ICCJ. Decizia nr. 122/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 122/2010
Dosar nr. 1066/59/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 285/PI din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.F.P. - A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Timişoara împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 473/P/2009.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la 4 septembrie 2006, A.N.A.F. Timişoara a solicitat efectuarea cercetărilor penale împotriva intimaţilor C.I., executor judecătoresc, D.C.I. - avocat şi R.H.A.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de sustragere de sub sechestru, abuz în serviciu contra intereselor publice şi art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se că la data de 29 august 2006 au încărcat şi transportat în mijloace de transport mai multe echipamente de fabricat şi împachetat ţigări, bunuri ce fuseseră anterior disponibilizate de reclamantă prin procesul-verbal de sechestru din 28 decembrie 2005, în vederea recuperării unei creanţe de 200.000 RON.
În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la executorul judecătoresc C.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 244 C. pen., 248 C. pen. şi art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, întrucât lipseşte latura obiectivă a infracţiunilor reclamate.
A reţinut că, prin procesul-verbal de sechestru din 28 decembrie 2005, întocmit de A.N.A.F. Timişoara s-a dispus sechestrarea unor bunuri mobile ale SC E.T.R. SRL pentru neplata unor creanţe bugetare, bunurile nefiind însă individualizate de executorii fiscali, nedescrise în procesul-verbal: denumire, stare de uzură ori elemente de identificare, aspecte ce conduc la ilegalitatea sechestrului aplicat.
A.F.P. Timişoara a motivat că nu a putut acţiona conform legii, întrucât bunurile se găseau într-o incintă sigilată de organele de urmărire penală, dar nu au cerut acceptul de intrare şi identificare a acestora.
Din actele dosarului a rezultat că între SC E.T.R. SRL şi H.A.N. s-a încheiat la data de 24 ianuarie 2006 un antecontract de gaj fără deposedare, în vederea garantării unei creanţe de 233.122 dolari SUA pentru bunurile mobile aflate în proprietatea debitoarei care fuseseră puse la dispoziţie de creditor.
La pct. 3 din contract se specifica faptul că, în cazul neachitării debitului, creditorul este obligat să execute bunurile gajate prin vânzare şi din preţul obţinut să-şi îndestuleze creanţa.
Întrucât debitorul nu şi-a onorat creanţa, la 6 iunie 2006, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc C.I., solicitând executarea silită şi s-a format, cu respectarea Legii nr. 99/2006 Dosarul execuţional nr. 312/2006, executarea silită fiind încuviinţată de instanţă prin Încheierea nr. 1763/CC din 13 iunie 2006.
Prin Sentinţa civilă nr. 20407/CC din 27 iulie 2006, Judecătoria Timişoara a certificat cererea executorului judecătoresc de a intra în locaţia unde se aflau bunurile gajate, în vederea predării lor.
La data de 29 august 2006, împreună cu organele de poliţie, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul unde se găseau bunurile, le-au identificat în raport cu menţiunile din contractul de gaj.
În timpul executării, s-au prezentat mai mulţi funcţionari din cadrul A.F.P. Timişoara - Serviciul colectări, executări silite persoane fizice, care au susţinut că asupra acestor bunuri s-a aplicat sechestrul prin procesul-verbal din 28 decembrie 2005 şi a fost eliberat certificatul de înscrisuri la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, dar nu a fost prezentat niciun act.
S-a constatat însă că, la Arhiva Electronică organele fiscale au obţinut avizul, ulterior obţinerii avizului de către creditorul gajat la 27 martie 2006 faţă de 10 februarie 2006, situaţie în care creditorul gajat avea posibilitate la executare.
Contestaţia la executare formulată de A.F.P. Timişoara a fost respinsă de judecătorie prin Sentinţa civilă nr. 9737 din 24 octombrie 2006.
Procesul-verbal al executorului judecătoresc a fost desfiinţat prin Sentinţa civilă nr. 6848 din 26 iunie 2007, rămasă irevocabilă, dispunându-se înlăturarea situaţiei anterioare - de restituire a bunurilor gajate, în prezent SC E.T.R. SRL fiind în procedura de lichidare.
Procurorul a apreciat că executorul judecătoresc a acţionat în conformitate cu Legea nr. 99/1995, astfel că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor, dispunând neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia nr. 473/P din 10 martie 2009.
Plângerea petiţionarei formulată în temeiul dispoziţiilor art. 275 - 278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia nr. 927/II/2 din 31 august 2009.
Sesizată conform art. 2781 C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara, prin Sentinţa penală nr. 285/P din 2 noiembrie 2009 a respins plângerea ca nefondată, menţinând soluţia atacată.
S-a motivat de instanţă că executarea silită s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, în baza unei hotărâri judecătoreşti, în intenţia executorului judecătoresc nu a fost de a substitui sau înstrăina un bun sechestrat.
De asemenea, sechestrul organelor fiscale a fost pus cu nerepesctarea dispoziţiilor legale.
Recursul declarat de M.F.P. - A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Timişoara este nefondat.
S-a motivat că:
- nu s-a dispus de procuror confruntarea între executorul judecătoresc C.I. şi executorii fiscali, invocând împrejurarea că aceasta nu poate avea loc în lipsa dispunerii începerii urmăririi penale;
- greşit s-a reţinut că sechestrul instituit de A.F.P. Timişoara din 28 decembrie 2005 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale ale C. proc. fisc;
- ilegalitatea activităţii executorului judecătoresc a fost constatată şi de instanţa de judecată prin Sentinţa civilă nr. 6848 din 26 iunie 2007, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1359/RCA din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Timiş care au constatat că s-au încălcat dispoziţiile art. 136 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.fisc., republicat.
Susţinerile sunt nefondate.
Împrejurarea că nu s-au efectuat confruntări între persoanele participante nu este relevantă în cauză, având în vedere specificul acesteia.
Or, în cauză, s-au efectuat acte premergătoare, nu a fost începută urmărirea penală şi confruntarea este un mijloc de probă ce se administrează după începerea urmăririi penale, prevăzută în Capitolul II C. proc. pen., mijloace de probă, şi anume declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii civile, părţii vătămate şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, confruntări, înscrisurile, interceptările şi înregistrările audio şi video şi altele.
În dosar au fost examinate toate susţinerile petiţionarei, prin prisma actelor depuse de aceasta şi făptuitori.
Potrivit dispoziţiilor art. 244 C. pen., infracţiunea de sustragere de sub sechestru constă în sustragerea unui bun legal sechestrat, or, în speţă, sechestrul aplicat de executorii fiscali nu întruneşte această cerinţă.
Conform dispoziţiilor art. 135 alin. (3) lit. a) şi b) şi alin. (6) şi art. 147 alin. (6) şi art. 148 alin. (9) şi alin. (3) C. proc. fisc., executorul judecătoresc este obligat să verifice dacă bunurile sunt la locul deplasării, să le descrie, identifice şi individualizeze, ceea ce în speţă nu s-a realizat, astfel că, sechestrul nefiind legal aplicat, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de sustragere de sub sechestru, lipsind latura obiectivă a infracţiunii.
Pe de altă parte, executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile Legii nr. 99/1999, iar împrejurarea că ulterior actele întocmite au fost infirmate de instanţă, nu echivalează cu încălcarea, cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu, atâta timp cât nu a fost dovedită reaua-credinţă şi deci îndeplinită latura subiectivă a infracţiunii.
În fine, nu poate fi avută în vedere cererea de obligare a intimatului C.I. la plata prejudiciului estimat de petiţionara recurentă, în cauză neexistând acţiunea penală care să facă posibilă rezolvarea acţiunii civile în cadrul acestui proces, iar în sarcina intimatului nu s-a reţinut săvârşirea vreunei infracţiuni.
Faţă de aceste motive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.F.P. - A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 285/PI din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2482/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3470/2010. Infracțiuni informatice pe... → |
|---|
