ICCJ. Decizia nr. 805/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 805/2009
Dosar nr. 913/45/2008
Şedinţa publică din 9 martie 2009
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 256 din 10 aprilie 2009 Tribunalul Iaşi, secţia penală l-a condamnat pe inculpatul L.E.( fiul lui C. şi M. născut la 1 octombrie 1969 în Iaşi, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în Iaşi, jud. Iaşi) la 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerilor drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au interzis inculpatului, pe durata prev. de art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 118 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea a două bucăţi de lemn provenite de la o coadă de lopată.
Au fost admise în parte acţiunile civile şi inculpatul a fost obligat la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 16.000 lei către partea civilă C.V.( 6000 lei daune materiale şi 1000 lei daune morale);
- 16.000 lei către partea civilă G.N.( 6000 lei daune materiale şi 1000 lei daune morale);
- 1000 lei daune morale către partea civilă P.A.;
- 1000 lei daune morale către partea civilă A.R.M.
Au fost respinse celelalte pretenţii civile.
Conform art. 193 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la câte 300 lei, cheltuieli judiciare către părţile civile C.V. şi G.N. şi la câte 250 lei, cu acelaşi titlu, către părţile civile P.A. şi A.R.M.
Conform art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea 22/23 martie 2007 inculpatul a lovit în mod repetat şi timp îndelungat victima C.E. în cap, cu o coadă de lopată, provocându-i suferinţe grave şi prelungite, iar, în final, a sugrumat-o, acţiuni care au dus la decesul acestuia.
S-a reţinut că în drept fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 alin. (1)lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere atât circumstanţele reale ale faptei cât şi persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră şi care este recidivist.
Referitor la latura civilă s-a reţinut că din probele administrate rezultă că numai părţile civile C.V. şi G.N. au suportat cheltuieli de înmormântare, cuantumul acestora fiind de 12.000 lei.
S-a reţinut că celelalte două părţi vătămate nu au dovedit daunele materiale solicitate.
De asemenea, s-a reţinut că părţile vătămate au suferit, ca urmare a decesului mamei lor, un prejudiciu moral ce a fost apreciat la suma de 10.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei, iar la termenul din 16 decembrie 2008, în şedinţă publică, a declarat personal că îşi retrage apelul.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 149 din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală a luat act de retragerea apelului, a dedus la zi arestarea preventivă şi l-a obligat pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul a declaratrecurs susţinând că a solicitat instanţei de apel să rămână în pronunţare, iar această cerere a fost greşit interpretată ca fiind o renunţare la apelul declarat.
Cu ocazia dezbaterilor recurentul inculpat a declarat în faţa Înaltei Curţi că şi-a retras apelul, însă nu şi-a dat seama de consecinţe.
Recursul este inadmisibil în raport cu dispoziţiile exprese ale art. 3851 alin. (4) teza a II, potrivitcărora nu pot fi atacate cu recurs sentinţele împotriva cărora s-a declarat apel şi acesta a fost retras.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere şi disp. art. 416 pct. 4 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel, cum este şi situaţia în cauza de faţă.
Se reţine, de asemenea, că legea de procedură penală nu prevede posibilitatea revenirii asupra retragerii apelului, aşa încât Decizia prin care s-a luat act de retragerea acestei căi de atac este definitivă, nefiind supusă nici unei căi ordinare de atac.
Se impune a fi reţinut, faţă de precizarea făcută de recurent în faţa Înaltei Curţi, nu există nici un dubiu cu privire la faptul că acesta a declarat explicit că „îşi retrage apelul", astfel cum s-a şi consemnat în încheierea de dezbateri.
Faţă de considerentele expuse Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul L.E. împotriva Deciziei penale nr. 149 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 796/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 825/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
