ICCJ. Decizia nr. 1285/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1285/2010
Dosar nr. 1154/39/2009
Şedinţa publică din 2 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 8 din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L., fiul lui D. şi N., născut în comuna M., judeţul Suceava, împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Ape, Suceava nr. 139/P/2008 din data de 30 iunie 2009 şi nr. 385/II/2/2009 din data de 28 septembrie 2009, intimat fiind H.M.
A menţinut rezoluţiile mai sus-arătate şi, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 2008, prin mai multe plângeri succesive înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub numerele 139/P/2008, 146/P/2008, 259/P/2008 şi 349/P/2008, numitul M.L., deţinut în P. Botoşani, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de H.M. - director al P. Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 2611 şi 357 C. pen.
Cauzele au fost reunite sub nr. 139/P/2008.
În plângerile adresate Parchetului, petentul M.L. reclamă mai multe fapte care, în opinia sa, reprezintă infracţiuni, fiind săvârşite prin încălcarea unor drepturi personale, îngrădirea dreptului la un proces echitabil, împiedicarea participării la proces şi aplicarea unor tratamente degradante prin supunere al înfometare în vederea exterminării.
Astfel, într-una din plângeri, M.L. a sesizat faptul că, în data de 21 mai 2008, în mod abuziv şi împotriva voinţei sale, a fost obligat de către conducerea penitenciarului să se prezinte la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc pentru un proces având ca obiect ";cerere de revizuire";. Petentul a mai precizat că ";prin acest tratament inuman mi-au provocat o depresie psihică şi fizică nedescris";.
Referitor la acest aspect, numitul H.M. a declarat că în data 21 mai 2008 a procedat la punerea în executare a unui mandat de aducere emis de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc pe numele lui M.L., în calitate de inculpat - revizuent, situaţie în care agenţii de pază şi escortare l-au condus pe acesta la instanţa de judecată.
În altă plângere, M.L. sesizează că la data de 27 mai 2008 i s-a refuzat de către conducerea penitenciarului cererea de a se prezenta la două procese pe care le avea pe rolul Tribunalului Suceava şi al Curţii de Apel Suceava, îngrădindu-i-se prin aceasta dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care a solicitat cercetarea directorului H.M. pentru infracţiunea de împiedicare a participării la proces, prev. de art. 2611 C. pen. Aceleaşi aspecte au fost menţionate şi în alte două plângeri în care s-a precizează refuzul conducerii penitenciarului de a-i asigura prezenţa la câteva procese aflate pe rolul Tribunalului Botoşani.
În legătură cu aceste plângeri, numitul H.M. a declarat că, în conformitate cu Regulamentul de aplicare al Legii nr. 275/2006, administraţia locului de deţinere asigură transportul persoanelor private de libertate la instanţele de judecată numai în situaţiile în care prezenţa acestora este obligatorie, fapt care este precizat în mod expres în citaţii sau în solicitările scrise adresate penitenciarului.
În următoarele plângeri, aflate la dosarul cauzei, M.L. a sesizat că, de mai multe ori, conducerea penitenciarului, prin directorul H.M., nu a respectat meniul de hrană stabilit pentru deţinuţi, situaţie în care în loc de alimentele specificate în meniu, lui i-au fost date alte preparate, sustrăgându-i-se din meniu, în mod special, preparatele din carne. Din aceste motive, M.L. consideră că i s-au încălcat în mod grav drepturile personale, fiind supus unor tratamente degradante prin înfometare, în vederea exterminării, drept pentru care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de H.M. pentru abuz în serviciu şi genocid.
În nota de relaţii, dată cu ocazia audierii, numitul H.M. a precizat că, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2713/C/2001, privind asigurarea hranei persoanelor care execută pedepse privative de libertate, în cazul în care persoana privată de libertate aparţine altor religii decât cea ortodoxă, ";hrana asigurată poate fi preparată prin eliminarea din cadrul normelor de hrană a raţiilor de carne de porc, slănină, subproduse şi untură";.
H.M. a mai arătat că, în cursul anului 2008, deţinutul M.L., în baza unor solicitări scrise, a cerut asigurarea hranei conform religiei musulmane, situaţie în care, în conformitate cu actul normativ sus-menţionat, din meniul de hrană al acestuia au fost înlocuite produsele din carne de porc cu alte produse echivalente din punct de vedere calitativ şi caloric, iar faptul că deţinutul M.L. s-a declarat ca fiind aparţinător al religiei musulmane rezultă din documentele anexate la dosarul său personal.
Reţinând că în cauză nu există infracţiunile reclamate de petent prin rezoluţia nr. 139/P/2008 din data de 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul H.M.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul ce a fost respinsă prin rezoluţia nr. 385/11/2/2009 din data de 28 septembrie 2009 a Procurorului Generala Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Împotriva acestei rezoluţii, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul M.L. adresată Curţii de Apel Suceava, reiterând aspectele invocate în plângerile adresate Parchetului.
Prin Sentinţa penală nr. 8 din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent.
În considerentele sentinţei penale atacate, se reţine că faptele reclamate de petent nu constituie fapte de natură penală care să determine tragerea la răspundere penală a intimatului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale, arătând că faptele reclamate au fost comise de intimat.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul H.M. este legală şi temeinică, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, aspectele reclamate de petent neputând fi încadrate penal.
Petentul a fost escortat la instanţe la datele pentru care acesta a fost citat, iar prezenţa sa era obligatorie.
Nu rezultă din actele dosarului că intimatul, cu intenţie, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit defectuos, sau i-ar fi îngrădit exerciţiul drepturilor sale pe motive de religie ori l-ar fi supus la tratamente de natură să conducă la distrugerea fizică a petentului, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu rezultă indicii care să justifice presupunerea că intimatul ar fi comis vreo faptă penală.
Din actele dosarului rezultă că petentul formulează frecvent plângeri penale împotriva intimatului şi a altor persoane din conducerea penitenciarului, el fiind încarcerat pentru executarea unei pedepse în cuantum de 13 ani, invocând diferite încălcări ale drepturilor sale, abuzând de dreptul său la petiţie.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul petentului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3094/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 625/2010. Penal. Infracţiuni la regimul vamal... → |
|---|
