ICCJ. Decizia nr. 1225/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1225/2010
Dosar nr. 4742/91/2008
Şedinţa publică din 30 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 242 din 22 iulie 2009 Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului C.C.L. (fiul lui C. şi M.) pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 combinat cu art. 174 - 175 lit. i) cu aplic. art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 506,72 RON către Serviciul de Ambulanţă Vrancea şi 5781,66 RON către Spitalul judeţean de Urgenţă Sf. Pantelimon Focşani, plus dobânda legală, acestor părţi civile.
Acţiunea civilă formulată de partea civilă P.D. a fost respinsă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
În sfârşit a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, în noaptea de 11 din 12 octombrie 2008 în urma unui conflict verbal ivit între cele două grupuri de persoane între care se aflau inculpatul şi partea vătămată, care a degenerat, în sensul că inculpatul şi numitul V.I. au început să-l lovească pe C.I., partea vătămată a intervenit.
În acest context inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul ce-l avea asupra sa în zona abdomenului, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri şi i-a pus viaţa în primejdie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În principal acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., susţinând că văzându-se ameninţat, a considerat că dacă scoate briceagul şi-l arată, lucrurile se vor linişti, dar nu s-a întâmplat şi a rezultat înţeparea părţii vătămate.
Sub aspectul individualizării pedepsei s-a socotit a fi exagerat de mare şi drept consecinţă a cerut reducerea.
Prin Decizia penală nr. 41/A din 2 decembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia minori şi familie a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi a dispus reducerea pedepsei la 4 ani închisoare şi ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. pe un termen de încercare de 6 ani în condiţiile art. 110 C. pen.
S-a mai constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părţii civile, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de control judiciar sub aspectul laturii penale solicitând casarea şi menţinerea hotărârii instanţei de fond sub aspectul individualizării pedepsei şi a modalităţii de executare.
Inculpatul, în recursul său, deşi iniţial a susţinut necesitatea schimbării încadrării juridice în cea prev. de art. 182 C. pen., a socotit că decizia pronunţată de instanţa de control judiciar este corectă, solicitând doar reducerea pedepsei şi aplicarea disp. art. 861 C. pen. De asemenea, apărătorul a mai cerut respingerea recursului parchetului ca nefondat.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente.
Din ansamblul probator administrat prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, se constată că situaţia de fapt, încadrarea juridică dată faptei dar şi vinovăţia inculpatului a fost corect reţinută de instanţe.
Sub aspectul individualizării pedepsei dar şi a modalităţii de executare instanţa de control judiciar a procedat corect atunci când la stabilirea cuantumului pedepsei a avut în vedere toate criteriile de individualizare şi nu doar gravitatea şi pericolul infracţiunii săvârşite.
Or, raportat la disp. art. 52 C. pen., potrivit cărora pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, iar scopul este tocmai prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Corect s-a apreciat vârsta inculpatului (minor la comiterea faptei), necunoscut cu antecedente penale, mediul social din care provine dar şi atitudinea părinţilor de supraveghere atentă şi asupra comportamentului acestuia în familie şi societate.
Or, ţinând seama de gradul de pericol concret al faptei dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, şi de comportamentul său după comiterea faptei cât şi de cuantumul pedepsei aplicate, se apreciază că aceasta este în măsură să constituie un avertisment pentru inculpat, chiar fără executarea pedepsei de a nu mai săvârşi alte infracţiuni, fiind de natură să-l reeduce şi să asigure reinserţia sa în societate.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată recursurile nefondate şi în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. b), C. proc. pen., va respinge, în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul C.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat, în solidar cu intimatele părţi responsabile civilmente B.C. şi B.M., să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3470/2010. Infracțiuni informatice pe... | ICCJ. Decizia nr. 3742/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
