ICCJ. Decizia nr. 1043/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1043/2010
Dosar nr. 451/32/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei nr. 184/P/2009 din 5 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul C.I. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul S.N. şi numiţii A.R.C., A.C.A., G.V.D. şi G.C.E., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 289, art. 291 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivând că notarul public şi-a încălcat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu, în sensul că a autentificat contractele de vânzare-cumpărare nr. 131/2006 şi 429/2000 care au avut ca obiect vânzarea a două apartamente, în pofida faptului că terenul pe care s-a construit clădirea în care se află aceste două imobile, aparţine mamei petentului, uzurpând astfel de dreptul său de proprietate. în ce priveşte pe ceilalţi presupuşi făptuitori, a motivat că aceştia, în calitate de părţi contractante, au fost de rea-credinţă, cunoscând împrejurarea că terenul aparţine mamei petentului.
Prin rezoluţia din 5 iunie 2009, dată în dosarul nr. 184/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se, din verificările efectuate, că nu există indicii din care să rezulte săvârşirea faptelor penale menţionate în plângerea petentului.
Prin rezoluţia din 29 iunie 2009, dată în dosarul nr. 435/ll/2/2009 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a solicitat desfiinţarea ambelor rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că cele două contracte de vânzare-cumpărare au avut ca obiect vânzarea unei locuinţe-garsonieră şi a unui spaţiu comercial, iar nu a terenului de sub acestea, odată cu dreptul de proprietate transferându-se şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent, aflat în indiviziune cu ceilalţi locatari. în concluzie, s-a reţinut că actele întocmite au respectat dispoziţiile legii, întrucât se referă la o locuinţă şi la un spaţiu comercial, nu la un teren, pe baza unei documentaţii complete şi cu respectarea tuturor cerinţelor legale.
Având în vedere că actele premergătoare nu au confirmat susţinerile petentului referitoare la modalitatea abuzivă a exercitării atribuţiilor de serviciu de către intimatul notar public S.N. cu prilejul autentificării contractelor de vânzare-cumpărare a celor două imobile şi că părţile contractante nu au înstrăinat ilicit cele două construcţii, s-a reţinut că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care s-a respins plângerea, ca nefondată, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, pe care nu l-a motivat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina notarului S.N. şi numiţii A.R.C., A.C.A., G.V.D. şi G.C.E.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că la autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare, care au avut ca obiect vânzarea unei locuinţe-garsonieră şi a unui spaţiu comercial, notarul public a respectat condiţiile prevăzute de lege, în conformitate cu atribuţiile sale legale şi nu a săvârşit acţiuni sau inacţiuni care să se circumscrie conţinutului infracţiunii reclamate de petiţionar, deoarece obiectul celor două contracte nu a constat şi în transferarea dreptului de proprietate, ci doar de folosinţă asupra terenului aferent celor două imobile.
De asemenea, din actele premergătoare nu a rezultat nici vreo intenţie ilicită a părţilor contractante de înstrăinare a terenului aparţinând mamei petentului.
Aşa fiind, instanţa a apreciat corect că nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte de natură penală în sarcina notarului public, activitatea desfăşurată de acesta respectând întocmai obligaţiile impuse de dispoziţiile Legii nr. 36/1995 privind exercitarea activităţii notariale.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar C.I. împotriva sentinţei penale nr. 158 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1584/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1592/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
