ICCJ. Decizia nr. 1037/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1037/2010
Dosar nr. 25678/3/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1042 din 19 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 71-64 lit. a) şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 22 decembrie 2008 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cozii de topor folosită la săvârşirea infracţiunii.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
Inculpatul A.C. era angajat, în funcţia de paznic, la SC F.C. SRL din comuna Chiajna, locuind într-o cameră din incinta societăţii împreună cu victima I.P., muncitor la aceeaşi firmă.
În seara zilei de 21 decembrie 2008, deşi se afla în serviciul de pază, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima, împrejurare în care între cei doi s-a ivit un conflict spontan, pe fondul căruia inculpatul, a fost lovit cu pumnul de către victimă, care a părăsit un moment încăperea, avertizându-l însă pe inculpat că se va întoarce şi îl va agresa din nou. La scurt timp, când victima a revenit, inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona craniană cu o coadă de topor. Victima a căzut cu faţa în jos, iar inculpatul a continuat să o lovească de câteva ori şi în zona toracală cu acelaşi obiect contondent, după care a părăsit încăperea şi s-a deplasat în comuna Vidra.
A doua zi, a fost descoperită victima, care a decedat urmare unui traumatism cranian cerebral cu fracturi de boltă şi bază craniană.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia penală nr. 263/A din 15 decembrie 2009, a respins apelul inculpatului.
Prin recursul declarat, motivat la fila 2 din dosarul instanţei de recurs, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ţinându-se seama de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului şi de faptul că victima a fost cea care l-a provocat.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a săvârşit fapta în cadrul unui conflict spontan ivit pe fondul consumului de alcool împreună cu victima, care i-a aplicat o lovitură cu pumnul inculpatului. Natura relaţiilor dintre inculpat şi victimă, care au consumat băuturi alcoolice împreună şi lovirea inculpatului cu pumnul în acest context nu are semnificaţia penală a săvârşirii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, astfel că nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării.
Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunea de omor (prin loviri repetate cu coada de topor în zona craniană şi toracică a victimei, căzute la pământ), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului A.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva deciziei penale nr. 263/A din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 decembrie 2008 la 18 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 158/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1584/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
