ICCJ. Decizia nr. 1219/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1219/2010
Dosar nr. 2634/1/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 09 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 17531/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 160b alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a dispus menţinerea arestării preventive a inculpaţilor Ş.T. şi I.E.N., trimişi în judecată, prin rechizitoriul nr. 45/D/P/2007 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în stare de arest preventiv, inculpatul Ş.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, instigare la săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. c) C. pen., finanţare a infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, iniţiere şi constituire a unui grup internaţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul I.E.N., în stare de arest preventiv, în lipsă, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., organizare şi finanţare a infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), respectiv art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, faptă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., constituire şi sprijinire a unui grup infracţional în scopul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale, măsura preventivă fiind stabilită în raport de criteriile prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Curtea a constatat că ulterior pronunţării hotărârii de condamnare în primă instanţă nu au intervenit elemente noi, existând în continuare presupunerea rezonabilă a săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi.
A apreciat că natura şi gravitatea faptelor, împrejurările şi modalitatea în care se reţine că ar fi fost comise, amploarea şi perseverenţa activităţii infracţionale, cantitatea mare de droguri traficată şi valoarea acesteia, starea de insecuritate creată pentru populaţie prin punerea în circulaţie a drogurilor de mare risc, recrudescenţa deosebită a acestui gen de infracţiuni, dar şi persoana inculpaţilor, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar produce lăsarea inculpaţilor în stare de libertate.
Inculpatul Ş.T. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, pe care a criticat-o cu privire la greşita menţinere a arestării, întrucât în cauză nu mai subzistă, în opinia sa, motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri şi a solicitat revocarea arestării preventive.
Examinând recursul declarat de inculpat, în raport de dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora ";când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri";, Înalta Curte constată că temeiul care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului şi anume cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, rezultă că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.T. împotriva Încheierii din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 17531/3/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2482/2010. Penal → |
|---|
