ICCJ. Decizia nr. 891/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 891/2009
Dosar nr. 21448/3/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1142 din 26 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a condamnat pe inculpatul D.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 14 mai 2008 la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 14 mai 2008, s-a organizat un flagrant, în cadrul căruia inculpatul a fost surprins în timp ce vindea două doze de heroină, conţinând 0,27 grame, contra sumei de 100 lei, constând în bancnote capcanate. În urma percheziţionării autovehiculului în care se afla inculpatul, au mai fost descoperite 17 punguliţe ce conţineau cantitatea de 2,49 grame heroină.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 309/ A din 18 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 14 mai 2008 la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a acordării unei mai mari eficiente datelor ce caracterizează persoana sa şi reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) – art. 76 lit. a) C. pen.
Recursul inculpatului este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale, însă nu au individualizat în mod corect pedeapsa aplicată.
În cadrul operaţiunii de individualizare a pedepselor, instanţele trebuiau să aibă în vedere că inculpatul a avut o poziţie sinceră şi de cooperare în cursul procesului penal, a traficat o cantitate relativ mică de droguri, restul fiind destinată consumului propriu, la data săvârşirii faptei era încadrat în muncă, iar antecedentele penale erau cu privire la alt gen de fapte.
Or, acestor date, instanţele trebuiau să le atribuie semnificaţia de circumstanţe atenuante judiciare, în sensul art. 74lit. c) – art. 76 lit. a) C. pen. şi, în considerarea lor, să aprecieze că se impune reducerea pedepselor pentru infracţiunile săvârşite.
Neprocedând în acest mod, soluţiile instanţei de fond şi a celei de apel, care a confirmat-o, sunt nelegale şi netemeinice, urmând ca recursul inculpatului să fie admis, să fie casate hotărârile atacate, numai cu privire la omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi cu privire la durata pedepsei complementare, după cum urmează:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Prin aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de la 5 la 2 ani şi 6 luni.
Reduce, totodată, prin aplicarea aceloraşi dispoziţii prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 3 ani închisoare la un an şi 6 luni de ani închisoare.
În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni pedeapsă complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi art. 65 C. pen.
Totodată, se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 14 mai 2008 la 12 martie 2009.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat D.I. împotriva deciziei penale nr. 309/ A din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1142 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, numai cu privire la omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi cu privire la durata pedepsei complementare.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Prin aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de la 5 la 2 ani şi 6 luni.
Reduce, totodată, prin aplicarea aceloraşi dispoziţii prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 3 ani închisoare la un an şi 6 luni de ani închisoare.
În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni pedeapsă complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi art. 65 C. pen.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 14 mai 2008 la 12 martie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 887/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 894/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
