ICCJ. Decizia nr. 1180/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1180/2010
Dosar nr. 1254/63/2006
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La rejudecarea în fond (potrivit Deciziei penale nr. 4506 din 13 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), prin sentinţa penală nr. 496 din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Dolj, secţia penală, inculpatul C.P. (fiul lui V. şi C.) a fost condamnat la:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), c) C. pen. şi a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 5 decembrie 2003 la 13 iulie 2006.
S-a luat act că părţile civile SC M.G. SA Slatina, prin lichidator BNP C. SRL Craiova şi SC S. SA Slatina, prin lichidator SC D.C. SRL Craiova, nu s-au constituit părţi civile.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de denunţătorul M.T. şi a fost obligat inculpatul C.P. la plata sumei de 46. 000 lei actualizată cu coeficientul de devalorizare a leului la data plăţii, către această parte civilă.
A fost obligat inculpatul C.P. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către denunţătorul M.T., precum şi la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (la urmărirea penală şi instanţă).
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În calitatea sa de director în cadru Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Craiova, inculpatul C.P. I-a cunoscut pe denunţătorul M.T., administrator la SC S. SA Slatina şi la SC M.G. SA Slatina, precum şi pe reprezentanţii societăţii italiene de construcţii - drumuri şi poduri - SC G.L. SA T., pretinzând şi primind de la denunţător, în intervalul aprilie - decembrie 2003, suma totală de 460.000.000 lei ROL, iar la 5 decembrie 2003 - data la care a fost surprins în flagrant - suma de 10.000 euro, pentru a interveni pe lângă reprezentanţii firmei italiene în vederea încheierii unui contract cu denunţătorul, privind furnizarea cantităţii de 150.000 mc. balast, în intervalul martie 2003 - iunie 2004, precum şi pentru efectuarea la timp a plăţilor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul C.P., denunţătorul M.T. şi părţile civile SC S. SA Slatina şi SC M.G. SA Slatina.
În apelul Parchetului s-a invocat critica de nelegalitate privitoare la indicarea greşită a temeiului obligării inculpatului la restituirea sumei rezultate din infracţiune, arătându-se că sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 alin. (2) C. pen., precum şi criticile de netemeinicie privind individualizarea pedepselor principală şi complementară, solicitându-se majorarea pedepsei principale, în raport cu urmările produse, cu împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunii şi cu persoana inculpatului, precum şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a, şi lit. b) C. pen.
Părţile civile SC M.G. SA şi SC S. SA au solicitat acordarea de despăgubiri către SC M.G. SA în cuantum 3.529.800 RON, iar în concluziile scrise, s-a solicitat extinderea procesului penal pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 C. pen., art. 2531 penal şi art. 296 C. pen. şi introducereaîn cauză - în calitate de parte responsabilă civilmente - a Regionalei de Drumuri şi Poduri Craiova.
În apelul denunţătorului M.T. s-a solicitat extinderea procesului faţă de făptuitorii F.D., F.M., D.C., C.A. şi G.P., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi faţă de inculpatul C.P., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracţiunea constând în aplicarea abuzivă a sancţiunilor contravenţionale ca urmare a înşelăciunii la măsurarea greutăţii mijloacelor de transport deţinute de societăţile administrate de denunţător; s-a solicitat şi acordarea unor daune morale şi majorarea sumei de 46.000 RON ca urmare a intervenirii inflaţiei, precum şi acordarea dobânzilor eferente.
Inculpatul a solicitat achitarea, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
A fost invocată, de asemenea, şi contradicţia între dispozitivul şi considerentele hotărârii, privitor la pedepsele accesorii şi complementară iar pe latură civilă, s-a invocat lipsa calităţii procesuale a societăţilor comerciale, solicitându-se respingerea acţiunilor promovate de acestea.
Prin Decizia penală nr. 171 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, a desfiinţat în parte sentinţa şi a aplicat inculpatului C.P., pe o durată de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpat, de martorul denunţător M.T. şi de părţile civile SC S. SA Slatina - prin lichidator SC D.C. SRL Craiova şi SC M.G. SA Slatina - prin lichidator BNP C. SRL Craiova, precum şi acţiunile civile - ca nefondată, cea formulată de M.T., şi pentru lipsa calităţii procesuale, celor formulate de SC S.S. şi de SC M.G. SA Slatina.
În baza art. 19, coroborat cu art. 61 alin. (3) din Legea nr. 678/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 46.000 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Inculpatul, denunţătorul şi părţile civile au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 500 lei fiecare.
Pentru a se decide astfel, s-a apreciat că prima instanţă în mod corect a reţinut fapta inculpatului de a pretinde diferite sume de bani în scopul intermedierii unei întâlniri de afaceri dintre denunţător şi reprezentantul firmei italiene, întrucât buletinele de analiză a calităţii materialelor erau întocmite tocmai de autoritatea al cărei director era inculpatul - D.G.D.P. Craiova - precum şi în scopul efectuării plăţilor, la termenele convenite, influenţa exercitată pe lângă reprezentanţii firmei italiene rezultând din calitatea de director al unei direcţii naţionale, cu atribuţii de administrare, verificare şi control în sectorul de activitate în care urma să se încheie convenţiile (construcţia de drumuri şi furnizarea de materiale de construcţii, în acest scop).
Cu privire la pedeapsa complementară, s-a apreciat că se impune aplicarea şi a dispoziţiilor art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar nu numai ale art. 64 lit. c) C. pen., cum greşit procedase instanţa de fond.
Pentru a dispune confiscarea (specială) a sumei de 46.000 lei, instanţa de apel, invocând Decizia nr. 59/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, a apreciat că prevederile art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 ar fi incidente numai în cazul infracţiunilor încriminate distinct prin această lege, iar nu şi - în speţă - infracţiuni de art. 257 C. pen.
Cu privire la acţiunea civilă promovată de martorul denunţător M.T., s-a apreciat că pretenţiile acestuia nu au suport legal şi acordarea de daune morale este nelegală întrucât infracţiunea de trafic de influentă nu este o infracţiune de prejudiciu, iar în ce priveşte acţiunile civile formulate de SC S. SA Slatina, prin lichidator SC D.C. SRL Craiova, şi SC M.G. S.A. Slatina, prin lichidator BNP C. SRL Craiova, s-a constatat lipsa calităţii procesuale a acestor persoane juridice, în raport cu natura infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat.
În fine, cererile cu privire la extinderea procesului penal au fost găsite neîntemeiate, abstracţie făcându-se de prevederile art. 336 şi art. 337 C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs:
- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, care a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, restituirea sumei de bani către martorul denunţător M.T. şi constatarea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 78/2000 şi nu cele ale Legii nr. 678/2000;
- inculpatul C.P., care a solicitat casarea deciziei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare apelurilor de către un complet legal constituit sau achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. iar în subsidiar, prin acordarea unor circumstanţe atenuante judiciare (lipsa antecedentelor penale, starea de sănătate precară, familie bine organizată) o reindividualizarea a pedepsei stabilite, în sensul reducerii acesteia sub minimul special;
- martorul denunţător M.T., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi părţile civile SC S. SA Slatina, prin lichidator SC D.C. SRL Craiova care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., şi SC M.G. SA Slatina, prin lichidator BNP C. SRL Craiova, care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi pct. 17 C. proc. pen.
Asupra acestor recursuri;
1. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova este întemeiat în parte, numai cu privire la nerestituirea sumei de 46.000 lei către martorul denunţător M.T., sumă în privinţa căreia se dispusese confiscarea (specială) în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000.
Din considerentele instanţei de apel (fila 14 ) ar rezulta că prevederile art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 sunt incidente numai în cazul infracţiunilor definite şi incriminate „in terminus" în această lege iar nu şi în cazul celor la care se referă art. 6 - care se mărgineşte să facă trimitere (explicită, literală) la - în speţă - art. 257 C. pen. ; considerentul este, în mod vădit greşit, art. 6 incriminând - prin mijlocirea trimiterii la legea penală generală - infracţiuni cu o configuraţie proprie legii speciale (nr. 78/2000), în raport cu care incidenţa prevederilor art. 61 alin. (2) şi (4) nu poate fi eludată (nici măcar prin invocarea - inadecvată, evident!- a unei decizii prin care s-a soluţionat un recurs în interesul legii); în consecinţă, inculpatul va fi obligat la plata (restituirea) sumei de 46.000 lei către martorul denunţător M.T.
Cealaltă critică a Parchetului, cu privire la o reindividualizare a pedepsei, în sensul majorări acesteia, nu este întemeiată.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte apreciază, în context, că pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită inculpatului este suficientă pentru reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, încât nu este cazul modificării ei, în sensul reiterat în această cale de atac.
Nici critica referitoare menţiunea din minuta şi dispozitivul că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 678/2000 şi nu cele ale Legii nr. 78/2000 nu este întemeiată, Înalta Curte constatând că este vorba de o eroare materială evidentă eroare remediabilă în condiţiile art. 195 C. proc. pen.
2. Recursul declarat de inculpatul C.P. este nefondat sub toate aspectele invocate:
a) Completul de judecată în apel a fost legal constituit, preşedintele acestuia - judecătorul M.C.G. - nefiind incompatibil în raport cu prevederile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., din moment ce nu s-a dovedit (nici măcar nu s-a pretins în susţinerea acestui motiv de casare - pct. 3 de sub alin. (1) al art. 3859 C. proc. pen.) că acest magistrat ar fi „soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale", textul de lege fiind lipsit de orice echivoc; aşa fiind trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel nu poate intra în discuţie.
b) Din examinarea întregului dosar al cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate la fond şi în apel rezultă că instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel - a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind în mod clar şi neechivoc că inculpatul se face vinovat de săvârşirea cu vinovăţie, a infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, încât problema achitării inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu se poate pune, soluţia de condamnare fiind legală şi temeinică.
c) Pedeapsa privativă de libertate - 6 ani închisoare-cuantum situat semnificativ sub limita maximă prevăzută de textul de lege încriminator, se apreciază a fi fost judicios individualizată în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neputându-se reţine elemente sau împrejurări în raport cu care inculpatului să-i poată fi recunoscute circumstanţe atenuante (judiciare) potrivit art. 74 C. pen.
În consecinţă recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.
3. Recursurile martorului denunţător M.T. (fila 18 dosar recurs) şi ale părţilor civile SC M.G. SA Slatina - prin lichidator BNP C. SRL Craiova, (fila 15 dosar recurs) şi SC S. SA Slatina - prin lichidator SC D.C. SRL Craiova (fila 21 dosar recurs) - toate înregistrate la instanţa de apel la 9 ianuarie 2009 sunt tardive şi urmează a fi respinse ca atare, deoarece, pentru fiecare dintre recurenţi, termenul de recurs a început să curgă la data comunicării deciziei - 16 decembrie 2008 (filele 170-172 dosar apel) - şi a expirat, în consecinţă la 27 decembrie 2009, în timp ce recursurile au fost declarate abia la 9 ianuarie 2009 (după cum deja s-a arătat), depăşindu-se termenul de 10 zile, prevăzut de art. 3853 alin. (1) cu referire la art. 3853 alin. (2) şi la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 171 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.P.
Casează în parte Decizia penală atacată şi rejudecând, în baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 obligă pe inculpatul C.P. la plata sumei de 46.000 lei către martorul denunţător M.T.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. şi, ca tardive, recursurile declarate de martorul denunţător M.T. şi de părţile civile SC S. SA Slatina - prin lichidator SC D.C. SRL Craiova şi SC M.G. SA Slatina - prin lichidator BNP C. SRL Craiova împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurentul martor denunţător şi recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 822/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 4329/2010. Penal → |
|---|
