ICCJ. Decizia nr. 1573/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1573/2010
Dosar nr. 3331/1/2010
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor I.M., Z.I., R.C., M.C. şi G.D. A respins ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive, înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Instanţa a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 143, art. 146 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii I.M., Z.I., G.D., R.C. şi M.C., solicitând punerea în libertate, deoarece nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 28/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I.M., zis M., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi sprijinirea activităţii acestuia în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 23 lit. a), b şi c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; Z.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., aderare la un grup infracţional organizat şi sprijinire a activităţii acestuia în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.D., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., aderarea la un grup infracţional organizat şi sprijinirea activităţii acestuia în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.C., zis R., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aderarea la un grup infracţional organizat şi sprijinirea activităţii acestuia în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc şi spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, spălare a banilor faptă prevăzută de art. 23 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.C., zis P., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aderare la un grup infracţional organizat şi sprijinirea activităţii acestuia în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul M.C., trimis in judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aderare la un grup infracţional organizat şi sprijinirea activităţii acestuia în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Faptele săvârşite de către inculpatul I.M. au constat în aceea că în perioada 2007-2008 a deţinut fără drept în vederea vânzării, a participat la operaţiuni de vânzare, a intermediat vânzarea, a vândut importante cantităţi de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacţii efectuate în principal pe raza Municipiului Bucureşti, fapte săvârşite cu mai multe persoane, membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat, grup pe care l-a iniţiat şi constituit, a cărui funcţionare a sprijinit-o în continuare; la date de 01 martie 2007 şi 14 aprilie 2008, inculpatul a deţinut fără drept în vederea vânzării, a intermediat vânzarea, a vândut colaboratorului C.A. – nume de cod, respectiv colaboratorului R.I. – nume de cod, cantitatea totală de 2,5 kilograme heroină, tranzacţiile efectuându-se pe raza Sectorului 4, Bucureşti, respectiv zona Stadionului R. şi în zona Parcului C., la aceste fapte participând în mod direct şi inculpaţii R.C., Z.I. şi G.D.
În cursul anului 2007, se reţine în rechizitoriu, inculpatul I.M., zis M. a procurat un autoturism de lux marca J.G.C., cu bani obţinuţi în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic ilicit de droguri, respectiv iniţiere, constituire şi sprijinire a activităţii unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, menţionate mai sus, autoturism pe care l-a înmatriculat fictiv, pe numele inculpatului R.C., zis R., cu scopul de a crea aparenţă de legalitate a provenienţei sumei ce constituia preţul acestui bun şi a ascunde adevăratul proprietar.
Inculpatul a achiziţionat imobilul situat în Bucureşti, sector 3, conform contractului de vânzare-cumpărare din 6 august 2007, cu suma de 90.000 euro, dreptul său de proprietate fiind intabulat conform Dosarului nr. 967492 din 24 august 2007, în urma cercetărilor efectuate stabilindu-se că, aceşti bani au fost obţinuţi prin săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
În perioada 2007-2008, se mai reţine în actul de sesizare a instanţei, inculpatul I.M. a iniţiat, constituit şi sprijinit activitatea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc şi spălare a banilor, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte şi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză, precum şi alte persoane.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.I., M.P. a dispus trimiterea sa în judecată pentru faptul că în perioada 2007-2008 a deţinut fără drept în vederea vânzării, a participat la operaţiuni de vânzare, a intermediat vânzarea, a transportat importante cantităţi de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacţii efectuate în principal pe raza Municipiului Bucureşti, fapte săvârşite împreună cu mai multe persoane, membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat, grup la care a aderat şi a cărui funcţionare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la datele de 01 martie 2007 şi 14 aprilie 2008, inculpatul a deţinut fără drept în vederea vânzării, a transportat şi a intermediat vânzarea către colaboratorul C.A. - nume de cod, respectiv către colaboratorul R.I. - nume de cod, cantitatea totală de aproximativ 2,5 kilograme de heroină, tranzacţiile efectuându-se pe raza sectorului 4 Bucureşti, respectiv în zona stadionului R. şi a Parcului C., la aceste fapte participând în mod direct şi inculpaţii I.M., R.C. şi G.D.
În perioada 2007-2008, se reţine în rechizitoriu, inculpatul a aderat la grupul infracţional organizat, iniţiat şi constituit de către inculpatul I.M. şi totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte şi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză, precum şi alte persoane.
Faptele inculpatului G.D. constau în aceea că în perioada 2007-2008 a participat la operaţiuni de vânzare şi a intermediat vânzarea unor importante cantităţi de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacţii efectuate în principal pe raza Municipiului Bucureşti, fapte săvârşite împreună cu mai multe persoane, respectiv membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat, grup la care a aderat şi a cărui funcţionare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la data de 14 aprilie 2008, inculpatul a intermediat şi a participat în mod direct la vânzarea către colaboratorul R.I. - nume de cod, cantitatea de aproximativ 1,5 kilograme de heroină, tranzacţia efectuându-se pe raza sectorului 4 Bucureşti, respectiv în zona Parcului C.
În perioada 2007-2008, se reţine de către M.P., inculpatul a aderat la grupul infracţional organizat, iniţiat şi constituit de către inculpatul I.M. şi totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte şi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză, precum şi alte persoane.
M.P. a sesizat instanţa de fond şi pentru inculpatul R.C., zis R., în ceea ce priveşte faptul că în perioada 2007-2008 a deţinut fără drept, în vederea vânzării, a participat la operaţiuni de vânzare, a intermediat vânzarea şi a transportat, importante cantităţi de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacţii efectuate în principal pe raza Municipiului Bucureşti, fapte săvârşite împreună cu mai multe persoane, membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat, grup la care a aderat şi a cărui funcţionare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la data de 01 martie 2007, inculpatul a deţinut fără drept în vederea vânzării, a transportat şi a intermediat vânzarea către colaboratorul C.A. – nume de cod, cantitatea totală de aproximativ 1 kilogram de heroină, tranzacţiile efectuându-se pe raza sectorului 4 Bucureşti, respectiv în zona stadionului R.
În perioada 2007-2008, se reţine în rechizitoriu, inculpatul a aderat la grupul infracţional organizat, iniţiat şi constituit de către inculpatul I.M. şi totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc şi spălare a banilor, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte şi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză, precum şi alte persoane.
Faptele săvârşite de inculpatul B.C., zis P., constau în aceea că în perioada 2007-2008 a deţinut fără drept în vederea vânzării, a vândut, a intermediat vânzarea, a transportat importante cantităţi de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacţii efectuate în principal pe raza Municipiului Bucureşti, fapte săvârşite împreună cu mai multe persoane, membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat, grup la care a aderat şi a cărui funcţionare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la datele de 02 aprilie 2007 şi 04 aprilie 2007, inculpatul a vândut colaboratorului S.I. - nume de cod, cantitatea totală de aproximativ 1,5 grame de heroină, tranzacţiile efectuându-se pe raza sectorului 3 Bucureşti, respectiv în zona Pieţei A.l. şi, respectiv, H.T.
În perioada 2007-2008, se mai reţine de către Parchet în actul de sesizare, inculpatul a aderat la un grup infracţional organizat şi totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte şi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză, precum şi alte persoane.
Totodată, instanţa de fond a fost sesizată cu faptele săvârşite de inculpatul M.C. care, conform rechizitoriului, constau în aceea că în perioada 2006 – 25 ianuarie 2007 inculpatul, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, împreună cu inculpaţii M.C.S., zis C., P.M., zis M. a lui B., C.V., I.N. şi alţii, a deţinut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea şi a oferit spre vânzare mai multor persoane, importante cantităţi de cocaină şi comprimate MDMA – ecstasy (droguri de mare risc), introduse ilicit în România, fiind aduse din Spania şi Olanda, împrejurări în care a vândut investigatorului acoperit I.V. - nume de cod, cantitatea totală de 10 grame cocaină, cu preţul de 110 euro/gram, tranzacţii realizate la data de 23 iunie 2006 şi 28 iunie 2008 pe raza Municipiului Bucureşti.
În perioada 2007 (ulterior datei de 25 ianuarie 2007, data întocmirii rechizitoriului nr. 237/01P/2006) – 2008, inculpatul a deţinut în vederea vânzării, a transportat şi a vândut importante cantităţi de heroină mai multor persoane de pe raza Municipiului Bucureşti.
În perioada 2007-2008, se reţine de către M.P., inculpatul a aderat la un grup infracţional organizat şi, totodată, a sprijinit activitatea acestui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte şi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză.
Prin sentinţa penală nr. 1024/F din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, i-a condamnat pe inculpaţi la pedepse cu închisoare, aceştia urmând să execute: I.M. 15 ani închisoare, Z.I. 10 ani închisoare, G.D. 10 ani închisoare, R.C. 10 ani închisoare şi M.C. 7 ani închisoare.
Pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond şi apoi în faţa instanţei de apel a fost verificată şi menţinută măsura arestării preventive succesiv, constatându-se de fiecare dată, că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, lucru constatat şi prin încheierea din 8 aprilie 2010, în mod corect.
Potrivit art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României, nimeni nu poate fi privat de libertate, totuşi de la această regulă generală sunt înscrise şi excepţii.
În art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O., ratificată prin Legea 30/1994, se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".
În raport de aceste reglementări internaţionale, cu referire expresă la excepţia reprezentată de arestarea preventivă, s-a stipulat că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale şi după procedura prevăzută de legislaţia fiecărui stat, conform convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.
Dispunerea măsurii arestării preventive, cât şi menţinerea acesteia, trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl reliefează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat, în mod justificat, că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, respectiv, infracţiunea dedusă judecăţii este una gravă, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În raport de gravitatea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată recurenţii inculpaţi (Hotărârea din 24 octombrie 2006, K. contra Poloniei), de participarea acestora la presupusa săvârşire a acestor infracţiuni, aşa cum rezultă cu deosebire din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, de frecvenţa infracţiunilor de acelaşi gen săvârşite şi de necesitatea unei prevenţii generale. Curtea constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru aceşti inculpaţi subzistă, astfel că se impune menţinerea măsurii arestului preventiv (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, H. contra Austriei).
În aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenţilor inculpaţi trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa C.E.D.O. care, în câteva cauze împotriva Franţei (Cauza L., hotărârea din 26 iunie 2001), prin care a statuat că în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte – prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulara a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o „tulburare a societăţii" de natură să justifice o detenţie preventivă.
Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă şi că menţinerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost luate în considerare şi apreciate ca fiind insuficient pentru protejarea interesului public care ar impune detenţia preventivă (Hotărârea din data de 23 august 2008, Vrencev contra Serbiei, Hotărârea din 29 ianuarie 2008, S. contra Regatului Unit, Hotărârea din 04 aprilie 2000 W. contra Poloniei, Hotărârea din 08 iunie 2004, H. contra Islandei).
Apărarea ordinii publice, este pertinent şi suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpaţilor ar tulbura în mod real ordinea publică.
Menţinerea stării de arest a inculpaţilor poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesităţi reale şi de interes public, care în pofida prezumţiei de nevinovăţie, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.
În cauza dedusă judecăţii, în raport de gravitatea infracţiunilor pentru care sunt judecaţi recurenţii inculpaţi, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de modul de operare reţinut în actul de sesizare, participarea inculpaţilor, Înalta Curte constată că recurenţii inculpaţi prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică din România.
Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a recurenţilor inculpaţi în prezent ar genera creşterea sentimentului de nesiguranţă al populaţiei şi ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de protecţie a organelor stalului, acesta având obligaţia pozitivă nu numai de a adopta o legislaţie penală, dar şi de avea un mecanism care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte care pun în pericol sănătatea populaţiei.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viaţă şi sănătate reprezintă valori fundamentale care trebuie protejate.
În acest context, neluarea sau nemenţinerea unor măsuri preventive faţă de anumite persoane, în condiţiile în care există indicii cu privire la presupusa implicare a acestora în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiţie, consecinţă incompatibilă cu principiile unei societăţi democratice.
În jurisprudenţa sa C.E.D.O. a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea şi desigur menţinerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (S. împotriva Austriei Hotărârea din 10noiembrie 1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (W. împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968), riscul să comită noi infracţiuni (M. împotriva Austriei) sau să tulbure ordinea publică (L. împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991 şi H. împotriva Olandei, Hotărârea nr. 43701 din 05 iulie 2007).
Curtea constată că, în raport de aspectele mai sus arătate, în cauză este îndeplinită una dintre aceste condiţii, respectiv, pericolul ca „acuzaţii" să tulbure ordinea publică.
Potrivit practicii C.E.D.O. (cauza L. contra Italiei sau N. contra Austriei) detenţia preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Ori, în această cauză, un asemenea interes este evident.
Cât priveşte data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data pronunţării instanţei cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului (Decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere şi „comportamentul acuzatului", cerând ca acesta să coopereze activ cu autorităţile judiciare (Decizia din 25 februarie 1993 în cauza D. contra Franţei).
Aplicând aceste principii la speţa de faţă, durata arestării preventive a recurenţilor inculpaţi nu poate fi apreciată că a depăşit un termen rezonabil, aşa cum este prevăzut de art. 5 parag. 3 din C.E.D.O.
Autorităţile judiciare au luat toate măsurile, desigur în raport şi de complexitatea cauzei, pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei.
De altfel, aşa cum se arăta, data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil", C.E.D.O. a statuat că aceasta este data pronunţării instanţei cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului.
Ori, în cauză s-a pronunţat de instanţa de fond o hotărâre de condamnare a inculpaţilor.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, evaluând şi gravitatea infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond, modul şi circumstanţele în care se presupune că au fost săvârşite, reacţia publică deosebită declanşată datorită faptelor presupuse a fi comise de aceştia, starea de nesiguranţă care ar putea fi generată de punerea în libertate a inculpatului, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, astfel că privarea lor de libertate, în această fază a procesului penal, este necesară, punerea în libertate, prezentând, pentru aspectele mai sus prezentate, un pericol concret, actual şi real pentru ordinea publică.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte constată că, în această fază a procesului penal, nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurenţilor inculpaţi.
În speţă, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatul este actual şi persistent, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, reţinând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpaţii I.M., Z.I., G.D., R.C. şi M.C. împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 44797/3/2008.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga pe recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpaţii I.M., Z.I., G.D., R.C. şi M.C. împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 44797/3/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4334/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1683/2010. Penal → |
|---|
