ICCJ. Decizia nr. 1584/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1584/2010
Dosar nr. 6459/1/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Asupra plângerii de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 iulie 2010, petiţionarul A.I. a formulat plângere penală, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 9022/2303/VIII/ 1/2010 din 7 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, apreciind-o ca fiind netemeinică, ilegală şi abuzivă.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că la data de 18 iunie 2010 a înaintat Ministerului Public, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. o plângere împotriva rezoluţiei adoptate în Dosarul nr. 9022/2303/VIII/1/2010 al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, prezentând o parte dintre infracţiunile realizate la adoptarea respectivei rezoluţii şi că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea plângerii penale, a încălcat dispoziţiile art. 277 C. proc. pen.
În drept, petiţionarul a menţionat că a fost emis un act fals şi abuziv împotriva actelor probatorii.
Examinând plângerea formulată de petiţionarul A.I. în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin rezoluţia nr. 9022/2303/VIII/1/2010 din 7 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 222 C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionarul A.I., ca neîntemeiată, reţinându-se că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea fi calificată drept plângere.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin rezoluţia nr. 5763/2771/VIII-1/2010 din 8 iulie 2010, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată.
Rezoluţia criticată a fost apreciată ca fiind temeinică şi legală, în condiţiile în care nu a fost reţinută nici o încălcare a dispoziţiilor legale şi, în urma analizării înscrisurilor existente la dosarul cauzei, s-a constatat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. pentru a fi necesară declanşarea procesului penal şi investirea organelor de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni.
S-a reţinut că petiţionarul a invocat în susţinerea plângerii sale motive subiective de nemulţumire faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată, fără a argumenta şi proba în fapt şi în drept plângerea penală formulată.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petiţionarul s-a adresat cu plângere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând plângerea prin prisma dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, potrivit alin. (1) al acestui articol, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau, de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278 la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Conform acestor dispoziţii legale, plângerea fundamentată pe un astfel de temei vizează expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată.
În prezenta cauză se constată că plângerea formulată de petiţionarul A.I. nu vizează vreuna dintre soluţiile ce poate fi dispusă de procuror, prin actele procedurale prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel că aceasta apare ca fiind inadmisibilă.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că plângerea formulată nu îmbracă nici forma unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 222 C. proc. pen., care ar fi fost greşit îndreptată la instanţa de judecată, în condiţiile în care legiuitorul a reglementat în conţinutul acestei norme legale condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un astfel de mod de sesizare a organelor de urmărire penală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 9022/2303/ VIII/1/2010 din 7 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1043/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
