ICCJ. Decizia nr. 996/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 996/2009
Dosar nr. 2630/3/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin Decizia penală nr. 312/A din 19 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul inculpatului E.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 1343 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală. A computat prevenţia din 17 iunie 2008 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului, obligându-l, totodată, la cheltuieli judiciare statului.
În motivarea soluţiei s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei şi chiar dacă s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, gravitatea faptei şi limitele de pedeapsă nu fac posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., efectul producându-se numai în ceea ce priveşte cuantumul sancţiunii penale.
În termen legal, inculpatul a exercitat calea de atac a recursului, pe care nu şi l-a motivat în scris, cu 5 zile înaintea termenului de judecată, aşa cum prevede art. 38510 alin. (1) C. proc. pen.
Oral, cu ocazia judecării în fond a recursului, apărătorul inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se ia în considerare din oficiu, solicitând reindividualizarea pedepsei în ceea ce priveşte modalitatea de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen., în raport cu circumstanţele personale ce-l caracterizează pe inculpat.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât şi sub aspectul cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru aspectele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Prin sentinţa penală nr. 1343/F din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală l-a condamnat pe inculpatul E.A.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 17 iunie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,19 grame heroină depusă la C.C.D. a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. (dovadă seria D nr. 004328 din 20 iunie 2008), precum şi cantitatea de 0,22 grame heroină depusă la C.C.D. a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. (dovadă seria D nr. 004327/20 iunie 2008) în vederea distrugerii, conform art. 18 alin. (1) teza I din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au restituit inculpatului telefoanele mobile marca S.E. K 2001 IMEI 35871701243253-4 şi N. 6230I IMEI 358368/00/738094/1 depuse la camera de corpuri delicte a sectorului 5 poliţie (dovadă seria AB nr. 0066698/24 iunie 2008).
Din analiza probelor cauzei, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, în data de 17 iunie 2008, a vândut denunţătorului B.L.M. două punguţe în greutate totală de 0,22 grame substanţă cu heroină pentru suma de 100 lei. Tot inculpatul a predat, prin intermediar, alte 3 punguţe cu 0,28 grame substanţă ce conţinea heroină, pe care le deţinea tot în vederea comercializării, organelor de cercetare penală.
Deşi minimul special prevăzut de norma de incriminare este de 10 ani, instanţa a dat eficienţa cuvenită criteriilor de individualizare reglementate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a apreciat că atitudinea sinceră, de recunoaştere şi regret manifestată de către inculpat, predarea de bunăvoie a restului drogului deţinut ilegal în acelaşi scop, pot fi încadrate ca şi împrejurări circumstanţiale favorizante, coborând pedeapsa la 3 ani închisoare.
Referitor la scopurile şi funcţiile pedepsei, aşa cum sunt reglementate în art. 52 C. pen. însă s-a avut în vedere gravitatea deosebită a traficului ilicit de droguri de mare risc, corect apreciindu-se că se impune executarea acesteia în regim de detenţie.
Hotărârile atacate fiind legale şi temeinice, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenţia de la 17 iunie 2008 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 19 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3229/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1036/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
