ICCJ. Decizia nr. 1106/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1106/2010
Dosar nr. 2418/1/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Încheierea de şedinţă din 15 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 8351/2/2009 (2104/2009), a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul D.M. prin Încheierea din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, în Dosarul nr. 2753/3/2007, cu măsura arestării preventive, pe o durată de 30 zile, cu începere de la 17 martie 2010 până la 13 aprilie 2010, inclusiv.
S-a reţinut de către instanţă că punerea sub acuzare şi trimiterea în judecată a inculpatului D.M. a avut loc pentru săvârşirea mai multor infracţiuni la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în cursul anului 2006, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul a deţinut în vederea vânzării, a intermediat şi a oferit spre vânzare, sigur şi împreună cu alte persoane, importante cantităţi de cocaină şi comprimate ecstasy către diferiţi consumatori, între care şi minori, şi a cooptat în activitatea infracţională şi persoane minore.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a pus la dispoziţia mai multor persoane locuinţa sa din Bucureşti în vederea consumului de droguri şi că, în aceeaşi perioadă, a constituit un grup infracţional organizat care se ocupa cu traficul de droguri.
Iniţial, prin Încheierea din 3 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, măsura preventivă luată fiind succesiv menţinută până la data de 16 octombrie 2007, când aceeaşi instanţă a Tribunalului Bucureşti a decis înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, conform art. 1451 C. proc. pen.
Dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive a rămas definitivă prin Decizia nr. 1521 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 496 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 14 lit. c) şi d) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 lit. c) C. pen. şi achitat pentru acuzaţia prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel, înregistrându-se Dosarul nr. 8351/2/2009 (2104/2009) pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin Încheierea din 15 martie 2010 a acestei instanţei a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi ţara privind pe inculpat cu măsura arestării preventive, reţinându-se că inculpatul încălcase cu rea-credinţă obligaţiile stabilite în sarcina sa, lipsind la mai multe termene pe parcursul judecăţii în apel şi nici nu se prezentase la organele de poliţie însărcinate cu supravegherea sa, pe timpul interdicţiei de a nu părăsi ţara.
Mai mult, din informaţiile comunicate de organele de poliţie a rezultat că inculpatul fusese depistat şi reţinut la vama Giurgiu în timp ce încerca să părăsească ţara, sub o identitate falsă.
Toate aceste motive au determinat în caz înlocuirea măsurii preventive faţă de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.
Cererea de recurs nu a fost motivată în scris.
La termenul de dezbateri din 22 martie 2010, inculpatul personal a învederat instanţei că înţelege să îşi retragă cererea de recurs formulată în cauză. Având în vedere declaraţia formulată, precum şi dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea recursului declarat în cauză de către inculpatul D.M.
Faţă de soluţia pronunţată în cauză se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul D.M. împotriva Încheierii din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 8351/2/2009 (nr. 2104/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1098/2010. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 3013/2010. Penal → |
|---|
