ICCJ. Decizia nr. 991/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 991/2009
Dosar nr. 1168/42/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Petenta - parte vătămată P.M. domiciliată în municipiul Bucureşti, sector 3, a formulat plângere penală împotriva numitei V.S. - avocat în cadrul Baroului Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Persoana vătămată a sesizat faptul că a angajat-o pe V.S. să îi reprezinte interesele în Dosarul civil nr. 1244/2006 al Judecătoriei Vălenii de Munte, având ca obiect o contestaţie la executare silită ce se desfăşura în cadrul Dosarului nr. 379/2001 aflat pe rolul executorului judecătoresc N.I.
Se susţine că făptuitoarea, nu numai că nu ar fi depus diligenţele pentru a o asista şi reprezenta în mod corect în cadrul acestui proces civil, ci chiar a indus-o în eroare, întrucât la termenul din 13 decembrie 2006 nu a solicitat administrarea de probatorii suplimentare şi a fost de acord cu solicitarea părţii adverse de acordare a cuvântului pe fond.
Prin rezoluţia nr. 309/P/19 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.S., avocat în cadrul Baroului Prahova sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a dispune astfel, parchetul a constatat că cercetările efectuate în cauză nu au relevat date care să contureze conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune sesizată de persoana vătămată.
Aceasta, deoarece, în cauza civilă menţionată şi în care persoanei vătămate i-a fost respinsă în mod definitiv contestaţia la executare, s-a administrat proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părţi, iar făptuitoarea V.S. a pus concluzii motivate în sensul admiterii acţiunii.
S-a apreciat că în cauză că persoana vătămată nu a sesizat în realitate săvârşirea unei infracţiuni, ci o faptă ce ar putea angaja, cel mult, răspunderea administrativ disciplinară a avocatei.
Persoana vătămată P.M. a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin rezoluţia din 20 octombrie 2008 a respins ca neîntemeiată plângerea, apreciind că soluţia dispusă de procuror prin rezoluţia din 19 septembrie 2008 este legală şi temeinică.
În continuare, persoana vătămată P.M. prin procurator P.M., a formulat plângere împotriva rezoluţiei în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Acesta susţine că prin rezoluţia respectivă, procurorul care a instrumentat plângerea a încălcat în mod grav interesele persoanei vătămate şi a dat o soluţie în totală contradicţie cu faptele pe care era obligat să le cerceteze.
Parchetul nu s-a pronunţat faţă de obiectul cererii, eludând mijloacele de probă şi falsificând obiectul acesteia, aşa încât, rezoluţiile sunt nelegale şi lovite de nulitate.
În opinia sa, consideră că intimata V.S. a comis infracţiunea de înşelăciune prin contractul perfectat, întrucât partea vătămată a plătit pentru ca intimata să susţină interesele în instanţă, ceea ce nu s-a întâmplat.
S-a solicitat admiterea plângerii şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
Prin sentinţa penală nr. 7 din 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.M., prin procurator P.M., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 309/P din 19 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinând această rezoluţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că fapta intimatei nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiţionara P.M., prin procurator P.M., solicitându-se, prin notele scrise, admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată următoarele:
Rezoluţiile date de procuror, cât şi soluţia pronunţată de instanţa de fond sunt legale şi temeinice, nefiind motive care să impună desfiinţarea acestora.
Recurenta petiţionară este nemulţumită de modul în care avocata pe care a angajat-o, respectiv Vână Silvia, a reprezentat-o în cadrul procesului de executare silită pronunţat la 13 decembrie 2006.
Or, este evident că acest aspect nu se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Deşi cercetările efectuate nu au dus la concluzia că avocata nu şi-a îndeplinit activitatea conform contractului de asistenţă juridică încheiat cu petiţionara P.M., singurul aspect ce ar putea fi pus în discuţie cu privire la activitatea acesteia ar fi acela care ar angaja cel mult o răspundere disciplinară a intimatei V.S.
Ca atare, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de petiţionara P.M., prin procurator P.M., urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petiţionară la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.M., prin procurator P.M. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 98/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3229/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
