ICCJ. Decizia nr. 1092/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1092/2010
Dosar nr. 1504/44/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 835/P/2009 din 7 august 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea V.G.E., magistrat judecător în cadrul Tribunalului Brăila, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât s-a apreciat că faptele nu s-au confirmat.
Pentru a se dispune astfel organul de anchetă preliminară a reţinut că petiţionarul B.O. a formulat o acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galaţi, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune interese pentru neîndeplinirea în termen legal a soluţionării cererii sale, formulată la data de 30 decembrie 2008, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului Brăila la secţia comercială şi contencios administrativ sub nr. 934/113/2009. Tribunalul Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009, a respins ca netimbrată cererea petiţionarului în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
S-a mai reţinut că la data de 3 iunie 2009 petiţionarul a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Brăila, cerere înregistrată sub nr. 934/113/2005 la Curtea de Apel Galaţi cu termen de judecată la data de 24 septembrie 2009 şi, în esenţă, s-a constatat că neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/2007, iar în speţa respectivă întrucât petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de achitare a taxei de timbru şi a timbrului judiciar în termenul prevăzut, instanţa conform art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege a anulat ca netimtbrată acţiunea acestuia.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a conchis că magistratul judecător V.G.E. pronunţând sentinţa penală nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009 în Dosarul secţiei de contencios administrativ nr. 934/113/2009 nu a comis faptele pentru care a fost reclamată.
Prin rezoluţia nr. 1099/II/2/2009 din 14 septembrie 2009, procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului B.O., menţinând ca fiind legală şi temeinică rezoluţia dată în Dosarul nr. 835/P/2009.
S-a reţinut în motivare că aspectele invocate de petiţionar în plângerea formulată puteau constitui, cel mult, argumente pentru fundamentarea recursului îndreptat împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţată de Tribunalul Brăila secţia comercială şi contencios administrativ, iar soluţia dată de procuror s-a apreciat ca fiind corectă.
Împotriva acestei rezoluţii, în termenul prevăzut de lege, petiţionarul a formulat pe plângere la instanţa competentă, invocând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi susţinând că rezoluţiile sunt nelegale şi netemeinice.
Acesta a solicitat admiterea plângerii şi trimiterea dosarului la organul competent pentru a se efectua cercetările ce se impun împotriva intimatei sub aspectul pentru faptelor sesizate în plângerea iniţială.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, verificând cele două rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi analizând probele de la dosar, prin sentinţa penală nr. 235/ F din 14 decembrie 2009, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiei nr. 835/P/2009 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe care a menţinut-o ca fiind legală şi temeinică.
Prin aceeaşi hotărâre prima instanţă a dispus, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligarea petiţionarului la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că intimata făptuitoare, în virtutea atribuţiilor de serviciu şi a procedurilor impuse de lege, a procedat corect pronunţând hotărârea dată în Dosarul nr. 934/113/2009 al Tribunalului Brăila.
De asemenea, în considerente Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a mai menţionat că nemulţumirea petiţionarului cu privire la modalitatea de soluţionare a cauzei sale putea să se materializeze în motive ce puteau fi invocate în calea de atac indicată de hotărârea dată, iar nu să formuleze plângere împotriva făptuitoarei care, potrivit probelor şi actelor de la dosar, şi-a exercitat atribuţiunile de serviciu în concordanţă cu procedura şi cu dispoziţiile legale ce reglementează materia taxelor judiciare şi de timbru, prevăzute de Legea nr. 146/1997.
Fiind nemulţumit de sentinţa penală mai sus menţionată, în termen legal, petiţionarul B.O. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele pe care le-a detaliat în memoriile depuse la dosar (filele 2 şi, respectiv 17 dosar recurs).
Pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 1504/44/2009, fixându-se prim termen la 22 februarie 2010, cauza amânându-se la solicitarea formulată în scris a recurentului petiţionar, întrucât s-a aflat în imposibilitate de prezentare din motive obiective, având pe rolul Curţii de Apel Galaţi o altă cauză care necesita prezenţa sa.
La termenul acordat - 22 martie 2010, deși a fost legal citat, recurentul petiționar B.O. nu s-a prezentat pentru a-și formula apărările în fața instanței de recurs, însă prin memoriul depus la dosar (fila 17 dosar recurs) recurentul petiţionar a solicitat, în esenţă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, infirmarea rezoluţiilor dispuse în cauză şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru efectuarea de cercetări faţă de intimata V.G.E., apreciind că aceasta este vinovată de săvârşirea infracţiunilor pentru care a formulat iniţial plângere şi că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu în formă calificată, precum și a celei de fals intelectual.
Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionar, apreciind ca fiind legală şi temeinică rezoluţia nr. 835/P/2009 din data de 7 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul, judecător V.G.E. în cadrul Tribunalui Brăila (la acea dată), pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 2481 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât, corect, s-a apreciat că faptele nu există în realitatea obiectivă.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 1099/II/2/2009 dată la 14 septembrie 2009 în Dosarul nr. 835/P/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de numita V.G.E., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 2481 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), apreciindu-se, în mod corect, că, faptele presupuse a fi comise de intimată, nu s-au materializat în realitatea obiectivă.
De asemenea, se constată că, din actele existente la dosar, dar și urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat faptul că la momentul soluţionării acţiunii în contencios administrativ, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 934/113/2009 al Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, promovată de reclamantul B.O. (recurentul petiționar în cauza de față), în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009, magistratul judecător ar fi săvârşit vreo faptă cu conotaţie penală, întrucât aceasta nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, soluţia pronunţată fiind argumentată și fundamentată pe actele administrate în dosarul mai sus menţionat şi pe prevederile legale privitoare la taxele de timbru, aplicabile respectivei speţe.
Întrucât, în speţă, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că, în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească în dosarul de contencios administrativ mai sus-menționat, intimata V.G.E. ar fi săvârşit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală, atunci când a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantul B.O. și a pronunțat sentinţa nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009 în Dosarul nr. 934/113/2009.
Așadar, în urma actelor premergătoare efectuate, nefiind relevate elemente care să ateste că intimata, pronunțând sentinţa criticată, ar fi avut intenția să producă vreo vătămare drepturilor petiționarului sau ar fi săvârșit vreo altă faptă cu conotație penală, în mod justificat, s-a constatat că aceasta nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării Dosarului de contencios administrativ nr. 934/113/2009 al Tribunalului Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, nu au fost epuizate căile de atac extraordinare prevăzute de legea procesual civilă, iar eventualele nelegalităţi ale unor hotărâri judecătoreşti pot fi cenzurate ori înlăturate de către instanţele de control judiciar, al căror principal rol este exact acela de a îndrepta o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Se mai constată că petiționarul nu a invocat vreo altă eventuală „nelegalitate" săvârşită de judecător, care să justifice formularea vreunei plângeri, cu atât mai puţin a unei plângeri penale, iar intimata judecător a dispus măsurile legale, conform propriilor convingeri, formulate pe baza aprecierii şi interpretării probelor, prin coroborare cu dispoziţiile legale pe care le-a considerat aplicabile şi, prin urmare, în speţă, judecătorul nu poate fi sancţionat numai pentru activitatea specifică de judecată şi, cu atât mai puţin, nu-i poate fi imputabilă vreo faptă de natură penală.
Înalta Curte mai reţine că dacă s-ar da o interpretare contrară dispoziţiilor relative la soluţionarea cauzelor, pronunţarea şi motivarea hotărârilor, respectiv procedura de judecată, așa cum a dorit petiționarul, s-ar încălca principiului independenţei judecătorului și s-ar ajunge la anarhie, afectându-se însăşi actul de justiţie.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 235/ F din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 235/ F din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3307/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3310/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
