ICCJ. Decizia nr. 1096/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1096/2010
Dosar nr. 1884/1/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, având pe rol soluţionarea cauzei penale ce face obiectul Dosarului nr. 744/33/2007 privind şi pe inculpatul K.V.P., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la termenul din 14 ianuarie 2010, printre altele, a luat act că s-a depus în sala de şedinţă de către apărătorul ales al inculpatului K.V.P. un memoriu prin care a invocat în scris excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 C. proc. pen. şi a dispus: amânarea pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 şi art. 190 C. proc. pen. (excepţie formulată la data de 5 noiembrie 2009 şi susţinută la data de 17 decembrie 2009) pentru data de 15 ianuarie 2010; amânarea judecării cauzei pentru data de 28 ianuarie 2010, termen la care s-a prorogat pronunţarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 C. proc. pen.
În cuprinsul aceleiaşi încheieri prima instanţă, referitor la cererea de suspendare formulată în scris de inculpat a reţinut că :„faţă de concluziile raportului de expertiză potrivit căruia, în pofida afecţiunilor pe care le prezintă inculpatul, rezultă că poate participa la procesul penal" şi a respins cererea de suspendare a cauzei.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, printre altele, că în speţă, atât reprezentantul parchetului cât şi de apărătorul ales al inculpaţilor L.E. şi C.C. au solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoştinţă de motivele depuse în Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010, într-un memoriu de 10 file, de apărătorul ales al inculpatului K.V.P., în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 C. proc. pen., motiv pentru care a apreciat că se impune prorogarea dezbaterii asupra excepţiei invocate pentru termenul următor.
De asemenea, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, reţinând că la termenul anterior se formulaseră concluzii cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 şi art. 190 C. proc. pen., cauza amânându-se, printre altele şi pentru ca inculpatul K.V.P. să-şi precizeze personal susţinerile numai cu privire la acest aspect, a constatat lipsa nejustificată a acestuia la termenul din 14 ianuarie 2010 şi a prorogat pronunţarea asupra excepţiei invocate acordând termen la 15 ianuarie 2010.
Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs numai inculpatul K.V.P. solicitând, în scris, prin intermediul memoriului depus la dosar, admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi, pe fond, să se constate nulitatea acesteia în ce priveşte chestiunile referitoare la respingerea cererii de suspendare a procesului penal şi, pe cale de consecinţă, să se dispună trimiterea cauzei în vederea soluţionării cererii de suspendare a procesului penal.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 3856 C. proc. pen. şi văzând şi dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a şi art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. constată că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată şi a inculpatului K.V.P. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, având pe rol în curs de soluţionare cauza penală ce face obiectul Dosarului nr. 744/33/2007, privind pe inculpaţii L.E., C.C. şi K.V.P., la termenul din 14 ianuarie 2010 a pronunţat încheierea despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul practicalei prezentei decizii, dispunând: amânarea pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 şi art. 190 C. proc. pen. (excepţie formulată la data de 5 noiembrie 2009 şi susţinută la data de 17 decembrie 2009) pentru data de 15 ianuarie 2010; amânarea judecării cauzei pentru data de 28 ianuarie 2010, termen la care s-a prorogat pronunţarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 C. proc. pen.; citarea cu mandat de aducere a martorului V.F.A., precum şi revenirea cu adresă la I.P.J. Timiş pentru a se comunica în xerocopie documentul unde a fost înregistrat un proces-verbal încheiat la data de 16 decembrie 2009, privind pe acelaşi inculpat K.V.P. În cuprinsul aceleiaşi încheieri prima instanţă, în timpul desfăşurării şedinţei de judecată, s-a pronunţat şi cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată în scris de acelaşi inculpat, în sensul respingerii acesteia.
Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010, a formulat recurs inculpatul K.V.P., iar pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 1884/1/2010, fixându-se prim termen de judecată al 8 martie 2010, când recurentul inculpat a solicitat amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare şi imposibilitate de prezentare din cauza stării de sănătate precare.
Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat a fixat următorul termen de judecată la 22 martie 2010, termen la care recurentul inculpat, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat, dar a depus la dosar, prin fax, un memoriu în susţinerea recursului formulat şi a solicitat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea acestuia astfel cum a fost motivat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului a apreciat, în temeiul dispoziţiilor 38515 alin. (1) pct 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen. că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră strict şi limitativ hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs, menţionând la alin. (2) că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Ori, în speţa, dedusă judecăţii se constată că încheierea pronunţată la 14 ianuarie 2010 de către Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, este una interlocutorie, ce nu poate fi atacată separat cu recurs, cu atât mai mult cu cât cauza penală ce face obiectul judecăţii Dosarului nr. 744/33/2007 este încă în curs de soluţionare, nepronunţându-se încă o hotărâre în primă instanţă.
Sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs exercitându-se numai în condiţiile expres prevăzute de lege, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul K.V.P. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 744/33/2007.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul K.V.P. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 744/33/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 3311/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
