ICCJ. Decizia nr. 804/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 804/2009
Dosar nr. 2013/1/2009
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în calitate de instanţă de apela amânat soluţionarea căii de atac la data de 5 martie 2009, dispunându-se, totodată, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor apelanţi în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Împotriva încheierii amintite au declarat, în termen, recursuri inculpaţii cu solicitarea de a li se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii") revocarea arestării preventive şi punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" (alin. (2)) în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menţinerea arestării preventive" [(alin. (3)].
Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat şi nici nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanţă a inculpaţilor recurenţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) sau b) C. pen., pentru unii inculpaţi, la pedepse de câte 6 ani.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpaţilor examinând temeiul de legalitate şi temeinicie în faţa instanţei de apel, menţinerea arestării preventive este justificată întrucât inculpaţii recurenţi sunt trimişi în judecată pentru infracţiunile continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică chiar şi la interval de un an şi 6 luni de la comiterea faptelor penale amintite, în plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menţinerii arestării preventive şi pentru temeiul juridic sau prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deţinut legal, pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent").
În consecinţă, cererea inculpaţilor recurenţi este neîntemeiată, întrucât menţinerea arestării preventive a acestora şi pe parcursul soluţionării apelurilor a fost dispusă de instanţa competentă de control judiciar în concordanţă cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii recurenţi la plata sumei de 200 lei fiecare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.G., I.G., V.V., C.M. şi G.O. împotriva încheierii din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 19371/3/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2483/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 81/2009. Penal → |
|---|
