ICCJ. Decizia nr. 1127/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1127/2010
Dosar nr. 30/46/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19/F din 24 februarie 2009 pronunţată de Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie de la Curtea de Apel Piteşti în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul S.E.I., cu domiciliul ales în municipiul Piteşti, împotriva rezoluţiei din 31 octombrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 141/P/2008.
Pentru a hotărî astfel a reţinut în urma verificării rezoluţiei atacate, prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale privind pe A.L. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 264, art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), următoarele:
La 3 aprilie 2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti plângerea penală formulată de către S.E.I. împotriva procurorului A.L. pentru infracţiunile prev. de art. 264, art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), acuzat că nu a efectuat supravegherea temeinică a dosarelor nr. 5035/P/2004 şi 2151/P/2007, a adoptat o soluţie neconformă cu probele de la dosar, nu s-a abţinut în soluţionarea cauzelor şi a dispus conexarea lor în afara condiţiilor prevăzute de lege.
În urma actelor premergătoare începerii urmăririi penale procurorul a reţinut cele ce urmează:
Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti a fost înregistrat dosarul nr. 5035/P/2004, având ca obiect plângerea penală formulată de către reprezentanţii legali ai SC T.E.C. SRL Piteşti, împotriva făptuitorului S.L., pentru infracţiunea de înşelăciune. În conţinutul plângerii s-a învederat că la data de 1 iulie 2004 SC T.E.C. SRL a vândut un autovehicul către SC M.P.I. (reprezentată de către S.L. în calitate de director), în baza unei facturi fiscale, iar S.L. a emis un număr de 6 file cec, constatându-se ulterior că 4 din aceste file cec au fost refuzate la plată.
Prin rezoluţia din 29 mai 2005 procurorul L.A. a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., temeiul legal fiind art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva soluţiei s-a formulat plângere în condiţiile art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanţei de judecată, respectiv Judecătoriei Piteşti, care prin sentinţa penală nr. 460 din 15 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 10961/2005 a respins plângerea ca nefondată.
Petiţionarul a declarat recurs iar Tribunalul Argeş, secţia penală, prin Decizia nr. 666/R din 19 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 769/P/2004 a admis recursul şi a casat sentinţa, a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti. A dispus trimiterea cauzei în vederea completării cercetărilor penale.
La data de 10 august 2006 dosarul a revenit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti iar primul procuror adjunct al parchetului a dispus înaintarea cauzei la IPJ Argeş – Serviciul de investigare a fraudelor, în vederea continuării cercetărilor, conform celor dispuse de către instanţă.
Întrucât procurorul A.L., cu mult timp înainte, avea sarcina supravegherii cauzelor înregistrate la acest compartiment, în mod firesc a supravegheat şi această cauză penală.
Acest fapt a avut loc până la data de 27 septembrie 2007 când primul procuror al parchetului a admis cererea formulată de către S.E.I. privind recuzarea procurorului L.A., cauza fiind repartizată spre supraveghere unui alt procuror.
Ulterior, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, s-a înregistrat şi dosarul nr. 2151/P/2007 având ca obiect plângerea formulată de către S.E.I. împotriva expertului contabil M.C.E., prin care a solicitat cercetarea acesteia pentru întocmirea unui raport de expertiză contabilă care conţine aspecte nereale.
Prin rezoluţia din 25 septembrie 2007, procurorul a dispus conexarea acestui dosar la dosar nr. 5035/P/2004, apreciind că există legătură între cele două cauze.
Cauza a fost soluţionată prin rezoluţia din 15 octombrie 2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.L. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen. şi scoaterea de sub urmărire penală a aceluiaşi învinuit pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Totodată, prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar penal şi înaintarea acestuia la Poliţia Municipiului Piteşti, în vederea continuării cercetărilor faţă de M.C.E. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 260, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Plângerea formulată la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 997/II/2 din 15 februarie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Analizând rezoluţia atacată prin prisma criticilor formulate de petent în plângerea adresată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut şi motivat că în mod corect procurorul a constatat că faptele imputate intimatei nu există în materialitatea lor. Pe de o parte magistratul procuror nu a soluţionat şi a doua oară cauza întrucât la 27 septembrie 2007 s-a admis cererea de recuzare formulată de persoana vătămată S.E.I., cauza fiind repartizată altei persoane, iar pe de altă parte, magistratul procuror nu poate fi tras la răspundere pentru soluţiile pe care le adoptă decât în măsura în care săvârşeşte infracţiuni pentru a adopta unele soluţii.
Soluţiile adoptate în activitatea desfăşurată de procuror ca de altfel şi hotărârile pronunţate de judecător pot fi criticate numai prin intermediul căilor legale de atac, ele prin ele însele nu pot atrage răspunderea disciplinară sau penală decât în condiţiile legii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, petentul care nu şi-a motivat recursul, nu s-a prezentat în instanţă şi deşi i s-a acordat la cerere termen pentru ca să-şi angajeze apărător ales nu a făcut acest lucru.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Dispoziţiile art. 363-365 privind datele de la care curge termenul de recurs, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Prin art. 363 alin. (3) C. proc. pen. legiuitorul a prevăzut că „pentru partea care a fost prezentă la dezbatere sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare".
Din practicaua sentinţei recurate, rezultă că la 24 februarie 2009 dată la care a fost soluţionată plângerea, petentul a fost prezent la dezbateri şi i s-a acordat cuvântul pentru a susţine plângerea.
La data de 2 decembrie 2009 a fost înregistrată la Curtea de Apel Piteşti cererea de recurs formulată la 25 noiembrie 2209 de către petent, trimisă prin poştă, având ştampila poştei - 25 noiembrie 2009.
Rezultă din cele de mai sus că recursul a fost formulat cu peste 7 luni după expirarea termenului legal de declarare de 10 zile prev. de art. 3853 cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind tardiv.
Văzând şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.E.I. împotriva sentinţei penale nr. 19/F din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1110/2010. Penal - | ICCJ. Decizia nr. 1222/2010. Penal → |
|---|
