ICCJ. Decizia nr. 927/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.927/2009

Dosar nr. 2290/98/2007

Şedinţa publică din 16 martie 2009

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 558/ F din 30 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:

- pentru inculpatul O.M., din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;

- pentru inculpata E.M.M. (fostă Ş.), din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;

- pentru inculpatul F.N., din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin. (4) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin. (4) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata E.M.M., fostă Ş., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul F.N., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

S-a aplicat tuturor inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, pentru inculpaţii O.M. şi E.M.M. şi de 5 ani, pentru inculpatul F.N., calculat de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 86³ C. pen., s-a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpaţii O.M., E.M.M. (fostă Ş.) şi F.N. să se supună următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au adus la cunoştinţa inculpaţilor dispoziţiile art. 86⁴ C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la suspendarea pedepsei accesorii pentru toţi inculpaţii.

S-a luat act că părţile vătămate B.N., B.V. şi C.A.M., nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul O.M. suma de 190 lei şi de la inculpata E.M.M. (fostă Ş.), suma de 150 lei.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1100 lei depusă la C.E.C. Slobozia, judeţul Ialomiţa, conform recipisei nr. 33/253360101 din data de 27 decembrie 2005.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul O.M., în perioada noiembrie 2004 - 15/16 decembrie 2005, împreună cu alte persoane, a recrutat şi găzduit pe partea vătămată C.A.M. şi Ie-a transportat pe părţile vătămate C.A.M., B.N. şi B.V., minore, în scopul exploatării sexuale a acestora.

Inculpata E.M.M. (fostă Ş.), în perioada noiembrie 2004 - 15 decembrie 2005, împreună cu alte persoane, a recrutat, găzduit şi transportat pe părţile vătămate minore B.N. şi B.V., în scopul exploatării sexuale a acestora.

Inculpatul F.N., în perioada octombrie 2004 - aprilie 2005, împreună cu alte persoane, a găzduit pe partea vătămată B.V. şi a transportat pe părţile vătămate B.N. şi B.V., minore, în scopul exploatării sexuale a acestora.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- în cursul urmăririi penale: cu declaraţiile inculpaţilor, ale părţilor vătămate şi ale martorilor B.E., B.M., Ş.I., L.V., G.V., D.D., T.V., N.N., V.D., T.V.S., C.D., M.Ş., L.I., I.V., N.G., cu procesele-verbale de constatare, procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de recunoaştere după fotografii şi planşele foto.

- în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiate părţile vătămate B.N., B.V. şi C.A.M., inculpaţii O.M. şi F.N. (inculpata E.M.M. prevalându-se de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., astfel că nu a dorit să dea declaraţie) şi martorii G.V., D.D., L.V., Ş.I., B.E., B.M., T.V., C.D., V.D., M.Ş., L.I., N.N., T.V.

Cu privire la martorii din lucrările parchetului respectiv I.V., T.V.S. şi N.G., instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., fiind în interesul aflării adevărului să se ţină seama de declaraţiile martorilor legal audiaţi în faza de urmărire penală, aflaţi în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în faţa judecătorului pentru a da o nouă declaraţie.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul O.M., care a solicitat achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât probele administrate în cauză nu au făcut dovada vinovăţiei sale.

Prin Decizia penală nr. 212 din 26 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.M. împotriva sentinţei penale nr. 558/ F din 30 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală.

A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, cererea inculpatului O.M. vizând achitarea sa este nefondată, întrucât prima instanţă a analizat, în mod riguros, întreg materialul probator administrat în cauză, atât cel din faza de urmărire penală, cât şi cel din cursul cercetării judecătoreşti, care demonstrează, cu prisosinţă că inculpatul a efectuat activităţi de trafic de persoane minore, pe care Ie-a obligat să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, iar o cotă parte din banii primiţi de acestea era luată de inculpat.

Părţile vătămate au declarat, în mod constant, faptul că inculpatul O.M. le cerea bani rezultaţi din „activităţile prestate" şi că erau transportate cu maşina acestuia la diferite hoteluri pe raza judeţului Ialomiţa.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.M. care, prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, pct. 10 şi pct. 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului a susţinut că:

- în faza de urmărire penală, dosarul a fost instrumentat în mare parte, de un organ necompetent, respectiv cercetările au fost efectuate de organele de poliţie şi nu sub supravegherea unui procuror, aşa cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare, fapt ce atrage nulitatea hotărârilor pronunţate în primă instanţă şi în apel;

- hotărârile pronunţate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluţia, iar ambele instanţe nu au analizat criticile formulate de inculpat;

- pe fondul cauzei, prima instanţă neapreciind corect probele administrate, a comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, apărătorul inculpatului a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, respectiv la Tribunalul Ialomiţa.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului inculpat, în sensul că mare parte din dosarul de urmărire penală ar fi fost instrumentat de un organ necompetent, respectiv că cercetările s-au efectuat de organele de poliţie şi nu de către un procuror, sunt nefondate.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute în această lege se efectuează de către procuror.

Conform art. 213 C. proc. pen., organul de cercetare penală (organul de poliţie) este obligat să efectueze acte de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa lui. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent, care potrivit art. 268 alin. (2) C. proc. pen., le poate confirma.

Ca atare, din dispoziţiile legale mai sus-citate rezultă că, dacă activitatea de urmărire penală a fost efectuată, în parte, de organul de cercetare penală (organul de poliţie), însă, potrivit art. 213 şi art. 268 alin. (2) C. proc. pen., procurorul competent a confirmat toate aceste acte efectuate de organele de cercetare penală, în aceste condiţii nu se poate vorbi de nulitatea urmăririi penale.

În cauză, se constată că, în momentul depistării infracţiunii flagrante de trafic de minori, organele de poliţie au efectuat acte de cercetare ce nu sufereau amânare, după care dosarul a fost preluat de procurorul de caz, care a confirmat aceste acte, astfel că nu poate fi admisă cererea recurentului inculpat de a se constata nulitatea urmăririi penale, dosarul fiind instrumentat de organul de urmărire penală competent.

Totodată, Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţinerile recurentului inculpat în sensul că:

- hotărârile pronunţate, în primă instanţă şi în apel, nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluţia, iar ambele instanţe, nu au analizat criticile pe care Ie-a formulat;

- printr-o apreciere eronată a probelor administrate, ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a sa.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar, pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

Pe de altă parte, hotărârea este supusă casării, în temeiul art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând părţilor din proces posibilitatea să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Motivarea hotărârilor de către instanţele naţionale constituie o obligaţie impusă acestora şi prin prevederile art. 6 & 1 din C.E.A.D.O.L.F. Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. (cauza A. c. României, hotărârea din 28 aprilie 2005; C.E.D.O., cauza B. c. României, hotărârea din 15 februarie 2007), deşi obligaţia instanţelor naţionale de a motiva hotărârile pronunţate nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, noţiunea de proces echitabil presupune că instanţa naţională trebuie să examineze în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse dezbaterii.

Înalta Curte constată că, în cauză, situaţia de fapt a fost corect reţinută de ambele instanţe, care au făcut o evaluare justă a materialului probator administrat, hotărârile pronunţate fiind motivate în fapt şi în drept.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, părţile vătămate B.N. şi B.V. sunt surori, iar în cursul anului 2004, mai exact în luna noiembrie, la locuinţa acestora a venit inculpata E.M.M., cu o maşină condusă de inculpatul F.N. Inculpata E.M.M. (zisă M.) a invitat-o pe partea vătămată B.N. acasă la ea, aceasta din urmă fiind de acord.

La locuinţa din Slobozia a inculpatei E.M.M., partea vătămată B.N. a aflat de la o fată pe nume R. că aceasta se prostitua în folosul inculpatei E.M.M.

Cu aceeaşi ocazie, inculpata E.M.M. a întrebat-o pe partea vătămată dacă doreşte şi ea să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani, întrucât ea îi va face rost de clienţi, o va caza la ea acasă, iar banii obţinuţi vor fi împărţiţi între cele două, propunere acceptată de partea vătămată B.N.

Totodată, la locuinţa inculpatei E.M., partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul O.M. (zis B.), cei doi aducându-i la cunoştinţă că va trebui să întreţină raporturi sexuale şi cu bărbaţi recomandaţi de acesta din urmă.

Conform înţelegerii intervenite între cei doi inculpaţi şi partea vătămată B.N., banii primiţi de aceasta din urmă de la bărbaţii cu care întreţinea relaţii sexuale, urmau a fi daţi inculpatei E.M.M., care îi remitea o cotă parte şi inculpatului O.M.

Partea vătămată B.N., timp de aproximativ două săptămâni a locuit în apartamentul inculpatei E.M.M., întreţinând raporturi sexuale, în diverse locaţii, cu mai mulţi bărbaţi, fiind trimisă în acest scop de ambii inculpaţi.

Ulterior, cu prilejul unei vizite pe care partea vătămată B.N. a făcut-o părinţilor săi, fiind însoţită de inculpaţii E.M.M. şi F.N., inculpata E.M.M. Ie-a adus la cunoştinţă părinţilor acesteia, că fiica lor stă în gazdă la ea şi că i-a găsit un loc de muncă în Slobozia.

Cu acelaşi prilej, întrucât partea vătămată B.V. (sora părţii vătămate B.N.) se afla în vizită la părinţii săi, inculpata E.M.M. a întrebat-o dacă doreşte şi ea să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani, situaţie acceptată de aceasta.

Astfel, partea vătămată B.V. a stat timp de două săptămâni, conform înţelegerii dintre inculpaţii E.M.M. şi F.N., la locuinţa din Slobozia a acestuia din urmă, întreţinând raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani. De menţionat este faptul că nora inculpatului F.N., respectiv martora G.V., era verişoară cu părţile vătămate B.N. şi B.V.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, inculpaţii au avut cunoştinţă de faptul că cele două părţi vătămate sunt minore, întrucât, la controlul efectuat la data de 16 decembrie 2005, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaţilor, în poşeta inculpatei E.M.M., au fost găsite mai multe certificate de naştere, printre care şi cel al părţii vătămate B.N., conform menţiunilor consemnate în procesul-verbal de la dosar urmărire penală.

În perioada de două săptămâni, cât B.V. a locuit la inculpatul F.N. iar B.N. la inculpata E.M.M., cele două părţi vătămate au fost transportate cu maşina de către inculpaţi în locurile indicate, atât de inculpata E.M.M., cât şi de inculpatul O.M., pentru a întreţine relaţii sexuale cu clienţi găsiţi de aceştia.

Inculpaţii O.M. şi E.M.M. erau sunaţi pe telefoanele mobile, după care fetele erau transportate cu maşina la diferiţi clienţi, pentru a întreţine relaţii sexuale, contra unor sume de bani, care erau apoi împărţite şi cu inculpaţii. Transportul se efectua uneori de către inculpatul F.N. cu maşina, alteori de către inculpaţii O.M. şi E.M.M., tot cu maşina.

Ulterior, partea vătămată B.V. a plecat din locuinţa inculpatului F.N., stabilindu-se în apartamentul inculpatei E.M.M., împreună cu sora sa B.N.

În perioada toamna anului 2004 - aprilie 2005, părţile vătămate au fost transportate, fie de inculpatul O.M., fie de inculpatul F.N., fie de inculpaţii E.M.M. şi O.M. împreună, la hotelurile S., P., H. şi C. din Slobozia, la hotelul D. din Amara, jud. Ialomiţa ori la restaurantul C. din Feteşti, unde au întreţinut raporturi sexuale cu diverşi clienţi, banii obţinuţi fiind împărţiţi cu cei trei inculpaţi.

Totodată, în cursul lunii aprilie 2005, cele două surori au fost transportate la o cabană de vânătoare situată în apropiere de oraşul Cernavodă, unde au întreţinut relaţii sexuale cu mai mulţi cetăţeni italieni, după ce inculpatul O.M. a purtat discuţii cu un prieten de al său, zis „R.".

De asemenea, partea vătămată B.V. a fost trimisă, în mai multe rânduri, de către inculpata E.M.M. să întreţină relaţii sexuale cu un bărbat pe nume V., la un magazin de mobilă aparţinând acestuia.

Tot în luna aprilie 2005, după ce inculpaţii O.M. şi E.M.M. au vorbit cu inculpatul F.N., acesta din urmă Ie-a transportat pe părţile vătămate B.N., B.V. şi C.A.M. la Tulcea, unde pe un ponton situat lângă hotelul D. urmau să întreţină relaţii sexuale cu nişte cetăţeni elveţieni, lucru care însă nu s-a mai întâmplat, întrucât clienţii elveţieni, aflând că acestea sunt minore, au refuzat să întreţină raporturi sexuale.

În perioada septembrie - decembrie 2005, toate cele trei părţi vătămate au întreţinut raporturi sexuale contra cost cu diverşi bărbaţi, în municipiul Bucureşti, clienţii fiind găsiţi de inculpatul O.M.

La data de 15 decembrie 2005, părţile vătămate au aflat de la inculpaţii O.M. şi E.M.M. că la restaurantul A. din localitatea Drajna, jud. Călăraşi are loc o petrecere şi „este nevoie de fete".

Astfel, cele trei părţi vătămate (alături de o altă fată) au fost transportate cu maşina de inculpatul O.M., de la Slobozia la Drajna, la restaurantul A., unde au întreţinut raporturi sexuale cu diverşi clienţi, primind suma totală de 1400 lei RON.

Pe drumul de întoarcere către Slobozia, în noaptea de 15 decembrie 2005, maşina condusă de inculpatul O.M. în care se aflau persoanele mai sus-arătate, a fost oprită spre verificare de către organele de poliţie. Cu acest prilej, deşi inculpatul O.M. a declarat că se întorc de la discotecă, părţile vătămate B.N. şi B.V. au arătat însă că locuiesc fără forme legale în apartamentul inculpatei E.M.M., întreţinând raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani pe care le împărţeau cu inculpaţii.

Partea vătămată C.A.M. a declarat că, locuieşte de mai multă vreme în apartamentul inculpatului O.M. şi întreţine raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, banii obţinuţi în acest mod, fiind împărţiţi cu inculpatul O.M.

Cu acea ocazie s-a încheiat procesul-verbal de depistare, iar sumele de bani găsite asupra părţilor vătămate au fost ridicate şi depuse la C.E.C.

Cercetările efectuate în cauză au mai stabilit, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.A.M. faptul că, anterior celor două momente prezentate mai sus, respectiv cel de la Hotelul D. din Tulcea, cu clienţii elveţieni şi cel de la restaurantul A. Drajna, jud. Călăraşi, l-a cunoscut pe inculpatul O.M., în luna mai 2005, prin intermediul unei prietene, acesta ducând-o la un client din Feteşti, cu care partea vătămată a întreţinut raporturi sexuale, iar din banii primiţi i-a dat inculpatului O.M. suma de 40 lei RON.

Cu altă ocazie, acelaşi inculpat a dus-o într-o noapte la Amara, unde într-o casă partea vătămată a întreţinut raporturi sexuale cu un bărbat necunoscut, iar din banii obţinuţi, inculpatul O.M. a primit suma de 50 lei RON.

Într-o altă împrejurare, inculpatul O.M. a dus-o cu maşina pe partea vătămată C.A.M., noaptea, la Hotelul S. din Slobozia, unde într-o cameră aceasta a întreţinut raporturi sexuale cu un bărbat, iar din banii obţinuţi i-a dat inculpatului O.M. suma de 100 lei RON.

Ulterior, inculpatul O.M. i-a spus părţii vătămate că poate locui la el acasă, C.A.M. fiind de acord, astfel că din luna iunie 2005 inculpatul a dus-o în mai multe rânduri cu maşina, în diverse locaţii (la hotelurile P., H., S. din Slobozia şi D. din Amara), unde partea vătămată întreţinea relaţii sexuale cu bărbaţii contactaţi de inculpatul O.M.

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele de trafic de minori, comise de inculpatul F.N. s-au situat în perioada octombrie 2004 - aprilie 2005, acesta fiind plecat din ţară, conform actelor depuse la dosar, în perioada septembrie - noiembrie 2005.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a rezultat din analiza coroborată a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, părţile vătămate fiind racolate de inculpaţi şi acceptând să se prostitueze în folosul acestora.

Fiind audiat, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul O.M. a avut o atitudine oscilantă, trecând de la o recunoaştere parţială a faptelor, la o negare totală a acestora.

Înalta Curte constată că invocarea nevinovăţiei de către inculpat în raport de faptele săvârşite, contrazice nesusţinut probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.

Astfel, inculpata E.M.M. a declarat că inculpatul O.M. venea la ea acasă şi le lua pe cele două surori, B.N. şi B.V., ducându-le în diverse localuri din zona Drajna, cu scopul ca acestea să întreţină raporturi sexuale contra unor sume de bani cu diverşi clienţi. Totodată, inculpatul O.M. le transporta pe fete cu maşina personală, inculpata E.M.M. arătând că toate aceste aspecte i-au fost relatate de părţile vătămate.

În declaraţia de la dosar, aceeaşi inculpată a mai arătat faptul că la ea acasă veneau bărbaţi care spuneau să sunt trimişi de inculpatul O.M. sau de prieteni de-ai acestuia şi care îi solicitau să plece cu cele două fete să întreţină raporturi sexuale.

Pe de altă parte, în cursul urmăririi penale cele trei părţi vătămate au relatat amănunţit modul de derulare a faptelor, B.N. şi B.V. păstrându-şi aceeaşi poziţie şi cu ocazia confruntărilor cu inculpatul F.N.

Martorul D.D. a arătat că, a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată B.V., aflând de la aceasta că locuieşte acasă la inculpata E.M.M., care îi găseşte clienţi, iar banii obţinuţi astfel, îi împărţea cu inculpata E.M.M.

Martorul L.V. a declarat că, lucrând ca recepţioner la hotelul D. din Amara, a văzut cum veneau de mai multe ori, fete tinere aduse de inculpatul O.M. pentru a întreţine relaţii sexuale cu diferiţi clienţi, în schimbul unor sume de bani (una dintre fete fiind C.A.M.). Acelaşi martor a mai arătat că, inculpaţii E.M.M. şi F.N. veneau de multe ori la Hotelul D. din Amara cu trei fete V., N. şi R. Cei doi inculpaţi nu intrau în hotel, iar fetele întreţineau în camerele hotelului raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, aspect pe care i l-a confirmat şi V. (B.V.) în cadrul relaţiei pe care a avut-o cu aceasta.

Martorul N.N. a declarat că a aflat de la un ospătar de la restaurantul S. din Slobozia că inculpata E.M.M. este o persoană la care se poate apela pentru „a avea compania" unor fete la diverse petreceri, martorul precizând că a apelat-o pe inculpată, comunicându-i numărul de fete ce urma a fi trimis la petrecerile respective. Între fetele recunoscute din fotografii de acest martor s-au aflat şi părţile vătămate B.N., C.A.M. şi B.V.

Martorul T.V. a declarat la urmărirea penală că a recunoscut-o din fotografii pe partea vătămată B.V., că inculpatul O.M. a venit în Slobozia Nouă (la locul de muncă al martorului) însoţit de mai multe fete, între care şi B.V., inculpatul fiind cel care se ocupa cu plasarea de tinere, acestea urmând să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi. Martorul a declarat totodată că el şi prietenii lui se înţelegeau la telefon cu inculpatul O.M. să le aducă fete, pentru a întreţine relaţii sexuale cu acestea.

Martorul T.V.S. a declarat că a aflat de la B.V. că, atât ea cât şi sora sa B.N., precum şi o altă fată I., întreţin raporturi sexuale cu bărbaţi în schimbul unor sume de bani, iar când se întorc în domiciliul inculpatei E.M.M. îi dau acesteia toţi banii astfel obţinuţi.

Martorul M.Ş. a declarat că a obţinut de la o cunoştinţă numărul de telefon al unei persoane pe nume M. (inculpata E.M.M.), persoană despre care a aflat că are mai multe fete care se întâlnesc cu bărbaţi şi întreţin raporturi sexuale cu aceştia, în schimbul unor sume de bani.

Împrejurarea că, în cursul cercetării judecătoreşti, cu motivarea generică că ar fi fost supuşi unor violenţe psihice sau fizice ori unor intimidări din partea organelor de poliţie, nedovedite de altfel, părţile vătămate ori parte din martorii audiaţi au revenit asupra depoziţiilor iniţiale, nu poate conduce la constatarea nevinovăţiei inculpatului O.M.

Prin asemenea retractări, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se divizează artificial procesul penal şi se încearcă minimalizarea necesităţii şi importanţei urmăririi penale, practica dovedind de cele mai multe ori că declaraţiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele iniţiale ale urmăririi penale.

Cu privire la apărarea formulată de recurentul inculpat, în sensul că înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că, părţile vătămate nu au fost cazate în unităţile hoteliere la care se face referire în actul de inculpare, neidentificându-se elemente care să justifice situaţii de cazare frauduloasă, Înalta Curte consideră că, atâta vreme cât răspunsurile unităţilor hoteliere nu survin unei solicitări oficiale, în condiţiile în care apărarea ar fi putut să adreseze o cerere în acest sens instanţei de judecată, trebuie privite cu circumspecţie, având un caracter extrajudiciar şi nu pot fi reţinute ca o dovadă irefutabilă a nevinovăţiei inculpatului.

Fată de cele menţionate mai sus, constatându-se că, toţi cei trei inculpaţi au comis fapte identice, cu caracter repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, respectiv obţinerea de foloase de pe urma traficării unor persoane de sex feminin, minore, în scopul practicării de către acestea din urmă de raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, contra unor sume de bani, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva deciziei penale nr. 212 din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum şi sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate B.N., B.V. şi C.A.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva deciziei penale nr. 212 din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum şi sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate B.N., B.V. şi C.A.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 894/2009. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 971/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 886/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 887/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 891/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 894/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 971/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1025/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1053/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1054/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs