ICCJ. Decizia nr. 1275/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1275/2010
Dosar nr. 30789./3/2008
Şedinţa publică din 2 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 601/1/2008 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul C.M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 - 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Într-un prim ciclu procesual, prin Sentinţa penală nr. 1532 din 22 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus în baza art. 174 - 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) condamnarea inculpatului C.M.L. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 350 C. proc. pen., menţinând starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 02 martie 2008, la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la 3448,16 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă B.-A.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 4000 RON cheltuieli judiciare către stat, în contul IBAN - x; C. fisc. y deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Onorariul apărător din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Prin Sentinţa penală nr. 33 din 18 februarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a admis apelurile declarate în cauză, a desfiinţat în totalitate Sentinţa penală nr. 1532 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a avut în vedere faptul că instanţa de fond nu a dispus citarea în cauză a moştenitorilor victimei S.C. pentru a le da posibilitatea de a se constitui părţi civile în cauză.
Procedând la rejudecarea cauzei, prin Sentinţa penală nr. 1010/F din 4 decembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus în temeiul art. 174, art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) condamnarea inculpatului C.M.L., la o pedeapsă de 22 ani închisoare.
Conform dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 2 martie 2008, la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 116 C. pen. a interzis inculpatului a se afla pe raza comunei Jilava, judeţul Ilfov 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea unui topor, corp delict.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., a obligat inculpatul la 3448,16 RON, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă B.A.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 6000 RON, cheltuieli judiciare statului, în contul IBAN-x; C. fisc. y deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Onorariul avocat din oficiu în cuantum de 1000 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 2002, victima S.C. l-a cunoscut întâmplător pe numitul B.M., cu care s-a înţeles că în schimbul unor prestaţii gospodăreşti şi a unor sume de bani să-i ofere găzduire în imobilul situat în comuna Jilava, strada V.R. Acesta a locuit singur până în cursul anului 2006 când acolo s-a mutat şi victima N.V.I. în acest timp numitul B.M. locuia într-un alt imobil din aceeaşi localitate împreună cu mama sa P.M.
În cursul anului 2008 la insistenţele lui S.C. care a intervenit pe lângă B.M., la imobilul respectiv s-a mutat şi inculpatul C.M.L.
În ziua de 01 martie 2008, în jurul orei 1000, inculpatul C.M.L. a purtat o discuţie cu victima S.C., care i-a cerut să părăsească locuinţa respectivă datorită unor neînţelegeri generate de plata chiriei şi a unui telefon mobil. Acesta i-a strâns din casă lucrurile, pe care Ie-a pus într-o geantă. Inculpatul nu a fost de acord cu acesta, fapt pentru care situaţia a degenerat într-un conflict spontan. Pentru aplanarea conflictului a intervenit şi victima N.V.I., care şi acesta i-a cerut inculpatului să părăsească locuinţa respectivă.
În această împrejurare, atât victimele cât şi inculpatul se aflau într-o stare avansată de ebrietate.
În acest moment inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe S.C., care a căzut pe podea, în cameră, după care l-a lovit şi pe N.V.I. în aceeaşi modalitate, acesta căzând pe podea, în holul casei, din faţa uşii de la intrare în cameră.
Pe fondul acestor tensiuni, nemaiputând suporta situaţia în care se afla şi fiind într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul a exercitat violenţe asupra victimelor, în regiuni vitale ale corpului (cap, torace, abdomen) cu pumnii, cu picioarele şi în final cu coada unui topor aflat în încăperea respectivă, continuând cu astfel de manifestări şi în timp ce victimele erau căzute pe duşumeaua încăperilor respective, iar, înainte de a părăsi imobilul a încercat să-i dea foc victimei N.V.I., aprinzând focul în zona membrelor inferioare.
A ieşit în curte, cu toporul în mână, pe care l-a ascuns în haznaua (WC-ul) aflată în curte şi care a fost găsit a doua zi, cu ocazia efectuării unei reconstituiri, ocazie cu care inculpatul a arătat modul în care a acţionat, în momentul în care a lovit victimele, locul de unde a luat toporul, indicând, totodată şi locul unde a ascuns toporul (proces-verbal de reconstituire, planşa fotografică cu aspecte de Ia reconstituirea efectuată la data de 02 martie 2008).
Astfel s-a stabilit că, coada toporului prezenta urme materie de culoare roşie, cu aspect biologic.
Incendiul provocat în aceste condiţii a fost anihilat cu repeziciune de către vecini, care l-au scos afară pe numitul S.C., ocazie cu care Ie-a povestit acestora despre faptul că i-a lovit ";un băiat cu numele de M., pe care l-au găzduit, după care nu a mai putut să vorbească, [ .. ] iar în scurt timp a venit ambulanţa"; cu care a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti, în vederea acordării de îngrijiri medicale (decl. martori N.M.-I., M.A., S.G., N.H.-C., S.I.).
În acest timp inculpatul s-a deplasat la locuinţa lui B.M., cerându-i să-i restituie o anumită sumă de bani, pe care i-o dăduse anterior cu titlu de plata chiriei, abordând o atitudine violentă faţă de acesta şi aducându-i la cunoştinţă, totodată, că nu mai poate locui împreună cu victimele, întrucât s-a certat cu acestea.
Văzând că acesta nu-i restituie suma de bani respectivă, inculpatul a părăsit, în grabă, localitatea Jilava.
Din rapoartele medico-legale de necropsie s-a stabilit că moartea victimelor N.V.I. şi S.C. a fost violentă.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu declaraţiile inculpatului, planşe foto, proces-verbal de cercetare la faţa locului, rapoartele de necropsie, procesele-verbale de reconstituire, declaraţiile martorilor.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa arătând că regretă comiterea acesteia.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.M.L. criticând-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei al cărei cuantum îl apreciază ca fiind mult prea mare în raport de circumstanţele reale în care au fost comise faptele.
Prin Decizia penală nr. 6 din 12 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.M.L. şi, în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 2 martie 2008 la zi.
În baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelant la 300 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON onorariul apărătorului din oficiu care a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată nefiind posibilă o reindividualizare a pedepsei faţă de gradul de pericol social ridicat al faptei comise ca şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului care a fost condamnat anterior pentru fapte de violenţă precum şi contra patrimoniului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M.L., reiterând motivele de apel vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o consideră prea mare în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei.
În recursul său inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în baza coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de cercetare judecătorească, cât şi în faza de urmărire penală încadrarea juridică dată faptei este justă corespunzând situaţiei de fapt reţinute, în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 174 - art. 176 lit. b) C. pen.
Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte reţine că aceasta a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul a exercitat violenţe asupra victimelor ce au condus la decesul acestora după care a încercat să incendieze pe victima N.V.I., toate aceste aspecte conturând profilul unui individ extrem de periculos.
Faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi a regretat-o nu poate determina aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus fără a avea în vedere şi celelalte împrejurări evocate.
De altfel atitudinea manifestată de inculpat de recunoaştere a faptei nu reprezintă decât o atitudine de normalitate, de asumare a rezultatului faptei sale şi nu poate reprezenta o circumstanţă determinantă care să conducă la diminuarea pedepsei.
Înalta Curte reţine că numai executarea pedepsei în cuantumul stabilit de instanţa de fond poate conduce la atingerea finalităţii prevăzute de art. 52 C. pen. privind scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere şi antecedenţa penală a inculpatului, din fişa de cazier judiciar rezultând că acesta a fost condamnat anterior pentru fapte de violenţă şi contra patrimoniului, împrejurare ce denotă perseverenţa infracţională ca şi o înclinaţie a acestuia de a comite fapte penale.
De altfel, inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, fiind reţinute la încadrarea juridică a faptei dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Cât timp nu există alte motive de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsă prevenţia de la 2 martie 2008 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 martie 2008 la 2 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1700/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3094/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
