea pronunţată de prima instanţă.
Corect s-a reţinut inexistenţa infracţiunii de şantaj, ce se pretinde a fi comisă de intimaţi, după cum actele administrate nu au relevat nici conţinutul constitutiv al infracţiunii de denunţare calomnioasă în contextul în care petentul E.F. a fost trimis în judecată şi condamnat definitiv, la acest moment, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) şi 4 C. pen. comisă în dauna intimatei C.M.C.
Drept urmare, pentru toate considerentele expuse, criticile formulate de petent sunt neîntemeiate şi prin respingerea recursului potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va menţine, ca legală şi temeinică, hotărârea atacată.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul E.F. împotriva sentinţei penale nr. 180 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3162/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 785/2009. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
