ICCJ. Decizia nr. 1061/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1061/2010
Dosar nr. 1079/109/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 173 din 14 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 1079/109/2009, a fost condamnat inculpatul M.D., în prezent deţinut în Penitenciarul Colibaşi, la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 13 ianuarie 2009 şi până la pronunţarea prezentei sentinţe, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1.200 RON, cheltuieli judiciare, din care 700 RON la urmărirea penală şi 500 RON la instanţă, din acestea din urmă, 300 RON, onorarii de avocat din oficiu, conform împuternicirilor avocaţiale nr. x din 9 martie 2009 şi y din 9 martie 2009 - avocat V.P.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul din 6 martie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a trimis în judecată pe inculpatul M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.
În esenţă, în actul de sesizare s-a reţinut că la data de 6 ianuarie 2009, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate V.G., după o prealabilă provocare din partea acesteia, o lovitură cu cuţitul, în zona gâtului.
Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul şi partea vătămată s-au cunoscut în vara anului 2008 şi, de atunci, s-au împrietenit, întâlnindu-se frecvent şi consumând băuturi alcoolice în barul ”L.T.”, situat pe raza oraşului C.
În ziua de 6 ianuarie 2009, în jurul orelor 16:00, M.D. împreună cu V.G. au băut ţuică în localul sus-menţionat, după care s-au deplasat, însoţiţi fiind de martora M.P., la un depozit pentru a procura lemne de foc. La întoarcere, părţile au mai consumat un pahar de ţuică, în acelaşi bar, cumpărând de la un magazin şi 2 sticle de doi litri cu vin, să continue distracţia la domiciliul inculpatului.
Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a început să se certe cu partea vătămată, conflictul fiind aplanat temporar de martorul R.M., concubinul martorei M.P. şi locatar în acelaşi apartament. În jurul orelor 21:30, în timp ce M.D. şi V.G. se aflau în sufragerie, conflictul a reizbucnit, inculpatul fiind zgâriat cu lama unui cuţit în zona feţei de partea vătămată. Din acest motiv, M.D. a mers în bucătărie, a luat un cuţit prevăzut cu mâner negru şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona gâtului, activitatea infracţională fiind observată de martora minoră M.M., care a anunţat ceilalţi martori aflaţi în dormitor (B.F., M.P. şi R.M.) despre cele întâmplate, aceştia contactând telefonic serviciul ambulanţă şi organele de poliţie.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată V.G. a fost transportată şi internată la Spitalul Municipal C., din raportul de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Argeş la 5 martie 2009 rezultând că aceasta a prezentat o plagă înjunghiată cu secţiune sternocleidomastoidian, omohioidian, hemotiroidă şi trahee cu hemoragie artero-venoasă abundentă. De asemenea, din concluziile aceluiaşi raport, rezultă că V.G. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor înţepător, ce pot data din 6 ianuarie 2009, necesitând circa 25 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, totodată acestea i-au pus victimei viaţa în primejdie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul M.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a criticat sentinţa pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii solicitării relaţiilor privind cheltuielile ocazionate de spitalizarea părţii vătămate şi al confiscării cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi a modalităţii de executare, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepsei şi executarea acesteia în condiţiile art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 71/A din 15 decembrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva Sentinţei penale nr. 173 din 14 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş.
A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, în sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat un cuţit ridicat, conform fişei de custodie, şi depus la Poliţia C.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului M.D. şi a dedus în continuare starea de arest, începând cu data pronunţării sentinţei până la 15 decembrie 2009.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sa arătat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 5 ani închisoare, este nelegală, instanţa fiind obligată în condiţiile în care a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege (dar numai jos de 1/3 din minimul special).
Recursul declarat de parchet este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma disp.art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 173 din 14 mai 2009, Tribunalul Argeş a dispus condamnarea inculpatului M.D. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani.
S-a reţinut că la data de 6 ianuarie 2009, inculpatul fiind sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea părţii vătămate V.G., a lovit-o pe aceasta în zona gâtului cu un cuţit, leziunile produse punându-i victimei viaţa în primejdie.
Împotriva instanţei de fond au declarat apel atât parchetul, cât şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 71/A din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat, şi a fost admis apelul declarat de procuror, fiind desfiinţată în parte sentinţa, în sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat cuţitul folosit de inculpat la săvârşirea faptei, fiind menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
Se constată că hotărârea instanţei de fond este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 5 ani închisoare fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. este închisoarea de la 5 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
În condiţiile în care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., instanţa de fond era obligată să facă aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. şi să coboare pedeapsa sub minimul special (5 ani), dar nu mai jos de o treime din minimul special.
În motivarea sentinţei penale, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că „la stabilirea pedepsei au fost avute în vedere (...) şi disp. art. 76 lit. a) C. pen., privind efectele circumstanţelor atenuante” şi că „inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii coborâtă sub minimul special prevăzut de lege”, făcând astfel abstracţie de prevederile art. 21 alin. (2) C. pen., potrivit căruia tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată.
Cum minimul special prevăzut de lege în speţa dedusă judecăţii pentru pedeapsa închisorii este de 5 ani, coborârea sub acest minim era obligatorie pentru instanţă, neexistând un concurs între circumstanţele agravante şi atenuante.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti privind pe inculpatul M.D., va casa în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 173 din 14 mai 2009 a Tribunalului Argeş, secţia penală şi, rejudecând, în fond:
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu referire la art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare a 4 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 13 ianuarie 2009 la 19 martie 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul M.D.
Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 173 din 14 mai 2009 a Tribunalului Argeş, secţia penală, şi, rejudecând în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu referire la art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 13 ianuarie 2009 la 19 martie 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1057/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2968/2010. Penal → |
|---|
