ICCJ. Decizia nr. 1199/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1199/2010
Dosar nr. 2574/1/2010
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 10 martie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, investită cu soluţionarea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 31 din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia penală, în baza art. 3002 , raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut, ca fiind legală şi temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului T.L.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiţii de legalitate şi temeinicie, că sunt întrunite cumulativ prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., că aceste temeiuri, care au determinat luarea acestei măsuri, nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este justificată în raport cu natura infracţiunii, modalitatea concretă de săvârşire , de gradul de pericol social ale acesteia şi de circumstanţele personale ale inculpatului , iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat, cu recurs, numai încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune, între altele menţinerea arestării preventive, nu şi, cea prin care instanţa de recurs dispune menţinerea acestei măsuri a arestării preventive.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul inculpat T.L.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva încheierii din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1369,1/283/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2505/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2519/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
