ICCJ. Decizia nr. 969/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 969/2009
Dosar nr. 3907/89/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Printr-o cerere înregistrată sub nr. 3907/89/2008 pe rolul Tribunalului Vaslui contestatorul I.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 285/2007 a Tribunalului Vaslui, Deciziei penale nr. 68 din 7 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi şi Deciziei penale nr. 5059 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Tribunalul Vaslui, prin Decizia penală nr. 11/R din 14 ianuarie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând, că potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) – c) şi e) C. proc. pen. se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.
Examinând contestaţia formulată potrivit art. 391 C. proc. pen., în raport de dispoziţiile art. 386 – art. 388 C. proc. pen., Înalta Curte constată, că este inadmisibilă, fiind introdusă după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen.
Potrivit art. 391 C. proc. pen., instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, verificând dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege; dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, cele trei condiţii urmând a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea în principiu a cererii.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 388 C. proc. pen. prevăd că „pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) – c) şi e) C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării".
Cum în cauză cazul de contestaţie în anulare invocat de contestator este cel prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., iar acesta a început executarea pedepsei în anul 2007 şi a introdus contestaţia în anulare la 11 decembrie 2008, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de legiuitor, este evident că una dintre condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare impusă de lege, respectiv termenul în care se poate introduce, nu a fost respectat, ceea ce face inadmisibilă contestaţia.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibilă contestaţia şi a-l obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 5059 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 954/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3221/2009. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
