ICCJ. Decizia nr. 81/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 81/2009
Dosar nr. 702.1/96/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 188 din 9 iunie 2008, Tribunalul Harghita a dispus următoarele:
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul K.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea din 9 martie 2008 şi durata arestului preventiv din 10 martie 2008, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea respectivelor drepturi, prevăzute de lege.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., s-au admis acţiunile civile formulate de Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, H.T., H.R. şi H.E. şi a fost obligat inculpatul la 94,5 lei către spital, la 9750 lei, cheltuieli de înmormântare şi de monument funerar, precum şi la 2000 lei daune morale, către H.T. şi H.R. şi la suma de 150 lei lunar pensie de întreţinere, pentru minorul H.D., născut la 27 martie 2007 reprezentat prin H.E., începând din data de 8 martie 2008 şi până la majorat.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit de bucătărie de la inculpat.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 191 şi 193 alin. (1) C. proc. pen.
Tribunalul a reţinut următoarele:
În seara zilei de 8 martie 2008, inculpatul K.A. a fost vizitat de victima H.T. la locuinţa sa, ocazie cu care între cei doi a avut loc un conflict spontan. După ce s-au agresat reciproc, victima a plecat la un magazin mixt aflat în apropiere, revenind în jurul orei 20,00 la locuinţa inculpatului. Găsind uşa închisă, la intrarea în locuinţă, a insistat să fie primit în casă, iar la refuzul inculpatului, a spart geamul de la uşa de acces, creând un orificiu. În momentul următor, inculpatul a luat un cuţit de bucătărie, cu care, prin orificiul creat, i-a aplicat victimei o lovitură violentă în zona abdominală, după care, acesta a ieşit în stradă, în faţa porţi, unde, s-a prăbuşit la pământ.
Inculpatul, văzând urmarea produsă, a ignorat consecinţele previzibile ale acţiunii sale, revenind în locuinţă şi culcându-se.
Victima a fost găsită la câteva minute de către martorii B.C. şi A.S.L., care au recunoscut şi au pus-o în autovehicul, transportând-o la spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, anunţând organele de poliţie.
Cu toate intervenţiile medicale, viaţa victimei nu a putut fi salvată, aceasta decedând, în timpul intervenţiei chirurgicale, cauza morţii fiind un stop cardiac, consecutiv unei anemii acute, ca urmare a unei hemoragii interne, produse prin secţionarea venei cave abdominale inferioare.
Audiat în faţa organelor de urmărire penală, inculpatul a recunoscut sincer săvârşirea infracţiunii de omor, cu precizarea că se afla în legitimă apărare faţă de acţiunea agresivă a victimei care a încercat să pătrundă în locuinţa sa.
În faţa instanţei, inculpatul fiind audiat, sincer a recunoscut săvârşirea infracţiunii stabilită în sarcina sa, menţinând declaraţiile date în faţa organelor de cercetare penală, cu toate precizările invocate în faţa acestui organ.
Apreciindu-se asupra vinovăţiei, s-a dispus aşa cum s-a arătat.
Sub aspectul laturii civile, acţiunile privind despăgubirile civile au fost admise în parte.
Apelul declarat de inculpatul K.A., împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 69/ A din 7 noiembrie 2008.
În apel s-a arătat că, atât starea de fapt constatată, cât şi încadrarea juridică sunt corecte şi că şi individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului, care a manifestat un total dezinteres pentru soarta victimei, după ce aceasta a primit lovitura cu cuţitul în abdomen, lovitură care a condus, printre altele, şi datorită indiferenţei ulterioare a inculpatului, la un rezultat ireversibil, decesul victimei.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând soluţia pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând în greşita încadrare a faptei în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în loc de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în greşita nereţinere a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi, în greşita individualizare a pedepsei principale, pedeapsă prea mare, în raport de împrejurările în care s-a comis infracţiunea.
În drept, inculpatul a invocat prevederile art. 3859 alin. (1), pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Examinând criticile formulate de inculpat împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, Curtea constată următoarele:
Prima critică formulată de inculpat, conform căreia fapta ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., nu poate fi primită atâta timp cât în dosar, sunt dovezi că inculpatul a luat un cuţit de bucătărie, cu care, printr-un orificiu al unui geam spart, i-a aplicat victimei o lovitură violentă, în zona abdominală. Procedând în acest fel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, decesul victimei şi, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat ca posibilitate de intervenire, ceea ce s-a şi întâmplat.
Pe de altă parte, nici cea de-a doua critică referitoare la nereţinerea stării de provocare din partea victimei nu poate fi privită ca întemeiată, inculpatul nedovedind că, spărgându-i geamul de la uşă, victima i-ar fi provocat o puternică tulburare sau emoţie, sub stăpânirea căreia să fi produs infracţiunea. Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., este, astfel, evident că, sub acest aspect, hotărârea atacată este temeinică şi legală şi urmează a fi menţinută.
Cel de al treilea motiv invocat de inculpat este, însă, întemeiat, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului, nefiind deplin adecvată împrejurărilor concrete ale cauzei, în cadrul cărora a fost comisă infracţiunea.
În raport de aceste împrejurări concrete şi nu în ultimul rând, de rolul jucat de victimă în declanşarea şi derularea faptelor, Curtea apreciază că minimul special al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, este suficient, ceea ce va face necesar, ca recursul de faţă să fie privit, ca fondat şi să fie admis, ca atare, casându-se Decizia atacată, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., numai cu privire la cuantumul pedepsei principale şi, rejudecând, să reducă pedeapsa aplicată, în sensul arătat.
În rest, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului pentru avocatul desemnat pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat K.A. împotriva deciziei penale nr. 69/ A din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 188 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Harghita, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale şi rejudecând, reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2008 la 16 ianuarie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 821/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
